Sunteți pe pagina 1din 30

METODOLOGIA INVESTIGĂRII

CRIMINALISTICE A
INFRACȚIUNILOR DE FURT

Lector univ. dr. Cezar CIOACĂ


DEPARTAMENTUL DE CRIMINALISTICA
Lector univ. dr. Cezar CIOACĂ - DEPARTAMENTUL DE CRIMINALISTICĂ

Noul cod penal - În titlul II,


Infracţiuni contra patrimoniului
  CAPITOLUL I
ART. 228 -231 este legiferat
FURTUL
Conform art. 228
Furtul presupune:
(1) Luarea unui bun mobil din
posesia sau detenţia altuia, fără
consimţământul acestuia, în scopul de
a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau
cu amendă.
(2) Fapta constituie furt şi dacă bunul
aparţine în întregime sau în parte
făptuitorului, dar în momentul săvârşirii
acel bun se găsea în posesia sau detenţia
legitimă a altei persoane.
(3) Se consideră bunuri mobile şi
înscrisurile, energia electrică, precum şi
orice alt fel de energie care are valoare
economică.
În vederea realizării laturii obiective
trebuie îndeplinite următoarele trei
condiţii:
a) bunul sustras să fie un bun mobil;
b) bunul sustras să se afle în posesia
sau detenţia altei persoane;
c) sustragerea bunului să fi avut loc
fără consimţământul persoanei
deposedate.
Furtul calificat în noul cod penal -
art.229
(1) Furtul săvârşit în următoarele
împrejurări:
a) într-un mijloc de transport în
comun;
b) în timpul nopţii;
c) de o persoană mascată, deghizată
sau travestită;
Lector univ. dr. Cezar CIOACĂ - DEPARTAMENTUL DE CRIMINALISTICĂ
d) prin efracţie, escaladare sau prin
folosirea fără drept a unei chei
adevărate ori a unei chei mincinoase;
e) prin scoaterea din funcţiune a
sistemului de alarmă ori de
supraveghere,
se pedepseşte cu închisoarea de la
unu la 5 ani.
(2) Dacă furtul a fost săvârşit în
următoarele împrejurări:
a) asupra unui bun care face parte din
patrimoniul cultural;
b) prin violare de domiciliu sau sediu
profesional;
c) de o persoană având asupra sa o armă,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
ART. 230
Furtul în scop de folosinţă
(1) Furtul care are ca obiect un
vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi
pe nedrept, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută în art. 228 sau
art. 229, după caz, ale cărei limite
speciale se reduc cu o treime.
(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin.
(1) se sancţionează folosirea fără
drept a unui terminal de comunicaţii
al altuia sau folosirea unui terminal
de comunicaţii racordat fără drept la
o reţea, dacă s-a produs o pagubă.
 
PRINCIPALELE PROBLEME PE CARE
TREBUIE SĂ LE LĂMUREASCĂ
CERCETAREA SUNT:

1.stabilirea existenţei infracţiunii.


2.stabilirea corectă a locului şi
timpului săvîrşirii faptei.
3.identificarea făptuitorilor şi
contribuţia fiecăruia la comiterea
faptei.
4.modul de operare folosit de
făptuitori.
5.identificarea persoanei prejudiciate.
6.identificarea bunurilor şi valorilor
sustrase.
7.stabilirea destinaţiei bunurilor şi valorilor
sustrase.
8.posibilităţile de căutare, ridicare,
recuperare a bunurilor furate.
9.existenţa concursului de infracţiuni.
10.depistarea cauzelor, condiţiilor şi
împrejurărilor care au favorizat săvîrşirea
acestor fapte şi stabilirea măsurilor de
prevenire.
 
1. Stabilirea existenţei
infracţiunii.
Practic stabilirea existenţei
infracţiunii constă într-o analiză
paralelă a datelor iniţiale, rezultate
din sesizare şi condiţiile prevăzute de
legea penală pentru existenţa
infracţiunii.
2. Stabilirea exactă a locului şi
timpului săvîrşirii faptei.
 Determinarea precisă a locului şi
timpului săvîrşirii faptei se realizează:
-analizînd datele din sesizare -
informaţiile adunate prin mijloace
specifice.
- cu ocazia efectuării cercetării
locului faptei.
Lămurirea acestei probleme are
importanţă din mai multe
considerente:
- oferă multiple posibilităti pentru identificarea,
relevarea, fixarea şi ridicarea urmelor şi
mijloacelor materiale de probă
-asigură indicii preţioase pentru identificarea şi
căutarea autorului faptei
-asigură indicii în vederea formării corecte a
cercului de suspecţi
-ajută la canalizarea activităţii de culegere
de informaţii cu prioritate în zona stabilită
-cunoaşterea locului şi timpului săvîrşirii
faptei constituie punctul de plecare în
identificarea martorilor
-se pot obţine date despre locul unde au
fost ascunse sau valorificate bunurile sustrase.
-prezintă importanţă pentru realizarea
unei incadrări juridice a faptei cît mai corecte.
3. Identificarea făptuitorilor şi
contribuţia fiecăruia la comiterea
faptei.
Activitatea are importanţă în cazul furturilor şi
tîlhăriilor comise de grupuri de infractori.
-stabilirea concretă a modului de constituire al
grupului,
- înţelegerile dintre membrii grupului,
- scopul realizării grupului,
- rolul fiecăruia în grupul respectiv
Lămurirea acestei probleme ajută
organul de anchetă să stabilească exact:
- dacă li se va reţine în sarcina proprie
şi infracţiunea de “asociere în vederea
săvîrşirii de infracţiuni”.
- ajută ulterior, la individualizarea
corectă a pedepselor de către instanţa de
judecată.
4. Modul de operare folosit de
făptuitori
- importanţă :

- în funcţie de modul de operare se poate


stabili dacă fapta a fost comisă în forma simplă
sau calificată.
- determină luarea operativă a măsurilor
de identificare şi ridicare a obiectelor
- se pot stabili mijloacele folosite la
comiterea faptei şi luarea măsurilor
pentru identificarea şi ridicarea lor.
- se realizează cu uşurinţă formarea
cercului de suspecţi, folosindu-se
evidenţele după modul de operare.
- ajută organele de anchetă la
extinderea cercetărilor la alte fapte
rămase cu autori necunoscuţi.
6. Identificarea persoanei
prejudiciate.
Cazuri:
-când persoana prejudiciată este
cunoscută, reclamă fapta - plangere
-persoana prejudiciată nu este
cunoscută - clasare.
6. Identificarea bunurilor şi valorilor
sustrase.
ajută la:
- recuperarea bunurilor şi valorilor sustrase, respectiv
a prejudiciului.
- darea în urmărire a bunurilor şi valorilor sustrase.
- verificarea şi stabilirea cu exactitate dacă bunurile
sau valorile reclamate ca furate au fost în posesia
victimei.
- în funcţie de caracteristicile bunurilor sustrase se
stabilesc locurile şi persoanele unde ar fi putut ajunge
aceste bunuri.
7. Stabilirea destinaţiei bunurilor
sau valorilor sustrase.
  Importanţa clarificării acestei
probleme constă în :
-Oferă garanţia recuperării prejudiciului
prin restituirea bunurilor şi valorilor
sustrase persoanei păgubite.
-Constituie un mijloc de probă în
dovedirea vinovăţiei făptuitorului
-Dă posibilitatea descoperirii
eventualilor complici sau tăinuitori la
infracţiunea comisă.
-Dă posibilitatea stabilirii bunei sau
relei credinţe a persoanelor care au
achiziţionat bunurile de la făptuitor.
-Identificarea unor martori.
8. Posibilităţile de căutare, ridicare,
recuperare a bunurilor furate.
Căutarea şi ridicarea bunurilor şi valorilor
furate se poate realize prin activităţi de tactică
criminalistică precum:
- percheziţia şi ridicarea de obiecte şi
înscrisuri,
- controale, acțiuni polițienești, razii
- predarea voluntară.
9.Existenţa concursului de
infracţiuni.
- EXEMPLE:

-furt în concurs cu infracţiuni la regimul


circulaţiei.
-furt în concurs cu infracţiuni de distrugere.
- furt in concurs cu infractiuni la regimul
armelor si munitiilor
10. Depistarea cauzelor, condiţiilor şi
împrejurărilor care au favorizat săvîrşirea
acestor fapte şi stabilirea măsurilor de
prevenire.
 Una din atribuţiile organelor de poliţie este “
prevenirea şi combaterea săvîrşirii de
infracţiuni”.
- Escaladarea fenomenului infracţional în
materia furturilor reprezintă, de fapt,
consecinţa recesiunii.
- îmbogăţire rapidă
Activitățile desfășurate de organele poliției
judiciare pe parcursul anchetei penale 
1. Constatarea infracţiunii flagrante;
2.Cercetarea la fața locului;
3. Identificarea și audierea martorilor și a altor
persoane;
4. Identificarea, urmărirea, prinderea,
ascultarea făptuitorilor;
5. Audierea suspectului/inculpatul
6. Confruntarea;
7. Identificarea de persoane și bunuri;
8. Examinarea medico-legală a
persoanelor;
9. Expertiza genetică judiciară;
10. Percheziții;
11. Reconstituiri.