Sunteți pe pagina 1din 24

TULBURAREA

HIPERCHINETICĂ CU
DEFICIT DE ATENŢIE
(ADHD)
Anca Liana Nedelcu (căs. Dobȃrceanu)
Georgiana Andra Bianu
DESPRE
Tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenţie (ADHD) reprezintă una din
tulburările de neurodezvoltare frecvent întȃlnită în practica psihiatrică pediatrică fiind
înconjurată de multiple controverse legate de etiopatogenie dar şi de eficacitatea
măsurilor terapeutice. A fost cunoscută ca:

instabilitate psiho-motorie;

dizabilitate de învățare cu /fără modificări de comportament sau hiperactivitate;

leziune minimală cerebrală, disfuncție minimă a creierului sau reacție hiperkinetică


a copilăriei;

în DSM-III în anii `80- Tulburare de Deficit de Atenție (ADD), cu sau fără
hiperactivitate;

în DSM-IV în anii `90, diagnosticul devine ADHD.


PREVALENȚA ADHD
Diagnosticarea ADHD în copilarie, raportată de studiile efectuate în rândul
populației generale variază de la 6 la 9 %. Ratele extrem de variabile pentru prevalența
ADHD în timpul copilăriei și adolescență, de la 0,9 % până la 20 % din cazuri,
argumentează îngrijorarea legată de consistența estimării și validitatea datelor și
evidențiază problematica sub/ supra diagnosticării entității clinice.

Guvernul României a publicat un raport în 2016 în care se precizează că


există 5.015 copii diagnosticați cu ADHD în țara noastră, 3.744 dintre aceștia având
vârsta cuprinsă între 5 și 14 ani.

ADHD este diagnosticat mai frecvent în rândul băieților decât al fetelor,


proporția raportată în literatura de specialitate fiind de 2:1

Prevalența globală a acestei tulburări este 5,29%, cu un vârf al acestei


prevalențe în jurul vârstei de 9 ani.
ETIOLOGIE
Teoria neuroanatomică și neurochimică- afectarea circuitelor de reglare inhibitorie dintre
ganglionii bazali, cerebel și cortexul prefrontal (în ADHD dopamina și noradrenalina de la aceste
nivele sunt scăzute, determinând o inhibiție a acestei funcții inhibitorii și având ca rezultat
hiperactivitatea și impulsivitatea)

Leziuni cerebrale dobândite. Există o multitudine de factori pre și perinatali ce pot împiedica
dezvoltarea normal a creierului și duce la apariția ADHD (consumul de alcool, fumatul mamei; stresul
matern duce la expunerea fătului la nivele crescute de glucocorticoizi, hipoxia la naștere și în perioada de
sugar, hiperbilirubinemia nou-născutului poate duce mai târziu la un tablou de ADHD, orice leziune
traumatică ce implică circuitele prefrontosubcorticale, meningite, encefalite )

Teoria genetică. ADHD este o tulburare cu grad mare de transmitere genetică (60-80%), dar
poate fi și dobandită (25-35% din părinții biologici ai copiilor cu ADHD sunt afectați ei înșiși de
această boală, iar părinții cu ADHD au peste 50% șanse să aibă un copil cu ADHD)

Factorii familiali: deprivare maternă precoce, mediu educațional inconsecvent și haotic,


calitatea relațiilor intrafamiliale
CRITERII DE DIAGNOSTIC –
DSM V
A. Un model persistent de lipsă de atenţie şi/ sau hiperactivitate- impulsivitate care afectează
funcţionarea sau dezvoltarea caracterizat prin:
1. Lipsă de atenţie (şase sau mai multe din următoarele simptome au persistat cel puţin 6 luni la o
intensitate necorespunzătoare nivelului de dezvoltare şi care afecteză negative activităţile sociale şi
şcolare/ profesionale
deseori eşuează în efortul de concentrare asupra detaliilor sau face greşeli din neglijenţă la şcoală,
serviciu, alte activităţi
deseori are dificultăţi în menţinerea atenţieicȃnd efectuează sarcini sau în timpul jocului
deseor pare să nu asculte cȃnd i se vorbeşte direct
nu urmează întocmai instrucţiunile pe care le primeşte şi nu-şi finalizează temele, sarcinile casnice/
la locul de muncă
dificultăţi în organizarea sarcinilor şi activităţilor
deseorevită, îşi exprimă neplăcerea sau nu este dispus în a se angaja în sarcini ce presupun efort
mintal susţinut
deseori pierde obiectele necesare îndeplinirii sarcinilor
deseori distras de stimuli externi
uită frecvent aspecte legate de activităţile zilnice
CRITERII DE DIAGNOSTIC –
DSM V
2. Hiperactivitate şi impulsivitate
se joacă nervos cu mȃinile şi cu picioarele, e lipsit de astȃmpăr cȃnd stă pe scaun
deseori se ridică de pe scaun şi pleacă în situaţii în care ar trebui să stea aşezat
deseori aleargă în jur sau se caţără pe obiecte în situaţii în care acest lucru este inadecvat
deseori este incapabil să se joace sau să se angajeze în activităţi distractive în linişte
este frecvent “pe punct de plecare”, acţionȃnd ca şi cum ar fi “condus de un motor”
deseori vorbeşte în exces
deseori răspunde brusc, înainte ca întrebarea să fie formulate pȃnă la capăt
deseori are dificulţăţi în a-şi aştepta rȃndul
deseori întrerupe sau intervine în activitatea altora
B. Este necesar ca unele simptome de lipsă de atenţie sau hiperactivitate- impulsivitate să fi fost
prezente înainte de împlinirea vȃrstei de 12 ani.
C. Cȃteva simptome de lipsă de atenţie sau hiperactivitate- impulsivitate sunt prezente în două sau
mai multe situaţii (la şcoală, acasă, cu prietenii/ rudele)
D. Există dovezi clare că simptomele interfereză cu funcţionarea socială, şcolară sau profesională,
sau îi diminuează calitatea
E. Simptomele nu apar exclusiv în timpul schizofreniei sau altei tulburări psihotice şi nu pot fi
explicate mai bine printr-o altă tulburare mintală
COMPORTAMENTELE COPIILOR CU
ADHD
 Controlul diminuat al impulsurilor sau întârzierea satisfacţiei se manifestă, în special în
neîndemânarea copilului de a se opri şi de a gândi, înainte de a acţiona, de a-şi aştepta rândul,
când se joacă sau discută cu alţii, de a-şi inhiba comportamentul în funcţie de cerinţele situaţiei;

 Susţinerea slabă a atenţiei şi persistenţa scăzută a efortului în sarcină, în special la copiii


care sunt relativ dezinteresaţi şi delăsători. Se constată frecvent la copiii care se plictisesc rapid
de sarcinile repetitive, trecând de la o activitate neterminată la alta, pierzându-şi adesea
concentrarea în timpul sarcinii şi greşind la sarcinile de rutină fără supraveghere;
 Activitate excesivă, irelevantă pentru sarcină sau slab reglată de cererile situaţionale- se
mişcă excesiv, realizând foarte multe mişcări suplimentare, inutile pentru executarea sarcinilor pe
care le au;
 Respectarea deficitară a regulilor- frecvent, dificultăţi în a urma regulile şi instrucţiunile, în
special când nu sunt supravegheaţi. Acest comportament nu este cauzat de o slabă înţelegere a
limbajului, de neascultare sau de problemele de memorie
CONDIŢII ASOCIATE-COMORBIDITĂŢI
ADHD sporeşte şansele existenţei altor afecţiuni asociate:
Tulburări de neurodezvoltare (tulburările de învățare, tulburările de limbaj și tulburările de
spectru autist). 50% din copiii cu ADHD au dificultăţi de învăţare (inteligenţa testată ≠ performanţa
obţinută)
Tulburarea de tip opoziţie- sfidare- între 40- 60% din copiii cu ADHD suferă şi de această
tulburare
Tulburările anxioase- prezic severitatea, disfuncționalitatea la vârstă adultă și necesitatea
instituirii tratamentului.
Depresie- simptomele depresive ridicate la copiii diagnosticați cu ADHD sunt corelate cu un nivel
crescut de comportament agresiv, deficiențe în relațiile cu copiii de aceeaşi vȃrstă, neatenție și
impulsivitate-hiperactivitate (Cucu- Ciuhan, Dănciulescu, Depression in Children Diagnosed with
Attention Deficit Hyperactivity Disorder (ADHD): Aggressive Behavior and Impairments in Peer
Relationships as Predictors , 2019)
Abuzul de substanțe psihoactive - Studiile arată că adolescenții cu ADHD tind să consume
abuziv mai frecvent droguri decât alcool. De asemenea există asocieri între fumatul de țigări și
ADHD, adolescenții cu ADHD începând fumatul la vârste mici, devenind dependenți de nicotină și
având dificultăți în dobândirea abstinenței, față de egalii lor de vârstă fără ADHD
Tulburări de somn- încă de la vârste mici, părinții raportează la copiii cu ADHD dificultăți de
adormire, durată a somnului scăzută, treziri frecvente nocturne sau somnolență diurnă și dificultăți de
a rămâne alerți în timpul activităților școlare.
ŞTIAŢI CĂ… ?
 ADHD este considerată o tulburarea a copilăriei, însă s-a demostrat că aproximativ 65%
din copiii diagnosticati cu ADHD continuă să îndeplinească criteriile de diagnostic și în
adolescență iar în două treimi din cazuri, ADHD debutat în copilarie persistă la vârsta
adultă, anumite simptome menținându-se pe toată durata vieții?(dificultățile de concentrare,
de rezolvare a sarcinilor “plictisitoare” care nu sunt variate și interactive, de menținere a
atenției la ședintele de lucru; adultul cu ADHD nu poate respecta termenele limită pentru
anumite proiecte, este tipul ce “visează cu ochii deschiși”, este uituc, pierde ușor diverse
obiecte, este tot timpul în întârziere; simptomele hiperkinetice se ameliorează, mai ales
după vârsta de 12-15 ani, la vârsta adultă rămâne mai degrabă o hiperactivitate motorie
fină, o neliniște permanentă.).
 în timp ce unii autori susțin că există o scădere progresivă a prevalenței manifestărilor
ADHD odată cu înaintarea în vârstă și estimează reducerea cu 50% a prevalenței cu fiecare
5 ani din vârstă (Hill et Shoener, 1996), alte studii vorbesc despre ADHD debutat la adult
(McCann et Roy-Byrne, 2004), generând multiple controverse legate de diagnosticul corect
și de nevoia unor instrumente de diagnostic cu validitate și specificitate înalte?
 cercetările orientate spre caracterul ereditar al ADHD evidențiază asocierea puternică între
ADHD la părinți și la descendenții acestora, găsind că ADHD la părinții copiilor cu aceeași
tulburare este diagnosticat în aproximativ 20% din cazuri, (Biederman et Faraone, 2005)
în timp ce pentru adulți, în general, prevalența ADHD este estimată la 2,5%. Rezultatele au,
de asemenea, o variabilitate extrem de mare între studiile efectuate.  
TRATAMENT
Managementul ADHD trebuie să includă o abordare multimodală, ce implică
farmacoterapia și psihoterapia.
Farmacoterapia utilizează predominant două tipuri de medicamente: stimulante şi
antidepresive. Medicaţia stimulantă este mai frecvent folosită (creşte nivelul dopaminei
la nivel cerebral), fiind eficientă pe termen scurt, pe perioada medicaţiei, nu există dovezi
că ar îmbunătăţi performanţele şcolare. Dacă răspunsul la această medicamentaţie nu e
mulţumitor (au apărut efectele secundare- ticurile motorii), se prescriu, mai rar,
antidepresive în doze scăzute.
Cele mai eficiente tratamente validate ştiinţific: farmacoterapia, trainingul cognitiv-
comportamental, trainingul părinţilor, trainingul părinţilor, managementul contingenţelor
la clasă.
Terapii în curs de validare: programele de formare a deprinderilor sociale şi
programele de şcoală de vară

Tratamentul are o durată scurtă (2 - 12 săptămani), cu excepţia terapiei cognitiv-


comportamentale combinate cu medicaţia, care durează în medie, 1 an.
MODELE DE EVALUARE
 se evaluează simptomele cognitive şi comportamentale, explicate prin disfuncţii
executive (inhibiția răspunsului, vigilența, memoria de lucru, planificarea)
 se evaluează simptomele secundare associate (toleranţa scăzută la frustrare,
performanţa şcolară scăzută, dificultăţi de relaţionare interpersonală, depresia,
anxietatea)
Tipuri de evaluări:
 tip screening- identificarea copiilor susceptibili a dezvolta ADHD
 tip focus- evaluarea detaliată a unei arii specific de funcţionare (Are copilul, ADHD?)

 tip diagnostic- evaluarea detaliată a punctelor tari şi a punctelor slabe ale copilului în
mai multe arii: cognitive, limbaj, comportamental, emotional, social etc
 tip consiliere şi reabilitare- are în vedere abilitaţile copilului în vederea optimizării
lor
 tip progres- progresul copilului de la o zi la alta

 tip rezolvare de probleme- porneşte de la identificarea problemei şi continua în mai


multe etape.
Diagnosticarea este dificilă, nu există un test unic medical sau psihologic care să permit
acest lucru.
OBIECTIVE PE TERMEN LUNG
1. Susţinerea atenţiei şi concentrării pe perioade de timp constant din ce în
ce mai lungi
2. Creșterea frecvenței duratei de timp în care se concentrează efectiv pe ce
are de rezolvat
3. Demonstrarea unui progres însemnat în ceea ce privește controlul
impulsurilor
4. Părinții și/sau profesorii utilizează cu succes un sistem de recompense, un
contract sau un sistem cu jetoane pentru a încuraja comportamentul
pozitiv și pentru a descuraja comportamentele negative
5. Părinții stabilesc limite ferme și consecvente și mențin niște granițe
adecvate relației părinte- copil
6. Dezvoltarea unor aptitudini sociale pozitive care să-l ajute să mențină
relații de prietenie de durată cu cei de vȃrsta lui
 
OBIECTIVE PE TERMEN SCURT
Intervenții terapeutice:
1. Construiți în mod activ o relație de încredere cu părinții și
copilul prin contact vizual consistent, ascultare activă, atenție
pozitivă și acceptare necondiționată pentru a-l ajuta pe copil să-
și amplifice abilitatea de identificare și exprimarea a
sentimentelor
1. Clientul și părinții descriu 2. Faceți o evaluare amănunțită a diferiților stimuli (de
natura ADHD, inclusiv exemplu- situații, persoane, gânduri) care au declanșat
comportamente specifice, comportamentul specific ADHD, a gândurilor, sentimentelor și
factori declanșatori și acțiunilor ce au caracterizat răspunsul/reacția copilului, a
consecințe. consecințelor comportamentului (încurajări/pedepse ale
comportamentului) pentru a identifica antecedente,
comportamente țintă, consecințe și plasamentul adecvat al
intervențiilor (în mediul școlar, acasă, printre semeni- colegi,
  prieteni).
3. Excludeți orice alte cauze pentru neatenție, hiperactivitate și
impulsivitate (alte probleme de comportament fizice sau
emoționale sau comportament normal de dezvoltare)
OBIECTIVE PE TERMEN SCURT
.
2 Completați testarea
psihologică pentru a măsura
natura și gradul de afectare
produs de ADHD și/ sau
pentru a exclude alti posibili
factori ce pot contribui la
evoluția ADHD Intervenție terapeutică:

  Inițiați o testare psihologică și /sau măsuri


obiective pentru a evalua caracteristicile ADHD (de
exemplu, Disruptive Behavior Disorder Rating
Scale; ADHD Rating Scale). Eliminați orice
probleme emoționale care ar putea să contribuie la
neatenția, impulsivitatea și hiperactivitatea copilului
și/ sau măsurați comportamentul și stimuli asociați
cu aspectul acestui comportament.
Oferiți feedback copilului și părinților cu privire la
rezultatele testării.
OBIECTIVE PE TERMEN SCURT
3. Furnizarea de informații în ceea ce privește comportamentul, emoțiile și atitudinile pentru a
se putea face o evaluarea a particularităților relevante într-un diagnostic conform DSM, o
evaluarea a eficacității tratamentului și a naturii relației terapeutice.
Intervenții terapeutice
1.Evaluați percepția copilului cu privire la problenmele prezentate (sintonic/ distonic)- de exemplu- are o
percepție precisă/ exactă cu privire la natura problematică a comportamentului descris, este ambivalent cu
privire la problema descrisă, are rețineri în a se ocupa de aceasta / se opune la a considera problema ca pe o
problema, refuză să accepte că merită să creeze îngrijorare și nu are nicio intenție de a se schimba.
2.Verificațidacă clientul prezintă semnele unei probleme corelate (de exemplu, tulburarea opoziționismului
provocator împreună cu ADHD / depresie secundara unei tulburări anxioase), inclusiv vulnerabilitate la suicid.
Verificați existența oricăror alte chestiuni legate de vârstă, gen, cultură ce ar ajuta la explicarea problemelor de
comportament
3.Evaluațicât de severă este afectarea clientului cauzată de acest comportament adus în atenția terapeutului
pentru a determina nivelul adecvat de îngrijire (de exemplu- comportamentul în cauză afectează grav, foarte
grav, moderat sau ușor demersurile clientului de natură soaciala, relațională vocațională sau ocupațională).
Faceți aceasta evaluare în mod continuu și evaluați în același timp și eficacitatea tratamentului
4.Evaluați mediul familial școlar și comunitatea din care face parte copilul pentru a identifica eventual factiori
patogeni ce se refara la comportamente dăunătoare (de exemplu- o continua ignorare a nevoilor emoționale ale
copilului sau ignorarea nevoilor sale fizice sau schimbări repetate în mediul familial, nu are oportunitati pentru
a dezvolta un atașament stabil, este în mod constant pedepsit în mod aspru sau orice dovezi ale unui parenting
defectuos.
OBIECTIVE PE TERMEN SCURT
4. Luarea medicației 1. Stabiliți o întâlnire a clientului/ copilului cu un medic pentru că acesta să
poată evalua daca se impune o prescripție medicamentoasă pentru ADHD
prescrise așa cum
indică medical curant 2. Monitorizați copilul în ceea ce privește complianță la medicația psihotropă
prescrisă, efecte secundare și la eficacitatea tratamentului. Consultați-vă cu
medical curant la intervale regulate

1. Educați părinții copilului și eventualii frați cu privire la simptomele ADHD


5. Părinții și clientul
2. Discutați cu părinții diferitele opțini de tratament pt ADHD (de exemplu-
să demonstreze
instruire comportamentala a părinților, programe de management
cunoștinte sporite în comportamental efectuate la scoală, programe ce îi implica pe colegii/
legătură cu ADHD și prietenii clientului sau medicație) și discutați despre riscuri și beneficii
tratamentul aferent pentru a-i informa complet și pentru a lua deciziile în cunoștință de cauză.
acestei tulburări 3. Oferiți părinților material de lecturat care să le îmbunătățească nivelul de
cunoștinte în ceea ce privește ADHD-ul
4. Oferiți și copilului materiale de lecturat care să-i crească nivelul de
cunoștinte în ceea ce privește ADHD-ul și felurile în care poate fi gestionat
comportamentul specific acestei tulburări
OBIECTIVE PE TERMEN SCURT
6. Părinții trebuie să aprofundeze și să pună în aplicare Pregătirea în Managemantul
Părinților pentru a crește comportamentul prosocial al copilului lor și pentru a diminua
comportamentul perturbator al acestuia

1.Educați părinții cu privire la abordarea în instruirea Managementului comportamentului părinților


explicând cum interacțiunile părinte- copil pot reduce frecvența comportamentelor impulsive,
perturbatoare și menite să atragă atenția într-un mod negativ și să crească frecvență comportamentului
dorit, dezirabil, prosocial prin determinarea și încurajarea comportamentelor pozitive precum și prin
utilizarea unor instrucțiuni clare, folosirea time-out-urilor și folosirea altor practice ce implică pierderea
privilegiilor atunci când apare comportamentul problemă
2.Învățați părinții cum să definească și să identifice comportamentul problemă, identificați reacțiile
părințiile la acest comportament, determinați dacă reactia incurajeaza sau descurajează comportamentul
și oferiți-le alternative pentru acest comportament problemă
3.Învățați părinții despre posibilele funcții ale comportamentului ADHD ( exemple: evitare, atenție,
obținerea unui anumit obiect/ activități, reglarea stimulării senzoriale), învățați-i de asemenea, cum să
testeze care din aceste funcții este urmărită/ servita de acest comportament și cum să utilizeze aceste
metode de training parental pentru a gestiona acest tip de comportament.
4.Prescrieți părinților exerciții de făcut acasă în care ei pun în practica și înregistrează rezultatele
exercițiilor de implementare
5.Recomandați-le părinților să urmeze un curs de Management Parental
OBIECTIVE PE TERMEN SCURT
7. Părinții lucrează 1. Consultați-vă cu părinții copilului pentru a implementa strategii menite să
împreună cu terapeutul și îmbunătățească performantele școlare (așezarea în primul rand de bănci în
timpul orelor de curs, folosirea unui semnal predeterminat pentru a
școala pentru a redirecționa copilul înspre sarcina sau programarea unor pauze de la
implementa un program sarcină, oferirea de feedback în mod frecvent, solicitarea frecventă a
pentru gestionarea atenției copilului în timpul orei
comportamentului în clasă 2. Consultarea cu părinții și personalul școlar pentru a implementa un
program de intervenție comportamentală în clasă care răsplătește și
încurajează comportamentul adecvat la școala și acasă, folosește time-out-
ul pentru comportamentele nedorite și utilizeaza aceste rapoarte zilnice de
comportament pentru a monitoriza progresul

8.Completați un program 1. Îndrumă clientul către un program de intervenție comportamentală


de terapie care să aibă la care se bazeaz pe acțiunea celor din jur (spre exemplu, un program
bază acțiunea semenilor de terapie pe perioada verii sau un program după scoală sau o
versiune de weekend) care să implice o scurta instruire cu privire la
clientului și să se axeze pe aptitudinile sociale urmată de joacă în grup supravegheată, totul sub
îmbunătățirea ghidajul sistemului de management al contingentelor ( de exemplu,
aptitudinilor de time-out-ul, recompense). Acest program utilizează pentru
interacțiune socială. măsurarea rezultatelor observații obiective, măsurarea frecvenței
comportamentelor și evaluările adulților cu privire la
comportamentul social al copilului.
OBIECTIVE PE TERMEN SCURT
9. Părinții dezvoltă și 1. Ajutați părinții să dezvolte și să implementeze un sistem organizat
utilizează un sistem pentru a crește durata de concentrare efectivă pe sarcină a copilului
organizat pentru a ține prin: utilizarea de calendare, diagrame, caiete și sinoptice
evidența sarcinilor școlare, 2. Oferă asistența părinților în dezvoltarea unei rutine care să ajute la
muncilor și îmbunătățirea complianței copilului la responsabilităților sale
școlare, casnice.
responsabilităților casnice
ale clientului

1. Predați copilului aptitudini de studiu mai eficiente ( de exemplu,


10.Utilizarea în mod eliminarea distracțiilor, studiul în locuri liniștite și programarea pe
constant a aptitudinilor de pauze în studiu)
studiu și de testare pentru 2. Învățați copilul strategii eficiente pentru a face fată testării
îmbunătățirea (recapitularea regulată a materialului de studiu, citirea de două ori a
performanțelor academice instrucțiunilor și reverificarea lucrării)
3. Îndrumați copilul să citească literatura de specialitate pentru a-și
îmbunătăți aptitudinile organizaționale și de studiu. Procesați
11.Creșteți fecvența materialul citit și identificați moduri de implementare a unor noi
îndeplinirii sarcinilor practice
școlare, muncilor și
responsabilităților casnice 1. Ajutați părinții să dezvolte o rutină (un program) care să crească
gradul de complianță al copilului legat de sarcinile școlare și casnice
OBIECTIVE PE TERMEN SCURT
12. Întârzie mulțumirea 1. Învățați clientul strategii de mediere și autocontrol (de exemplu,
instantanee în favoarea „opriți-vă, priviți, ascultați și gândiți”) pentru a întârzia nevoia de
satisfacție instantanee și de a inhiba impulsurile pentru a atinge
realizării unor obiective
obiective mai semnificative pe termen lung.
semnificative pe termen
lung. 2. Ajutați părinții în creșterea structurii pentru a ajuta clientul să
învețepentru a întârzia mulțumirea pentru obiective pe termen lung (de
exemplu, finalizarea temelor sau sarcinile înainte de a se juca).

13. Învață și implementează


abilități sociale pentru a 1. Utilizați instrucțiuni, modelare și jocuri de rol pentru a construi
abilitățile sociale și / sau de comunicare generale și adecvate pentru
reduce anxietatea și a-ți dezvoltare ale clientului.
consolida încrederea în
2. Atribuie clientului să citească despre abilități sociale generale și / sau
interacțiunile sociale.
de comunicare în cărți sau manuale de tratament despre construirea de
abilități sociale (de exemplu, sau alocați „Exercițiul de competențe
sociale” sau „Salutați colegii” din Planificatorul de teme pentru
psihoterapie pentru copii de Jongsma, Peterson și McInnis).
OBIECTIVE PE TERMEN SCURT
1. Învățați clienții mai în vârstă abilități eficiente de soluționare a problemelor
14. Identificați și prin identificarea problemei, brainstorming opțiuni alternative de soluție,
implementați strategii listarea argumentelor pro și contra fiecărei opțiuni de soluție, selectarea
unei opțiuni, implementarea unui curs de acțiune și evaluarea rezultatului
eficiente de rezolvare a (sau alocarea exercițiului „Rezolvarea problemelor” ”În Planificatorul de
teme pentru psihoterapie pentru copii de Jongsma, Peterson și McInnis).
problemelor.
2. Utilizați jocul de rol și modelarea pentru a învăța copilul mai mare cum să
implementezi tehnici eficiente de rezolvare a problemelor în viața sa de zi
cu zi

15. Creșteți frecvența


1. Explorați perioade de timp în care clientul a demonstrat un bun control al
interacțiunilor pozitive cu impulsului și s-a angajat în mai puține comportamente perturbatoare;
prelucrați-i răspunsurile și consolidați mecanismele de coping pozitive pe
părinții. care le-a folosit pentru a descuraja comportamente impulsive sau
perturbatoare.
2. Instruiți părinții să observe și să înregistreze trei până la cinci
comportamente pozitive ale clientului între ședințele de terapie;
consolidează comportamentele pozitive și încurajează-l să continue să
prezinte aceste comportamente.
3. Încurajați părinții să petreacă zilnic 10-15 minute doar ei cu clientul pentru
a crea o legătură mai strânsă părinte-copil; permiteți clientului să preia
conducerea în selectarea activității sau sarcinii.
16. Măriți frecvența
comportamentelor adecvate 1. Oferiți sarcini de temă în care clientul identifică între 5 și 10 atuuri sau
interese. revizuiți lista în sesiunea următoare și încurajați-l să folosească
social cu frații și colegii. punctele forte sau interesele pentru a stabili prietenii
2. Atribuie-i clientului sarcina de a arăta empatie, amabilitate sau sensibilitate
la nevoile celorlalți (de exemplu, permițând fratelui sau colegului să se
joace primul un joc video).
OBIECTIVE PE TERMEN SCURT
17. Creșterea verbalizărilor 1. Confruntați-vă cu fermitate la comportamentele
de acceptare a impulsive ale clientului, subliniind consecințe pentru
responsabilității pentru acesta și ceilalți.
comportament eronat. 2. Confruntați declarațiile în care clientul îi învinovățește
pe alții pentru comportamentele sale enervante sau
impulsive și nu acceptă responsabilitatea pentru
acțiunile sale.

18. Identificați stresorii sau


1. Explorați și identificați evenimente sau factori stresanți
emoțiile dureroase care care contribuie la creșterea impulsivității,
determină o creștere a hiperactivității și distractibilității.
hiperactivității și a
2. Explorați posibilii stresori, blocaje rutiere sau
impulsivității. obstacole carear putea provoca creșterea
comportamentelor impulsive și care acționează în
viitor.
3. Identificați strategiile de coping (de exemplu, „opriți-
vă, priviți, ascultați și gândiți”, imagini ghidate,
folosind „mesaje” pentru a comunica nevoile) pe care
clientul și familia sa le pot utiliza pentru a face față sau
a le depăș
OBIECTIVE PE TERMEN SCURT
19. Părinții și clientul 1. Încurajează părinții clientului să participe la un
participă în mod grup de asistență ADHD.
regulat și participă
activ la terapia de
grup

20. Finalizați un curs 1. Conduceți sau trimiteți clientul la un studiu de


de biofeedback EEG biofeedback (neuroterapie) pentru ADHD.
pentru a îmbunătăți
concentrația și
atenția.

1. Oferiți o sarcină pentru teme în care clientul


21. Identificați și enumeră aspectele pozitive și aspecte negative ale
enumerați modalități nivelului său ridicat de energie; revizuiți lista în
constructive de sesiunea următoare și încurajați-l să canalizeze
utilizare a energiei. energia în puncte fizice sănătoase și activități
sociale pozitive.
VĂ MULȚUMIM!

S-ar putea să vă placă și