ROMANUL EXPERIENTEI

 
Romanul experientei reprezinta o categorie a romanului interbelic, bazata pe crearea impresiei
de autenticitate, de tangibil, prin utilizarea unor elemente care tin de realitate (pagini de
jurnal,scrisori, biografii reale etc.) sau prin fabricarea acestora, cu rolul de a mima realitatea.
   Proza experientei este una a subiectivitatii si a autenticitatii, a unei intense trairi la nivel
spiritual, traduse prin trecerea unor evenimente exterioare în planul profund interior, definitoriu, al
personajelor. Stilistic, romanul este caracterizat de sinceritatea exprimarii, de surprinderea vietii
prin intermediul unei tendinte anticalofile, de refuz al scrisului frumos, împodobit. El tinde, asadar,
catre confesiune, dând impresia cititorului ca este martor a unei experiente traite pas cu pas,
asemeni unui sir de capturi din viata personajelor.
Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago) a fost istoric al
religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român la Universitatea din Chicago. Eliade a fost
profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L.
Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service
Professor.
Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa
1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera
completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime
și manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990). Născut în
București, a fost fiul lui Gheorghe Eliade și al Jeanei. A avut o soră, Corina, mama semioticianului
Sorin Alexandrescu.
Familia s-a mutat între Tecuci și București, în ultimă instanță, stabilindu-se în capitală în 1914 și
și-a achiziționat o casă pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), în apropiere de
Piața Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit până târziu în adolescență.
 Romanul modern, de analiză psihologică “Maitreyi” de Mircea Eliade este un
roman al autenticităţii şi al experienţei, un roman de dragoste, exotic, apărut în
1933, în perioada interbelică.
“Maitreyi” este un roman al existenţei pentru că valorifică trăirile intense ale
personajelor care au experienţe definitorii şi un roman al autenticităţii prin
utilizarea unor elemente care ţin de  realitate
(jurnalul din India al scriitorului, aspecte autobiografice, scrisori).
Principala sursă de inspiraţie a romanului este povestea de iubire a autorului şi
a fiicei profesoruluisău, gazda lui din India, unde Eliade s-a dedicat studiilor de
orientalistică la Universitatea din Calcutta. Însemnările din jurnalul acestei
perioade stau la baza creaţiei epice din 1933, care aparţinetotuşi ficţiunii prin
modificarea numelor, ocupaţiilor unor personaje, finalului poveştii.Lui
Allan,personajul-narator al romanului şi alter-ego al autorului scriitorul îi transferă
o parte din propria experienţă. Maitreyi este un roman existenţial prin legăturile cu
viaţa reală a autorului, prin faptul că opera creează impresia de viaţă autentică, iar
eroii lui îşi trăiesc iubirea cu intensitate, prin confesiunea personajului-narator,
relatarea la persoana I, introspecţia, autoanaliza lucidă.