Etică şi comunicare

Prelegerea 5. Probleme etice în mass media:

1.Adevărul, ficţionalizarea şi ştirile false;
2.Protecţia surselor;
3.Presiunile şi tentaţiile economice.

P5
 1. Adevărul, ficţionalizarea şi ştirile false
După cum subliniază Franck Deaver (2004, 78-83) există cel puţin
două niveluri de înţelegere a adevărului :
•Adevărul ca veridicitate: adică descrierea cu acurateţe a unor
evenimente, persoane, obiecte etc. Cel care descrie este considerat
sincer dacă relatează în mod fidel ceea ce a văzut, observat, auzit
etc. Acest sens al adevărului lasă loc subiectivităţii: relatările
aceluiaşi eveniment sau descrierile aceluiaşi fapt pot fi diferite când
sunt realizate de persoane diferite sau de aceeaşi persoană în
momente sau contexte diferite.
•Adevărul în sens absolut (ADEVĂRUL cu majuscule) care
transcende orice subiectivitate. Este un tip de adevăr metafizic sau
religios, ce este inaccesibil în mod complet fiinţei umane.
Observaţie: Nu putem cere mai mult de la comunicatorii
profesionişti decât să redea realitatea cu acurateţe şi cu onestitate,
atât cât este posibil în limita capacităţilor umane.
 Scala adevărului (Deaver 2014, 82)
Elemente pe această scală
ADEVĂRUL/adevărul
faptele şi informaţiile
„ştirile”(jurnalismul informativ)
textele de relaţii publice
editorialele/ rubricile de opinie
textele publicitare
propaganda
parabolele, alegoriile
ficţiunea
eroarea fără intenţie
inducerea în eroare
„minciunile albe”
MINCIUNILE SFRUNTATE
Caracteristicile elementelor identificate
intenţia de a informa
cu acurateţe, complet;
fără o subiectivitate conştientă
intenţia de a persuada
prin utilizarea selectivă
a informaţiilor; adevărul
însă nu întregul adevăr
non-adevărurile spuse
fără intenţia
de a înşela
intenţia de a înşela,
chiar şi pentru scopuri
considerate justificate
 Scala adevărului: categoriile
1) Prima categorie: corespunde încercărilor de a prezenta corect,
exact şi complet informaţia, atât cât este omeneşte posibil. Include:
redarea faptelor şi a informaţiilor, ştirile. Faptele sunt descrise ca
elemente ale adevărului ce pot fi demonstrate, informaţiile drept
colecţii de fapte legate între ele încât să transmităun mesaj clar şi
uşor de înţeles, iar ştirile drept comunicarea de informaţii respectând
acurateţea, promptitudinea, echilibrul, echidistanţa.
2) A doua categorie: corespunde intenţiei de a convinge prin
intermediul utilizării selective a adevărului. Include: textele de relaţii
publice realizate profesionist ce reprezintă materiale informative
transmise către mass-media, care însă utilizează selectiv şi subiectiv
adevărul; editorialele şi rubricile de opinie, care pornesc de la fapte
dar exprimă opinia subiectivă a autorilor; textele publicitare realizate
pe bază de informaţii corecte, ce sunt prezentale selectiv şi în acord
cu interesul clietului; propaganda albă ce transmite informaţii
corecte însă cu scopul de a servi interesele propagandistului.
 Scala adevărului: categoriile (continuare)
3) A treia categorie: presupune utilizarea neadevărurilor, însă fără
intenţia de a înşela. Informaţia este redată pentru a exemplifica sau a
distra, sau deşi este eronată se crede că este adevărată. Include:
prabolele şi alegoriile, adică exemple de situaţii fictive sau ipotetice care
nu sunt relatate pentru a înşela, ci pentru a reda un adevăr superior;
ficţiunea, o comunicare neadevărată prezentată ca atare în mod
transparent (convenţia de ficţiune), ce are în special scopul de a distra;
eroarea onestă, ce presupune transmiterea unor informaţii considerate
adevărate, dar care în realitate sunt false.
4) A patra categorie: presupune eforturi conştiente de a comunica
informaţii false, care pot sau nu urmări realizarea unor scopuri
considerate justificate. Include: inducerea în eroare realizată cu un scop
perceput ca justificat, cum ar fi minciuna prin omisiune, înşelătoria prin
generalizare sau accentuarea exagerată a detaliilor; „minciunile albe” ce
sunt neadevăruri spuse cu un scop considerat nobil; minciunile
sfruntate, ce sunt neadevăruri spuse cu intenţia nejustificabilă de a
înşela.
 Observaţii:
Evaluarea moralităţii diferitelor forme de materiale de
comunicare, în general, şi de materiale jurnalistice, în special,
presupune raportarea la specificul fiecăruia:
•Simpla intervenţie a subiectivităţii în relatarea faptelor şi a
ştirilor este amendabilă din punct de vedere moral. De
exemplu confuzia dintre fapte şi opinii este considerată a fi una
dintre cele mai întâlnite forme de încălcare a datoriei
profesionale de a spune adevărul. Aceste materiale trebuie să
treacă proba verităţii.
•În editoriale şi rubrici de opinie este necesar ca opiniile să fie
exprimate în mod onest şi cu bună credinţă, fără intenţia de a
înşela şi fără a fi influenţate de către presiuni economice,
politice sau de către conflicte de interese pe care el sau
angajatorul lui le-ar putea avea.
 Observaţii (continuare):
• Materialele de relaţii publice ar trebui să fie preluate de
către presă doar dacă ele respectă condiţiile de calitate şi
informativitate ale unui material de presă: nu din
comoditate sau datorită stimulentelor primite.
• Materialele publicitare trebuie să fie strict diferenţiate faţă
de cele cu caracter informativ pentru a evita orice confuzie.
• Materialele de divertisment în cazul cărora există convenţia
de ficţiune trebuie astfel realizate şi prezentate încât să nu
creeze impresia că ar reda fapte şi informaţii reale, ci doar
conţinuturi care au ca obiectiv principal divertismentul.
• Erorile chiar fără intenţie ar trebui rectificate, iar minciunile
prin omisiune sau minciunile albe ar trebui utilizate doar
daca sunt justificate şi nu există o cale alternativă;
• Minciunile sfruntate trebuie să fie cu totul excluse.
 Exemplu: Barul Mirage

Reporterii de la Chicago Sun Times au

închiriat în 1977 barul Mirage (cu probleme
de igienă şi siguranţă) şi au pretins că sunt
barmani pentru a surprinde în flagrant
corupţia autorităţilor LINK
 Ficţionalizarea şi lumina falsă
Asimetria ce caracterizează comunicarea de masă îl face pe
receptorul ei, care nu poate avea acces direct la sursele originare
de informaţii, să fie vulnerabil la dezinformare şi manipulare
inclusiv prin intermediul ficţionalizării şi luminii false.
•Ficţionalizarea presupune ca o parte sau întregul material
jurnalistic să fie inventat. Include practici pornind de la simpla
accentuare prin titlu a concluziei improbabile a unui articol şi
până la inventarea unei întregi poveşti ce este prezentată ca
reală. Este o specie a tehnicii luminii false (Runcan 2002, 190).
•Lumina falsă presupune a interpreta în mod incorect fapte reale,
a adăuga alte fapte ce nu sunt adevărate deşi par credibile, a
înlănţui cauze şi consecinţe ce par logice dar sunt imaginate
producând daune onoarei şi respectabilităţii unei persoane.
Exemplul ce mai frecvent este de a însoţi o fotografie reală cu o
serie de comentarii inadecvate.
 Exemple: Ficţionalizarea şi lumina falsă

Stânga: Fotografia lui Grigore Leşe şi a jurnalistei Maria Stanciu la o întâlnire pentru
interviu este prezentată de către ziarul Click drept o dovadă a unei întâlniri amoroase.
Dreapta: Fotografia a doi soţi, John şi Sheila Gill realizat ă fără consimţământ a fost
preluată in două reviste Ladies Home şi Harper’s Bazar însotită de comentarii inadecvate
cum ar fi cele referitoare la pericolele la care se supun oamenii la prima întâlnire.
Publicaţiile au fost date în judecat ă de către cei doi soţi şi au pierdut.
 Testul autoarei Sissela Bok
Sissela Bok propune următorul test în trei etape, ce presupune
răspunsuri la trei întrebări, pentru a verifica dacă într-un
context anume este sau nu justificabil să minţi sau să înşeli (cf.
Deaver 2004, 103):
1.Există vreo formă de acţiune alternativă care să rezolve
dificultatea (dilema), fără să se recurgă la ajutorul unei
minciuni?
2.Care motive morale ar putea fi invocate pentru a scuza o
minciună şi ce motive pot fi prezentate drept
contraargumente?
3.Ca un test la etapele anterioare, ce ar spune un public format
din persoane rezonabile despre astfel de minciuni?
Observaţie: Din punctul ei ve vedere majoritatea minciunilor
nu vor putea trece acest test.
Exemplu: NBC si camioanele General Motors
In 17 noiembrie 1992 la emisiunea Dateline NBC a fost
difuzat material intitulat “In asteptarea exploziei” in
care se pretindea ca se demonstreaza faptul ca
anumite camioane ale General Motors explodeaza la
impact. De fapt a fost vorba despre o stire fabricata
numita de ei “o demonstratie nestiintifica”: a fost un
incendiu provocat de cateva dispozitive incendiare
lipite de capacul rezervorului ce erau conectate la o
telecomada si au explodat inainte de impact.
LINK
 Exemplu: Inventarea unui viol

In 19 Noiembrie 2014 revista Rolling Stone a publicat articolul semnat de catre Sabrina
Rubin Erdely intitulat “A Rape on Campus: A Brutal Assault and Struggle for Justice
at UVA” Articolul era despre un presupus viol comis in campusul Universitatii din
Virginia de catre membrii fratiei Phi Kappa Psi ca un ritual de admitere a noilor
membri. Stirea s-a dovedit a fi falsa ziarul platind daune de 3 milioane de dolari.
 Ştirile false
Un fenomen îngrijorător în contextul dezvoltării noilor media este
reprezentat de ştirile false ce sunt informaţii ce au fost fabricate în mod
deliberat şi diseminate cu intenţia de a înşela şi a determina pe alţii să
creadă în falsuri sau în fapte ce nu pot fi verificate; reprezintă
dezinformare ce este prezentată ca ştire sau este susceptibilă să fie
percepută astfel (McGonagle 2017, 203).
•Fac parte din categoria ştirilor care induc în eroare ce cuprinde şi:
propaganda, conţinutul sponsorizat, satira, farsele, conţinutul partizan,
teoria conspiraţiei, pseudoştiinţa, dezinformarea şi conţinutul
inautentic. Sunt greu de diferenţiat faţă de acestea.
•Fenomenul nu e nou dar există factori noi care ţin de actualul context:
modul sofisticat, eficient şi rapid de producere şi diseminare, scara
globală la care sunt produse şi transmise, folosirea resurselor
Internetului precum reţelele sociale, motoarele de căutare, conexiunea
cu veniturile realizate din publicitate şi cu propaganda online etc.
LINK
 Ştirile false (2)
Există multiple clasificări ale știrior false. O tipologie relativ completă
ce pornește de la criterii precum facticitatea conținutului, intenția
autorului și rolul audienței în difuzarea acestuia este următoarea
(Fârte și Obadă 2018, 22-44):
1) clickbait – articole cu conținut factual suspect create
pentru a genera mai multe vizualizări;
2) satiră sau parodie – scrieri în care autorii utilizează umorul,
ironia, exagerarea pentru a comenta evenimentele
3) conținut ce denotă impostură- când autorii pretind că sunt
altcineva (sursă autentică)
4) informare eronată (misinformation) -informație lipsită de
acuratețe din neglijeță, eroare onestă etc.
5) conținut care induce în eroare (misleading content) – o
utilizare a informației ce are ca efect o anumită încadrare a
unei probleme sau a unui individ
 Ştirile false (3)
6) conexiunea falsă – apare când titlul sau imaginile
utilizate nu sunt relevante pentru conținut
7) conținutul fals – când informațiile sunt prezentate
împreună cu date contextuale false
8) conținutul manipulat – când informațiile autentice sunt
folosite pentru a manipula
9) dezinformarea – inducere în eroare intenționată, lipsă
de acuratețe, falsitate
10) conținutul fabricat – informație cu totul falsă,
conținutul este în întregime creat pentru a înșela.
Obs. Există instrumente pentru a combate știrile false
precum verificarea contextului, a credibilității sursei și
autorului, coroborarea cu alte surse etc. dar și site-uri
specializate (factcheck.org, stopfake.org etc.)
 Exemple:

Doua exemple de stiri false ce au circulat prin intermediul retelei Facebook

 3. Protecţia sursei:
Sursa de informaţii este definită de Miruna Runcan drept ”locul,
obiectul ori persoana de la care am preluat o informaţie” (2002, 98).
•Pot fi surse materiale (documente, baze de date, arhive, biblioteci,
publicaţii etc.) sau, cel mai adesea, surse subiective (persoane).
•Pot fi surse directe de la care se obţine o informaţie completă şi
nemijlocită sau surse indirecte care trimit către o altă investigaţie.
Există trei tipuri de informaţii primite de la surse, ce au statut diferit:
•Informaţii off the record: sunt numai pentru urechile jurnalistului şi
nu pot fi publicate;
•Informaţii not for atribution: pot fi publicate dar fără a indica
identitatea sursei;
•Informaţii on the record: pot fi publicate şi pot fi atribuite sursei.
Observatie: Jurnalistul trebuie să respecte acest statut. Utilizarea
camerelor şi microfoanelor ascunse nu se poate face decât dacă
există un interes public major, iar informaţiile nu puteau fi obţinute
altfel.
 Datele de natură să identifice o sursă:
Orice jurnalist sau realizator de programe este liber să nu dezvăluie
date de natură să identifice sursa informaţiilor obţinute.
Se consideră date de natură să identifice o sursă următoarele:
•numele şi datele personale, precum şi vocea sau imaginea ei;
•circumstanţele concrete ale obţinerii informaţiilor de către
jurnalist;
•partea nepublicată a informaţiei furnizate de sursă jurnalistului;
•datele cu caracter personal ale jurnalistului, legate de activitatea
pentru obţinerea informaţiilor difuzate.
Observaţie: Confidenţialitatea surselor de informare obligă, în
schimb, la asumarea răspunderii pentru corectitudinea
informaţiilor. Persoanele care, prin efectul relaţiilor profesionale cu
jurnaliştii, iau cunoştinţă de informaţii de natură să identifice o
sursă prin colectarea, tratarea editorială sau publicarea acestor
informaţii, beneficiază de aceeaşi protecţie ca jurnaliştii.
 Condiţii pentru dezvăluirea identităţii sursei:
Condiţiile în care este justificată dezvăluirea identităţii sursei
fără consimţământul acesteia sunt (cf. Radu 2015, 119):
•Există indicii clare că un jurnalist se află în posesia unei
informaţii;
•Avantajele dezvăluirii informaţiei sunt mai mari decât
avantajele nedezvăluirii (de exemplu un interes public major ce
este înţeles de toţi în acelaşi fel).
•Există un proces în desfăşurare iar soluţionarea cauzei depinde
de această dezvăluire;
•Informaţia este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale
sau a ordinii publice;
•Nu există altă posibilitate de aflare a informaţiei.
Exemplu: dacă informaţiile pe care le deţine jurnalistul sunt
singurele de natură să ajute la prinderea unui terorist periculos.
Exemplu: Documentele Pentagonului

Reporterii de la New York Times au obţinut o serie

de documente clasificate, ce au fost sustrase şi
transmise de către analistul militar Daniel Ellsberg
care dovedeau implicarea guvernului SUA în
Vietnam încă din 1945 şi faptul ca trimiterea de noi
trupe s-a decis în ciuda rapoartelor pesimiste
privind câştigarea războiului minţind opinia
publică. Procurorul general John N. Mitchell a
obtinut o interdicţie de publicare, dar cei de la
Washington Post (si alte 15 ziare) au intrat in
posesia documentelor si au decis sa le publice la
rândul lor. Cazul a ajuns la Curtea Supremă care a
decis cu 6 voturi la 3 în favoarea presei libere
LINK
 3. Presiunile şi tentaţiile economice:
• Mijloacele de informare în masă au o dublă natură şi un dublu
obiectiv: pe de-o parte ele reprezintă afaceri care trebuie să
realizeze profit pe o piaţă media concurenţială şi trebuie să
dovedească determinare şi creativitate în acest sens, iar pe de
altă parte reprezintă servicii de interes public cu un rol
esenţial în viaţa democratică pentru asigurarea dreptului la
informaţii al cetăţenilor şi pentru controlul democratic al
activităţilor social-politice.
• Există şi o dependenţă a mass-media contemporane faţă de
deţinătorii şi furnizorii de informaţii din zona politico-
administrativă, faţă de specialiştii în PR şi faţă de cumpărătorii
de publicitate din zona economică.
• Din aceste motive presiunile şi tentaţiile la care sunt supuse
mass-media pot genera alegeri şi acţiuni problematice din
punct de vedere moral.
 Conflictul de interese:
Conflictul de interese este „situaţia în care unui profesionist în
comunicarea publică (fie el jurnalist, specialist în relaţii publice,
publicitate sau în divertisment) i se cere să aleagă dintre două seturi
de interese necongruente” (Radu 2015, 178). Conflictul poate fi cu:
- Interesele personale ale jurnalistului şi ale apropiaţilor săi: Nu
trebuie să fie acţionari, nu trebuie să accepte cadouri, să presteze
activităţi, să accepte călătorii de la cei despre care scriu etc.;
- Interesele economice sau politice ale patronatului: Ex. Când
patronii sunti implicati si in politică, afaceri, sport, activităţi despre
care jurnalistul trebuie să scrie. Aici se poate include şi: ”vânzarea
de conţinut media” nu pentru profit sau scopuri jurnalistice, ci
pentru a proteja alte afaceri ale patronilor; implicarea patronatului
sau jurnalistilor in campaniile politice de partea unor candidaţi;
publicitatea mascată adică un continut media ce are scop publicitar
nedeclarat etc.;
Exemplu:

Mihai Gadea îl invită într-o emisiune pe

patronul trustului Intact Dan Voiculescu de
care îl leagă şi o relaţie de amiciţie (după
cum arată celelalte fotografii realizate cu
ocazia unor vacanţe). Voiculescu era
preşedinte al Partidului Conservator şi
adversar politic al fostului preşedinte
Traian Băsescu despre care se vorbeşte in
emisiune.
 Fuziunile şi crearea “coloşilor media”:
Rolul esenţial al media într-o societate democratică este asigurat
şi datorită numărului de actori de pe piaţa media, diversităţii lor
şi concurenţei dintre ei. În aceste condiţii ei trebuie să obţină
profitul, dar o pot face doar atât timp cât îşi menţin
credibilitatea. Din acest motiv fuziunile şi crearea coloşilor media
(ex. Times Warner) pun în pericol acest rol esenţial prin:
-Monopolul informaţional: mai putini furnizori de informatii
inseamna mai putine opinii, perspective, surse si o mai mare
posibilitate de control, propaganda si manipulare;
-Cresterea influenţei politico-economice: marile trusturi media
devin actori extrem de importanţi ce pot alege să joace roluri
poltice şi economice în loc să informeze;
-Imperialismul cultural: cultura occidentală devine dominantă;
-Descurajarea artiştior independenţi: creaţiile lor nu sunt
promovate ceea ce afectează calitatea producţiilor media.
 Exemplu:

Un exemplu de imperialism cultural este programul creat de britanicul Simon

Cowell şi exportat în întreaga lume: America, China, Coreea de Sud, Filipine,
Rusia, Ucraina, Africa de Sud, Nigeria, Mexic, Norvegia, Olanda, Franţa, Italia,
Spania, Romania etc