SUBSISTEMUL

ORGANIZATORIC
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

 Organizarea procesuală şi structurală

 Organizarea formală și informală

 Elaborarea și raționalizarea structurilor

organizatorice
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

Sistemul organizatoric asigură divizarea,

combinarea, funcţionarea proceselor de muncă ca
importantă premisă a realizării obiectivelor.
- Organizarea formală (ROF, organigramă, fişele
posturilor).
- Organizarea structurală (posturi, funcţii, niveluri ierarhice,
ponderi ierarhice, compartimente si relaţii
organizatorice ).
- Organizarea procesuală (funcţiuni: cercetare-dezvoltare,
producție, comercială, fin-contabilă, personal; activităţi,
atribuţii,sarcini)
- Organizarea informală (grupuri, relaţii şi lideri informali).
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

 ORGANIZAREA PROCESUALĂ ŞI
STRUCTURALĂ
Fayol defineşte procesul de organizare prin
aprovizionarea întreprinderii cu resursele necesare
pentru funcţionarea ei: materii prime, utilaje, bani şi
personal.
Organizarea reprezintă un proces esenţial al activităţii
într-o întreprindere şi depinde de capacitatea
întreprinzătorului de a asigura gruparea proceselor de
muncă pe formaţii de lucru, compartimente pentru
simplificarea realizării lor şi creşterea eficienţei.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

 Organizarea întreprinderii poate fi:

 procesuală şi constă în determinarea unor activităţi
diferite şi coordonate ce au loc într-o organizaţie
(funcţiuni: cercetare-dezvoltare, producție, comercială,
fin-contabilă, personal; activităţi, atribuţii,sarcini) şi
 structurală sub forma stabilirii componentelor de lucru
sub forma direcţiilor şi altor subdiviziuni organizatorice
(posturi, funcţii, niveluri ierarhice, ponderi ierarhice,
compartimente si relaţii organizatorice).
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

 Funcţiunea întreprinderii reprezintă un ansamblu de

activităţi omogene sau complementare, respectiv identice,
asemănătoare sau înrudite care au o logică în manifestarea
lor propriu-zisă şi contribuie la o mai bună gestionare a
resurselor şi creşterea eficienţei de ansamblu a
întreprinderii.
 Funcţiunile de bază dintr-o întreprindere sunt:

 funcţiunea de cercetare-dezvoltare

 funcţiunea de producţie

 funcţiunea comercială

 funcţiunea financiar-contabilă

 funcţiunea de personal
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

 funcţiunea de cercetare-dezvoltare care cuprinde activităţile de

studiere, concepere şi elaborare a cadrului tehnic şi tehnologic. Ea
vizează aspecte cum ar fi proiectarea produselor, asimilarea de
produse noi, elaborarea planurilor şi previziunea activităţii, etc.;
 funcţiunea de producţie se referă la activităţile de bază ale
întreprinderii şi include acţiuni care contribuie la desfăşurarea
normală a proceselor de producţie, inclusiv a celor auxiliare, etc.;
 funcţiunea comercială include totalitatea activităţilor care vizează
relaţiile întreprinderii cu exteriorul, respectiv activităţile de
aprovizionare şi desfacere.  În acest context, preocupările
agenţilor economici includ încheierea unor contracte economice
avantajoase, asigurarea aprovizionării ritmice, prezentarea
produselor şi publicitatea, prospectarea pieţei, etc.;
     
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

 funcţiunea financiar-contabilă înglobează activităţile de

obţinere şi folosire raţională a disponibilităţilor băneşti,
controlul operaţiilor în care s-au investit fonduri băneşti,
stabilirea necesarului de mijloace financiare şi găsirea de noi
surse de finanţare a activităţii, etc.;
 funcţiunea de personal reprezintă un ansamblu de activităţi
care urmăresc procesele la care se supun resursele umane cum
ar fi asigurarea întreprinderii cu forţă de muncă calificată,
recrutarea personalului, selecţionarea, încadrarea,
promovarea, retribuirea salariaţilor, pregătirea şi specializarea
angajaţilor. De asemenea, în cadrul acestei funcţiuni sunt
analizate problemele sociale, de asistenţă medicală şi
raporturile manager-salariaţi, şi sunt incluse activităţi
administrative, de secretariat şi protocol.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

Organizarea structurală a unei întreprinderi se

concretizează în structura organizatorică a acesteia
Structura organizatorica poate fi considerata ca fiind
scheletul organismului care este intreprinderea
Structura organizatorica este definita ca : ansamblul
persoanelor, subdiviziunilor organizatorice si al
relatiilor dintre acestea, constituite in asa fel incat sa
asigure premisele organizatorice adecvate indeplinirii
obiectivelor stabilite.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

Structura organizatorică desemnează un ansamblu de

subdiviziuni organizatorice constituite prin gruparea unor
activităţi corelate în vederea funcţionării normale a
întreprinderii precum şi relaţiile care se manifestă între acestea.
Structura organizatorica are doua parti distincte: structura de
conducere sau funcțională si structura de productie sau
operatională.

Organigrama este o reprezentare grafică a structurii

organizatorice sub forma unor cadrane corelate care exprimă
relaţiile organizatorice dintre diverse organisme ale
întreprinderii.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

Componentele structurii organizatorice

sunt:
 ˇ               postul;
 ˇ               funcţia;

 ˇ               ponderea ierarhică;

 ˇ               compartimentul;

 ˇ               nivelul ierarhic;

 ˇ               relaţiile organizatorice.

 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

 Postul este cea mai simplă verigă organizatorică care

cuprinde obiective, sarcini, competenţe şi responsabilităţi. 
Titularul postului urmăreşte realizarea anumitor scopuri
pentru care se îndeplinesc anumite activităţi a căror
finalitate este influenţată de competenţa, adică de
autoritatea formală care exprimă limitele dreptului de
acţiune pentru care există obligaţia de îndeplinire.
 Funcţia reprezintă totalitatea sarcinilor de un anumit fel
ce trebuie realizate în mod obişnuit de un salariat. Într-o
întreprindere există funcţii de conducere care vizează o
sferă largă de competenţe şi responsabilităţi şi funcţii de
execuţie care se concretizează într-o arie mai restrânsă de
competenţe şi responsabilităţi.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

 Ponderea ierarhică reprezintă totalitatea persoanelor aflate în

subordinea directă a unui manager. Cu cât managerul se situează pe o
treaptă spre baza piramidei managerială, cu atât dimensiunea ponderei
ierarhice creşte, adică un manager are mai mulţi salariaţi în subordine.
 Compartimentul este un grup de indivizi reuniţi pe criterii de
omogenitate şi complementaritate (care completează) a activităţilor pe
care le desfăşoară sub o singură autoritate. În general, există
compartimente de bază care vizează atât nivelul de conducere cât şi
de execuţie şi în care se desfăşoară activităţi omogene şi
compartimente de ansamblu care cuprind mai multe organisme de
bază. La rândul lor, compartimentele de bază pot fi operaţionale (sub
forma secţiilor, atelierelor, laboratoarelor) şi vizează activitatea care
conferă profilul întreprinderii, şi funcţionale (sub forma birourilor,
serviciilor) vizând activităţi de îndrumare organizatorică şi pregătire a
deciziei.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

 Nivelul ierarhic reprezintă treapta organizatorică pe care

se situează diverse organisme ale întreprinderii situate la
aceeaşi distanţă faţă de vârful piramidei manageriale.
 Relaţiile organizatorice exprimă totalitatea relaţiilor dintre
diferite organisme ale întreprinderii care vizează fluxurile
de materii prime, produse finite, bani, informaţii şi resurse
umane şi sunt determinate de regulamentul de organizare şi
funcţionare a întreprinderii sau alte documente oficiale. 
Într-o întreprindere se pot identifica relaţii organizatorice:
 ˇ               de autoritate;

 ˇ               de cooperare;

 ˇ               de control.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

 Relaţiile de autoritate sunt legăturile care se manifestă în

procesul managerial între manageri şi salariaţi inclusiv ca
urmare a delegării de autoritate. Ele pot fi:
-       relaţii ierarhice atunci când exprimă raporturile dintre
titularii posturilor de conducere şi titularii posturilor de
execuţie;
-       relaţii funcţionale atunci când exprimă legăturile dintre
două organisme în care unul dispune de autoritate
funcţională asupra celuilalt;
-       relaţii de stat major atunci când exprimă raporturile
dintre diverse organisme între care unul dispune de
autoritate delegată din partea conducerii privind anumite
activităţi.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

 Relaţiile de cooperare sunt legăturile dintre organismele

întreprinderii situate pe acelaşi nivel ierarhic dar care au
conducere diferită şi desfăşoară activităţi corelate.

 Relaţiile de control se manifestă între organismele cu

atribuţii de control şi celelalte verigi ale întreprinderii
supuse activităţii de verificare.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
 ORGANIZAREA FORMALĂ ȘI INFORMALĂ
 Organizarea formala este procesul de proiectare a structurii
organizatorice.
În o întreprindere există o structură organizatorică formală
stabilită în mod oficial şi având caracter obligatoriu aprobat
prin regulamentul de organizare şi funcţionare a întreprinderii
şi o structură organizatorică informală care este neoficială şi
neobligatorie şi se stabileşte prin relaţiile interumane spontane
în funcţie de preocupările şi afinităţile indivizilor.
Autoritatea informală a unui individ reflectă prestigiul şi
popularitatea, competenţa profesională şi încrederea colegilor
în raţionamentele acestuia, în timp ce autoritatea formală
este conferită de poziţia oficială pe care o ocupă individul în
piramida managerială
Organizarea procesuală şi structurală a întreprinderii

SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
 Regulamentul de organizare şi funcţionare este o
detaliere a structurii organizatorice în care se includ
atribuţiile, competenţele şi responsabilităţile specifice
funcţiilor existente în întreprindere. El cuprinde o bază
legală care vizează obiectul de activitate, organigrama,
obiectivele detaliate şi responsabilităţile diverselor
funcţii şi o descriere amănunţită a compartimentelor
existente.
 Fişa postului este documentul care descrie toate
elementele activităţii unui salariat sub forma aspectelor
specifice: denumirea postului, obiectivele, sarcinile,
autoritatea, responsabilitatea, relaţiile la care se supune,
etc.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

 Organizarea, ca si planificarea, este un proces care

include stabilirea activitatilor necesare indeplinirii
obiectivelor, statuarea lor ca sarcini si aranjarea acestora
intr-un cadru de luare a deciziilor.
 O structura organizatorica trebuie proiectata pentru a
clarifica locul si rolul oamenilor in organizatie. Fiecare
trebuie sa stie cine este, ce sa faca, cine este responsabil
si pentru ce rezultate. Structura rolurilor are
semnificatia organizarii formale.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

 Organizarea formala
Organizarea formala este procesul de proiectare a
structurii organizatorice.
 STRUCTURA ORGANIZATORICA a unei organizatii
reprezinta ansamblul posturilor si compartimentelor,
modul in care sunt constituite si grupate, precum si
legaturile care se stabilesc intre ele in scopul realizarii
obiectivelor acesteia
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
 Definirea și caracteristicile organizării informale
Organizarea informală (neoficială, neinstitutională sau
psihoafectivă) reprezinta un ansamblu de grupuri și de
relatii sociale formate spontan intre oamenii dintr-un mediu
de muncă.
 Caracteristicile organizării informale sunt:

 Organizarea informala priveste oamenii si relatiile personale

dintre ei, in timp ce organizarea formala (oficiala) se refera la
pozitiile oficiale, in termenii autoritatii si responsabilitatii.
Aceasta inseamna ca organizarea formala este asociata
postului detinut si o persoana o are numai atunci cand ocupa
acel post. Deci, puterea informala este personala, iar puterea
formala este institutionala.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

 Puterea informala este data de membrii grupului si nu

este acordata de manageri, ea fiind un subiect al
sentimentelor oamernilor, avand o incarcatura
subiectiva;
 Datorita naturii subiective nu poate fi controlata de
managerul firmei in maniera in care organizarea formala
poate fi controlata;
 Organizarile informationale sunt instabile si tind sa
ramana mici, pentru a se pastra in limitele relatiilor
personale. Drept urmare, in cadrul firmelor mari exista
numeroase organizari informale.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
 Liderii grupurilor informale sunt sustinuti de anumite
valente subiective, cum ar fi:
 varsta;

 vechimea in munca;

 experienta;

 prestigiul profesional;

 calitatile umane (bunatatea, omenia, sensibilitatea,

altruismul, sinceritatea, caracterul, exigenta, etc.).
Intr-un grup doar cateva persoane pot fi lideri informali. Deci,
exista un singur lider informal ce are mai multa auoritate
decat ceilalti.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

 Fiecare manager trebuie sa afle care este liderul informal

cheie si sa conlucreze cu acesta, astfel incat sa incurajeze un
comportament constructiv care sa duca la realizarea obiectivelor
firmei.
 Managerul trebuie sa fie constient atunci cand grupul informal
nu este alaturi de el, eforturile si autoritatea sa putand fi
subminate.
 Organizarile informale pot fi, de asemenea, o sursa ce furnizeaza
potentialii manageri formali.
 Exista, numeroase exemple de lideri informali de succes ce au
devenit sefi aroganti si autoritari odata ce au ajuns sus și altfel,
cand un lider informal a fost promovat intr-un post de manager,
el nu s-a dovedit a fi si un bun manager formal.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
Organizarea informala este un ansamblu de grupuri de oameni si
relatiile dintre ele. Aceste grupuri pot fi:
 orizontale;

 verticale;

 mixte.

  Grupurile orizontale cuprind persoane aflate pe aceeasi linie

ierarhica in cadrul organizatiei.
 Grupurile verticale sunt formate din angajatii situati la diferite nivele
ale organizarii formale. Cel mai adesea, acestia provin din aceleasi
domenii de activitate(comunicarea sef - subordonati). .
 Grupurile mixte reprezinta combinatii de doua sau mai multe persoane
din diferite domenii de munca si diferite pozitii ierarhice. Se formeaza
pe baza unor relatii comune in afara organizatiei (frecventeaza acelasi
grup, apartin aceleiasi etnii, locuiesc in acelasi bloc, etc.).
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
 AVANTAJELE ORGANIZARII INFORMALE SUNT:
 Organizarea informala contribuie la cresterea eficacitatii activitatii firmei si
poate usura sarcinile de munca ale conducerii, incurajand cooperarea intre
angajati. Atunci cand managerii stiu si simt ca organizarea informala este cu ei, se
simt mai putin constransi sa-i controleze pe subordonati, astfel, sarcinile de munca
ale managerului sunt usurate.
 Organizarea informala ofera satisfactie si stabilitate grupurilor de munca.
Lucratorii dintr-un grup informal au sentimentul securitatii, au satisfatia muncii in
grupul respectiv si considera ca au ceva de castigat daca raman in grup, fapt ce
reduce fluctuatia de personal.
 Organizarea informala imbunatateste comunicarea interpersonala, reprezintand
o supapa de refulare pentru tensiunile, grijile, emotiile si stress-ul oamenilor. Astfel,
oamenii aflati intr-o organizare informala isi pot descarca grijile, discutandu-le cu
cineva apropiat, intr-o forma prieteneasca si deschisa.
 Organizarea informala determina managerii sa planifice si sa actioneze mai
atent decat ar face-o in absenta grupurilor informale. Asfel, managerii inteligenti
stiu ca organizarea informala reprezinta un control si o contrapondere la folosirea
fara limite a autoritatii lor oficiale. Ei stiu ca forta grupurilor informale, daca este
potrivnica, poate șubrezi planul sau proiectul actiunilor urmatoare.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
 DEZAVANTAJELE ORGANIZARII INFORMALE SUNT:
 Organizarea informala produce rezistenta la schimbari si incurajeaza atitudini
negative fata de schimbare. Asrfel, grupul informal are tendinta de a deveni
protectorul felului de viata anterior si sa se opune schimbarilor.
 Organizarea informala poate produce zvonuri nedorite.

 Organizarea informala poate provoca conflicte interpersonale si intergrupale ce

pot dauna firmei. Astfel, atunci cand salariatii cheltuiesc o mare parte din timpul si
energia lor pentru a se lupta unii cu altii, energia si randamentul lor se vor diminua si
ei vor oferi mai putin firmei. Conflictele pot deveni atat de puternice incat pot
degenera in “lupte” intre anumite grupuri.
 Organizarea informala poate determina reducerea motivatiei si a satisfactiei in
munca. Astfel, atunci cand exista confruntari interpersonale si intergrupale cronice,
acestea pot tracasa angajatii si le pot slabi motivatia in munca. Rezultatul va fi o
productivitate scazuta, care slabeste atat pe proprietar, cat si pe salariati.
 Organizarea informala opereaza in afara controlului conducerii firmei. Astfel,
multe din interesele grupurilor formale si informale pot fi integrate, dar intotdeauna
vor exista anumite diferente intre ele. Dificultatea majora este aceea ca organizarile
informale nu sunt subiect al controlului direct al conducerii firmei
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

ELABORAREA  STRUCTURII ORGANIZATORICE A
INTREPRINDERII
                Structura organizatorica a unei intreprinderi trebuie sa fie
elaborata, ținand cont de o serie de principii de baza, care trebuie
adaptate particularitatilor tehnico-economice si organizatorice ale
fiecarei intreprinderi.
Printre principiile de bază ce trebuie avute in vedere se inscriu:
 principiul constituirii de compartimente specializate in raport cu
functiunile de baza ale intreprinderii,
 princiliul economiei de resurse umane si de relatii organizatorice,
 princiliul flexibilitatii,
 principiul apropierii conducerii de executie.

             
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

Pornind de la aceste principii, se trece la elaborarea propriu-

zisa a structurii organizarorice, proces ce necesita
parcurgerea urmatoarelor etape:           
            I) Identificarea obiectivelor intreprinderii si stabilirea
activitatilor necesare realizarii acestora;
           II) Stabilirea volumului de munca si a necesarului de
resurse umane pe grupuri de activitati omogene;
III) Constituirea compartimentelor;
          IV) Elaborarea organigramei in mai multe variante
           V) Analiza variantelor si aplicarea variantei optime
de organigrama;
          VI) Elaborarea regulamentului intern de organizare si
functionare a intreprinderii;
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

 Structura organizatorica, asa cum rezulta din definitie, este

precizata atunci cand sunt definite:
- partile sale componente (compartimentele) si rolul acestora, ca
expresie a diviziunii muncii in cadrul organizatiei;
- gruparea compartimentelor, respectiv subordonarea acestora
fata de conducere, autoritatea si responsabilitatile posturilor ce
compun aceste compartimente;
- legaturile care se stabilesc intre compartimentele organizatiei,
felul si natura acestor legaturi.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

PRINCIPALELE TIPURI DE STRUCTURI

ORGANIZATORICE:

 Structura ierarhica(liniara)

 Structura functionala

 Structura ierarhic-functionala
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

STRUCTURA IERARHICA(LINIARA)

 este formata din personal subordonat nemijlocit managerilor

firmei, fara compartimente sau alcatuita dintr-un numar redus de
compartimente cu caracter operational corespunzatoare de obicei
principalelor activitati si in care managerul firmei exercita in
exclusivitate toate functiile managemetului el trebuind sa
posede cunostiinte in toate domeniile: organizatoric, tehnic,
financiar, personal etc.
 esential pentru acest tip de structura este faptul ca la orice nivel
ierarhic un subordonat primeste dispozitii de la un singur sef in
fata caruia raspunde pentru intreaga sa activitate.
 in domeniul industrial, structura ierarhica a fost propusa,
experimentata si folosita de catre F. Taylor.
SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
STRUCTURA FUNCTIONALA
 alcatuita atat din compartimente operationale cat si functionale,
managerul nemaitrebuind sa fie universal pregatit deoarece beneficiaza de
asistenta compartimentelor functionale, iar executantii primesc decizii
si raspund in fata sefiilor ierarhici si in fata compatimentelor functionale
intregistrandu-se multiple subordonari.
 Structura functionala a fost conceputa de H.Fayol pentru a elimina
dezavantajele structurii ierarhice(intreprinderile devin tot mai mari si cu un
grad ridicat de complexitate). Este un tip de structura relativ complicata si
confuza. Esential pentru acest tip de structura este ca la fiecare nivel
ierarhic sarcinile sunt divizate intre compartimente specializate, acestea
avand in domeniul lor autoritate deplina asupra nivelurilor ierarhice
inferioare. Executantii primesc dispozitii atat de la sefii ierarhici, cat si de
la sefii compartimentelor functionale, in fata carora raspund deopotriva, in
aceste conditii apar frecvent conflicte de competenta intre conducatorii
specializati.
SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
STRUCTURA IERARHIC – FUNCTIONALA
 reprezinta o imbinare a precedentelor doua tipuri , este
alcatuita atat din compartimente operationale cat
si functionale, executantii primesc decizii si raspund numai in
raport cu seful ierarhic nemijlocit respectandu-se principiul
unitatii de decizie si actiune , se foloseste de regula in firmele de
dimensiune mare sau mijlocie.
 Structura ierarhic-functionala (mixta) a aparut dupa anul 1920
pentru a face fata nevoilor marii intreprinderi si reprezinta o
simbioza a structurilor ierarhica si functionala. Este o structura
specifica majoritatii intreprinderilor existente astazi in lume.
 Structura ierarhic-functionala prezinta un continut
complex, ceea ce o recomanda pentru intreprinderile care
desfasoara activitati numeroase si strans corelate.
SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
 Impartirea compartimentelor intreprinderii in ierarhice
si functionale se face in raport cu natura activitatilor continute.
Astfel, pentru realizarea activitatilor de baza ale
intreprinderii, determinate de profilul acesteia, se constituie
compartimente ierarhice, in timp ce pentru efectuarea
activitatilor auxiliare sunt create compartimente functionale.
 Aceste compartimente au in cadrul lor, o organizare ierarhica,
iar rolul lor functional se manifesta in relatiile cu celelalte
compartimente si, in primul rand, cu cele ierarhice.  
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
Reprezentarea unei organigrame intr-o intreprindere:
         
        
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
Dupa criteriul specializarii activitatilor si divizarii pe
compartimente se impart in:
 STRUCTURA ANTREPRENORIALA

 STRUCTURA FUNCTIONALA

 STRUCTURA MATRICEALA

In functie de modul de divizare a activitatilor si de grupare in

compartimente se disting urmatoarele forme ale structurii
functionale:
 STRUCTURA FUNCTIONALA PROPRIU- ZISA

 STRUCTURA FUNCTIONALA TERITORIALA

 STRUCTURA FUNCTIONALA PE BENEFICIARI

 STRUCTURA FUNCTIONALA PE PRODUS

 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
PERFECTIONAREA STRUCTURII ORGANIZATORICE
 Factorii generatori de schimbare a structurii organizatorice pot
proveni atat din cadrul organizatiei, cat si din mediul in care
aceasta evolueaza.
Privite din prisma interiorului organizatiei, situatiile cele mai
frecvente care cer schimbarea structurii organizatorice sunt:
 adoptarea unui nou tip de strategie. Obiectivele si optiunile
strategice asumate de organizatie prin intermediul strategiei pot fi
redefinite numai in masura in care ele se regasesc ca obiective
specifice si individuale la nivelul compartimentelor, functiilor
si posturilor. Utilizarea corecta a resurselor si respectarea
termenelor strategice este conditionata de modul de combinare
prin intermediul structurii organizatorice;
 
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
 modificari majore ale sistemului informational.  Modificarea
procedurilor, suspendarea sau infiintarea unor noi circuite
informationale, schimbarea volumului, structurii si frecventei de
vehiculare a datelor si informatiilor influenteaza, in mod direct si
indirect, numarul posturilor, dimensiunea compartimentelor,
relatiile dintre ele etc.;
  schimbari in domeniul metodelor si tehnicilor de
management utilizate;
Promovarea unor noi metode de management (managementul prin
obiective, prin bugete, pe produs, prin exceptii, delegarea, tabloul
de bord etc.) aduc schimbari atat in ceea ce priveste continutul
posturilor, cat si in privinta realizarii unor obiective derivate, la
nivelul : compartimentelor si functiunilor organizatiei.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
Mediul ambiant poate crea la randul sau, direct sau indirect, schimbarea
tipului si functionalitatii structurii;
 Ø     in mod direct, aceste schimbari devin imperative atunci cand in mediu se
produc modificari profunde si violente: schimbarea sistemului economico-
social, a tipului de proprietate, a regimului de guvernare. In RM: trecerea la
sistemul economiei de piata, care au condus la disparitia unor compartimente -
Planificare, Organizare - si la infiintarea unor noi subdiviziuni organizatorice -
Marketing, Resurse umane, Strategic, Privatizare etc.;
 Ø    in mod indirect, modificarea starii si intensitatii de manifestare a factorilor
de mediu va genera nevoia de adaptare a structurii. Astfel, schimbarea cererii,
fluctuatia preturilor, modificarea puterii de cumparare a populatiei vor solicita
monitorizarea pietei prin compartimentele specifice (marketing, publicitate,
relatii cu publicul). Modificarea factorilor tehnologici o data cu promovarea
unor noi tehnici si tehnologii va impune schimbarea nu numai la nivelul
structurii operationale - sectiile, atelierele si locurile de munca -, ci si la nivelul
celei functionale prin implicatie asupra unor compartimente:
aprovizionare desfacere, resurse umane etc.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
PRINCIPII DE PROIECTARE A STRUCTURILOR ORGANIZATORICE

Potrivit analistilor clasici au fost stabilite urmatoarele principii:

 Ø     principiul specializarii: activitatile fiecarui membru al organizatiei trebuie sa fie,

pe cat posibil, restranse pentru a contribui la efectuarea unei singure functii (de executie
sau de conducere);
 Ø     principiul obiectivului: organizatia, in ansamblu, si fiecare din compartimentele
ei, trebuie sa serveasca realizarii scopului si, respectiv, obiectivelor generale;
 Ø     principiul coordonarii: scopul specific al organizarii structurale-deosebit fata de
cel al organizatiei - este de a facilita coordonarea si de a realiza unitatea
efortului membrilor organizatiei;
 Ø     principiul   autoritatii: orice individ, grup sau compartiment    trebuie subordonat
unei autoritati ierarhice. Se evidentiaza astfel o linie clara a autoritatii pentru fiecare
componenta a structurii organizatorice;
 Ø     principiul responsabilitatii: responsabilitatea superiorului este absoluta fata de
actele subordonatului (subordonatilor);
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
 Ø     principiul  definirii:   continutul  fiecarui  post  -  sarcinile,   aut
oritatea si responsabilitatea ca si relatiile cu alte posturi - trebuie clar
definite in scris si adus la cunostinta titularului;
 Ø     principiul corespondentei: pentru fiecare post trebuie sa existe o
concordanta intre sarcini, autoritate si responsabilitate;
 Ø     principiul limitei de control: nici o persoana nu trebuie sa
controleze mai mult de 5, maximum, 6 subordonati a caror activitate
se afla in relatii de interdependenta;
 Ø     principiul echilibrului:diversele componente ale structurii
trebuie proiectate si mentinute in echilibru;
 Ø     principiul continuitatii: reorganizarea trebuie sa fie un proces
continuu prin care se asigura adaptarea organizatiei la cerintele
mediului extern.
Ulterior, unele dintre principii au fost reluate si reformulate, iar
generalizarea experientei a impus redactarea unora noi.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
Principii utilizate in proiectarea / reproiectarea structurii organizatorice
Nr.            Cerinta exprimata     
crt. Denumirea       Efecte negative datorate  
principiului     nerespectarii  principiului
0 1 2 3

1 Prioritatea Fiecare subdiviziune organizato- Supra sau subdimensionarea  unor

obiectivelor rica trebuie sa serveasca atingerii unor compartimente fata de contributia lor la
obiective precise realizarea obiectivelor generate si derivateale
si judicios stabilite firmei
2. Unitatea de decizie Fiecare titular al unui post de Dubla subordonare, diluarea
si actiune conducere sau execute si fiecare responsabilitatii, climat de
compartiment sa fie subordonat munca potential tensionat
nemijlocit unui singur sef
3 Apropierea conduce Reducerea numarului de niveluri ierarhice la Multiplicarea numarului de niveluri ierarhice,
rii de executie strictul necesar alungirea piramidei structurale, multiplicarea si
ingreunarea comunicatiilor
4 Interdepen- Defmirea obiectivelor derivate si individuale si Consum ridicat de timp pentru realizarea
dentele minime stabilirea sarcinilor, competentelor si sarcinilor; cresterea nejustificata a
responsabilitatilor trebuie astfel realizate costului structurii
incat sa elimine paralelismele si sa reduca
la minimum dependentele dintre posturi si
compartimente
5. Permanentaconduc Fiecare post de conducere trebuie prevazut Imposibilitatea rezolvarii unor probleme urgente,
erii cu un cadru care sa- poata inlocui in lipsa controlului si a continuitatii in desfasurarea
orice moment pe titularul sau unor actiuni declansate
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
1 2 3 4
6. Economia de comunicatii Stabilirea componentelor structurii, astfel Cresterea nejustificata a volumului si
incat sa se reduca la strictul necesar varietatii informatiilor utilizate. Cresterea
volumul informatiilor nestandardizabile costului informatiilor culese, prelucrate,
sau necodificabile schimbate intre transmise. Scaderea operativitatii
compartimente informarii
7. Concordanta cerintelor Asigurarea corespondentei dintre volumul, Incadrarea unor posturi cu persoane ce
postului cu natura si complexitatea nu dispun de nivelul sau structura
caracteristicile titularului sarcinilor, competentelor pregatirii profesionale, solicitata de
si responsabilitatilor postului cu aptitudinile,
realizarea sarcinilor. Realizarea
deprinderile, cunostintele, calitatile defectuoasa a atributiilor. Dificultati in
si experienta titularului de post realizarea obiectivelor individuale,
specifice si derivate
8. Instituirea Solufionarea unor probleme complexe care Intarzierea sau rezolvarea
de colective intercomparti implica cunoștinfe din mai multe domenii, necorespunzatoare a unor probleme
mentale implica constituirea unor importante de a caror solutionare
colective intercompartimentale depinde indeplinirea
obiectivelor fundamentale
9. Flexibilitatea structurii Structura organizatorica trebuie sa reflecte Rigidizarea si imbatranirea structurii.
permanent obiectivele unitatii, Conditii dificile de realizare a obiectivelor
starea resurselor si conditiile de mediu
10. Eficienta structuirii Permanenta comensurare si comparare a Cresterea costului
cheltuielilor ocazio-nate de structurii organizatorice in conditiile unei
elementele structuirii cu efectele economice functionalitati scazute
pe care le genereaza
11. Varianta optima Elaborarea structurilor organizatorice in Elaborarea unei singure variante nu
mai multe variante si selectarea ei ofera posibilitatea compararii avantajelor
in functie de avantajele maxime
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
METODE UTILIZATE IN CRESTEREA FLEXIBILITATII STRUCTURII
ORGANIZATORICE
Proiectarea posturilor.
Proiectarea posturilor solicita parcurgerea urmatoarelor etape si faze:
a) Etapa analizei posturilor initiata printr-un proces de decizie a managementului
de varf privind categoriile de posturi ce urmeaza a fi analizate, persoanele si
resursele de timp necesare. Aceasta etapa se divide in doua faze:
• analiza functionala a posturilor in care atentia este orientata asupra sarcinilor si
conditiilor tehnice si tehnologice care le influenteaza continutul. In principiu, in
aceasta prima faza se incearca obtinerea unor solutii, raspunsuri la urmatoarele
patru aspecte ce vizeaza un post sau o functie:
- ce actiuni desfasoara angajatul in raport cu informatiile, posturile si oamenii;
- ce metode si tehnici foloseste sau ar trebui sa foloseasca angajatul;
- ce masini, scule, echipamente ii sunt necesare pentru realizarea sarcinilor;
- ce materiale, produse, lucrari sau servicii trebuie sa rezulte din
activitatea angajatului.
 Primele trei aspecte se refera la activitatea ce urmeaza a fi desfasurata, in timp ce
al patrulea, defineste performantele asteptate.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
•  analiza   pozitiei   postului  in   cadrul   structurii.   
Se  urmareste identificarea cerintelor informationale, a relatiilor
interpersonale, a solicitarilor fizice si a conditiilor de
munca.  Cercetarea este directionata spre urmatoarele
aspecte  legate de performantele prevazute de post:
- analiza critica a prelucrarii informatiilor si a adoptarii deciziilor;
- activitati fizice, intelectuale si abilitatile cerute de post;
- responsabilitati si competente;
- relatiile interpersonale;
- conditiile fizice ale desfasurarii muncii si reactiile individuale
fata de acestea;
 - alte caracteristici ale postului (programul de lucru, conditii de
salarizare etc.).
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
b.   Etapa proiectarii posturilor se bazeaza, pe concluziile etapei
precedente. Desfasurata in vederea delimitarii caracteristicilor
postului, ea solicita parcurgerea
urmatoarelor faze:
 stabilirea gradului de specializare. Aceasta caracteristica se
refera la gama de sarcini incluse in post.
 delimitarea autonomiei postului are in vedere identificarea
limitelor intre care individul poate actiona sau decide singur
asupra modului de desfsurare a activitatilor si de obtinere a
rezultatelor.
 - Gruparea posturilor in compartimente in baza criteriilor de
divizare si combinare a 
activitatilor si a dimensiunii ponderii ierarhice.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
c. Etapa detalierii si verificarii perceptiei postului in care se
actioneaza pentru:
- precizarea caracteristicilor definitorii ale fiecarui post
Una dintre problemele cu care se confrunta aceasta faza este
posibila perceptie diferita a postului (fata de interventiile
proiectantului) ca urmare a personalitatii, aspiratiilor,
abilitatilor definite ale angajatilor.
- masurarea gradului de perceptie a postului.
Pentru a evalua modul in care este inteles si apreciat continutul
postului de catre ocupant, multe dintre organizatii apeleaza la
chestionare prin care sunt cercetate opiniile angajatilor.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
d)  Etapa stabilirii performantelor postului prin care are loc:
 precizarea obiectivelor individuale si a performantelor
asteptate;
 analiza  comportamentului  individual. 

e)  Etapa reproiectarii posturilor.

Aceasta etapa este destinata corectiilor pentru a elimina cauzele
performantelor reduse. De asemenea, etapa poate fi solicitata in
cazul
modificarii obiectivelor generale ale organizatiei sau schimbarii
caracteristicilor de mediu.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
Rotatia posturilor
Este o tehnica larg utilizata in organizatiile performante. Ea
presupune mutarea indivizilor de pe un post pe altul pentru a
reduce monotonia si a creste gradul de interes si de motivare.
Are avantajul de a limita temporar gradul de specializare si de a
creste gradul de cunoastere a continutului diferitelor posturi.
Rotatia nu poate schimba insa datele de baza ale postului:
specializarea si autonomia.
Imbogatirea postului
Aceasta tehnica presupune cresterea numarului si varietatii
sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor incluse in post
pentru a pune de acord continutul postului cu cunostintele,
activitatile, interesul manifestat de titularul de post.
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
Sarcina pentru seminar:
Descrieți activitatile si atributiile indeplinite la nivelul
compartimentelor existente in majoritatea organizatiilor:
 A.    SECRETARIAT ADMINIDTRATIV

 B.    MARKETING

 C. APROVIZIONARE

 D.    DESFACERE

 E.    FINANCIAR-CONTABIL

 F.     RESURSE UMANE