Etică şi comunicare

Prelegerea 6. Probleme etice în mass media

(continuare):
1.Utilizarea stereotipurilor
2.Ingerinţele în viaţa privată
3.Dreptatea socială

P6
 1. Utilizarea stereotipurilor: definiţie
• Etimologie: din termenii greceşti stereos (ferm, solid) şi typos
(impresie) înseamnă “impresie durabilă, persistentă”. LINK
• Stereotipurile sunt “un ansamblu de convingeri împărtăşite
vizavi de caracteristicile personale, de trăsăturile de
personalitate, dar şi de comportament specifice unui grup de
persoane” (Yzerbyt şi Schadron, cf. Radu 2015, 163).
• Psihologul Adrian Neculau le considera a fi “reprezentări sociale
deturnate, încremenite şi rigidizate” şi ele “sunt induse de
modelul cultural-ideologic, de structurile mentale împărtăşite de
membrii unei colectivităţi” (cf. Radu 2015 163).
• Ele reprezintă generalizări ce nu au legătură cu adevărul mai
ales atunci când sunt bazate pe trăsături stabile şi în cazul cărora
alegerea individuală nu joacă niciun rol: rasa, religia, genul etc.
• Există atât stereotipuri negative, cât şi stereotipuri pozitive.
 Rolul stereotipurilor
• Reprezintă “o modalitate de a simplifica informaţia din mediul
înconjurător, prin accesarea unor cunoştinţe preexistente, sunt
un răspuns la nişte factori externi, cum ar fi existenţa unor
roluri sociale diferite, conflictele dintre grupuri sau diferenţele
de putere, sunt o modalitate de a justifica statu-quo-ul –
ordinea preexistentă în societate – sau un răspuns la nevoia de
identitate socială” (Cf. Radu 2015, 163).
• Reprezintă o scurtătură cognitivă ce ajută în luarea deciziilor.
• Produc un confort mental prin apelul rapid la o idee cunoscută.
• Ele pun în evidenţă o diferenţă sau un set de diferenţe
dominante între două grupuri, legându-le de anumite trăsături
dezirabile sau indezirabile. Există şi trăsături care nu se
transformă în stereotipuri. Ex.: oamenii înalţi, cei care se
înroşesc în obraji, cei cu ochi negri etc. (Radu 2015, 164-165)
 Mecanisme: Efectul de amorsare şi cel de
asimilare
Stereotipurile sunt dificil de evitat pentru că ele sunt sprijinite
de mecanisme psihologice precum efectul de amorsare şi
efectul de asimilare (cf. Radu 2015, 164):
•Efectul de amorsare: receptarea noilor informaţii cu privire la
o categorie de persoane este influenţată de datele pe care le
ştim deja, de experienţa noastră anterioară, care acţionează ca
un cadru de intepretare pentru noile date. Exemplu: Muncitorii
români ce au mers în Marea Britanie au fost percepuţi ca
infractori şi paraziţi din cauza campaniilor media anterioare.
•Efectul de asimilare: indivizii sunt percepuţi ca fiind mai
aproape de trăsăturile stereotipe decât sunt în realitate .
Exemplu: stereotipul “rromii sunt hoţi” induce ideea că şi acest
cetăţean de etnie rromă este hoţ deşi nu există probe.
 Exemplu: efectul de amorsare

Exemplu de stire in care regasim stereotipul de gen si in care se manifesta

efectul de amorsare: informatiile importante privind intalnirea pe tema
BREXIT dintre cele doua doamne prim ministru Nicola Sturgeon (Scotia) si
Teresa May (Marea Britanie) sunt ignorate si totul e redus la un concurs de
 Exemplu: efectul de asimilare

Două imagini ale lui O.J. Simson: în revista Newsweek şi în revista Time. Se
observă că în revista Time faţa i-a fost semnificativ înnegrită, acţiune ce a
fost interpretată ca o încercare de a îl apropia de profilul stereotipic al
criminalului de culoare.
 Categorii de stereotipuri
Sunt susceptibile să creeze stereotipuri: rasa, naţionalitatea, etnia,
limba, religia, categoria socială, convingerile, sexul, orientarea sexuală,
vârsta, handicapul, bolile etc. Deci distigem stereotipuri de:
•Rasă: caracteristici moştente precum culoarea pielii, a părului,
aspectul feţei. Ex. Ideea superiorităţii rasei albe; inferioritatea
celorlalte, asocierea cu infracţionalitatea, lenea, parazitismul etc.
•Naţionalitate si etnie: Naţiunea presupune cetăţenia, iar etnia
diferenţe istorice, culturale. Ex. Ruşii sunt beţivi, Rromii sunt hoţi;
•Religie: o comunitate ritualică si de credinţă. Ex. Musulmanii teroristi;
•Categorie socială: Ex. Cei săraci si needucaţi votează cu PDS-ul;
•Gen: rolul social asociat diferenţelor sexuale. Ex. Femeia e casnică.
•Orientare sexuală: Ex. Homosexualii sunt perverşi, nebuni etc.
•Vârstă: Ex. Bătraneţea ca decrepitudine, senilitate, parazitism etc.
•Handicap sau boală: Ex. Cei cu dizabilitate fizică sunt prezentaţi ca
paraziţi, cei cu probleme mentale ca periculoşi etc.
 Exemple de stereotipuri de gen: femeile

Femeile: sunt prezentate ca fiind

casnice, supuse, ca nepricepute la
şofat sau tehnică, ca obiecte sexuale,
ca fiind naive etc.
LINK
 Exemple de stereotipuri de gen: bărbaţii

Bărbaţii: sunt prezentaţi ca

fiind insensibili, superficiali,
obsedaţi de sport, alcool,
maşini şi femei etc
 Efecte ale stereotipurilor
Efectele principale ale utilizării stereotipurilor sunt prejudecata,
stigmatizarea şi discriminarea (Cf. Radu 2015 168-171):
•Prejudecata: e “o antipatie bazată pe o generalizare greşită şi
inflexibilă”; dă naştere la atitudini şi sentimente negative cu
privire la respectiva categorie. Ex. aversiunea faţă de străini.
•Stigmatizarea: construirea unei relaţii la nivel cognitiv între un
atribut şi un stereotip; are efecte negative asupra celui
stigmatizat prin aceea că justifică lipsirea de drepturi şi prin
asta dă naştere dominaţiei şi opresiunii sociale. Ex. Femeile
sunt iraţionale, deci nu ar trebui să se implice în politică.
•Discriminarea: efect al stereotipizării care se manifestă în
sfera comportamentală prin tramamentul nedrept şi abuziv
asupra membrilor acelei categorii: excludere, evitare, coerciţie
etc. Ex. rasismul, xenofobia, sexismul, homofobia etc.
Exemple privind efectele stereotipurilor

Exemple de stiri, campanii si

reclame ce induc prejudecata,
stigmatizarea si discriminarea
 Metode de combatere a stereotipurilor:
• Reglementarea juridică: votarea unor legi de interzicere sau de
combatere a stereotipurilor;
• Autoreglementarea: stabilirea unor norme de deontologie
profesională sau ghiduri de bune practici în domeniile comunicării
publice care să interzică sau să descurajeze utilizarea
stereotipurilor;
• Publicarea şi procesarea informaţiilor care contrazic stereotipul;
• Cercetarea şi educaţia: cursurile de comunicare interculturală
sau de familiarizare cu valorile şi realizările acelor categorii;
• Strategia de contact: interacţiunea dintre grupurile dominante şi
cele stigmatizate pentru cunoaştere reciprocă şi depăşirea
barierelor impuse de stereotip;
• Luarea atitudinii de către cei ce sunt victimele stereotipurilor;
• Programele de divertisment şi în care sunt difuzate informaţii
corecte despre grupurile cesunt victime ale stereotipurilor.
Exemple de combatere a stereotipurilor

Exemple privind mesaje publicitare si de

informare ce prezinta date care contrazic
stereotipurile si exemple de luare a atitudinii
 2. Ingerinţele în viaţa privată
• Este numită şi viaţă intimă, privată şi de familie înglobând toate
aceste aspecte, dar şi chestiuni privind gândurile, sentimentele,
convingerile sale politice sau religioase, starea sa de sănătate,
modul în care este folosit numele şi imaginea sa ori dreptul la
respectarea distanţei sociale (Radu 2015, 137-139).
• Este un drept al omului de a fi lăsat în pace (Runcan 1998, 135).
• Acest concept trasează o linie de demarcaţie între individual şi
colectiv, între individ şi societate asigurând individului o zonă
neguvernată de regulile traiului în comun în care este stăpânul
propriilor gânduri, secrete şi poate dezvălui doar atât cât doreşte
(Cf. Christians 2001, 114);
• Principiile etice relevante: 1) decenţa şi corectitudinea nu sunt
negociabile; 2) valoarea socială a reabiltării elimină apelul la
interese imorale; 3) demnitatea persoanei nu poate fi afectată în
numele unui privilegiu al presei de a informa.
 Oamenii obişnuiţi vs. persoanele publice
• Există o diferenţă între oamenii obişnuiţi a căror viaţă
privată nu suscită şi nu ar trebui să suscice interes public
decât în mod excepţional şi persoanele publice care prin
realizările lor, faima de care se bucură, alegerea unei
anumite vocaţii sau profesii (ex. politician), care în mod
explicit sau implicit au alimentat voluntar interesul public cu
privire la propria viaţă, existând adesea chiar negocieri
explicite sau implicite cu jurnaliştii de a li se face publice
anumite detalii sau întâmplări ce ţin de viaţa privată.
• Limitele nu sunt foarte clare stabilirea lor ţinând de context,
de limitele decenţei, de empatie, de norme profesionale etc.
(Radu 2015, 140). Acest aspect face mai dificilă evaluarea de
tip moral a situaţiilor în care reprezentanţii mass-media
încalcă dreptul la viaţă privată.
 Tipurile de ingerinţe în viaţa privată
Ingerinţele în dreptul la viaţă privată sunt de patru tipuri:
intruziunea, dezvăluirea de fapte jenante, lumina falsă şi publicarea
numelui şi imaginii fără consimţământ (cf. Runcan 1998, 135-148):
1.Intruziunea: reprezintă încălcarea spaţiului privat, nerespectarea
izolării unei persoane;
2.Dezvăluirea de fapte jenante sau intime: despre corpul şi viaţa
sexuală, starea de sănătate, credinţele religioase sau politice, la starea
de victimă a unor infracţiuni sau calamităţi, imaginea sau identitatea
minorilor etc.
3.Lumina falsă şi ficţionalizarea: interpretarea incorectă a faptelor
reale sau adăugarea unor fapte inventate, atribuirea de opinii sau
declaraţii fictive sau scoase din context.
4.Publicarea numelui şi imaginii fără consimţământ: presupune
exploatarea identităţii sau imaginii unei persoane fără a avea acordul
acesteia.
Exemple de violare a vieţii private

Exemple de intruziune si dezvaluire de

informatii intime: stanga - fotografia unei
tragedii, John Harte, 1985; dreapta - imagine
de pe Wowbiz.ro cu Gabriel Cotabita.
 Exemple de violare a vietii private

Exemple privind ficţionalizarea şi exploatarea

comercială neautorizată a imaginii în reclama
Old Navy cu o sosie a lui Kim Kardashian
(stânga) şi în cazul Robertson,1902 (dreapta)
 3. Dreptatea socială
• Dubla natură a instituţiilor de presă (sunt atât afaceri care
urmăresc profitul, cât şi agenţi care oferă un seviciu pubic)
creează şi probleme în ceea ce priveşte reflectarea în
presă a intereselor minorităţilor de rasă, de clasă,
naţionale, sexuale, etnice etc., a situaţiei grupurilor
defavorizate cum sunt oameni fără adăpost, imigranţii, cei
mai puţin informaţi sau educaţi, cei săraci etc.
• Membrii acestor grupuri nu fac parte din audienţa-ţintă a
mass-media, a agenţilor economici care cumpără spaţiu
sau timp publicitar sau din electoratul ţintă al principalelor
partide şi organizaţii de pe scena politică.
• Prin urmare, adesea lipsesc de pe agenda publică
subiectele referitoare la condiţia acestora sau la temele de
interes pentru ei.
 Dreptatea socială (continuare):
• Prin urmare, principala dilemă de tip etic se referă la
conflictul dintre libertatea presei, care ar trebui să-şi
stabilească singură agenda, fără imixtiuni din partea
guvernelor, ONG-urilor, militanţilor pentru drepturi ale
minoritarilor etc., pe de o parte, şi necesitatea de a milita
pentru asigurarea dreptăţii sociale, inclusiv prin utlizarea
instrumentelor de care dispune presa, pe de altă parte.
Principalele tipuri de probleme relevante (cf. lui C. Christians):
- Dezvoltarea tehnologică ce sporeşte inegalitatea socială;
- Problema stereotipurilor (în special rasiale) din presă;
- Problema persoanelor fără adăpost;
- Problema minorităţilor naţionale sau etnice (de ex.
Christians se referă la situaţia populaţiei de nativi
americani din Statele Unite ale Americii).
 3. Dreptatea socială

Cazul crimei din Boston în care a fost acuzat un

bărbat de culoare William Bennet pentru
uciderea lui Carol Stuart ce fusese omorată de
sotul ei Charles, care însă a povestit ca au fost
atacaţi de un barbat de culoare LINK
3. Dreptatea socială

Materiale de presă britanice în care românii sunt

asocaţi cu furtul şi cerşetoria