Sunteți pe pagina 1din 14

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC

SURSE DE AGENŢI PATOGENI ÎN HEPATITELE VIRALE A ŞI


E
• - omul bolnav: îndeosebi copiii până • - omul purtător:
la 15 ani pentru HVA şi populaţia 1. preinfecţios, foarte contagios, prin
peste 15 ani pentru HVE, materiile fecale, 8 - 10 zile înainte de debut
• HVE, în caz de epidemii, poate evolua în HVA şi respectiv, 10 - 15 zile în HVE;
grav, cu letalitate ridicată la gravide şi
la persoane cu imunosupresie. 2. sănătos, elimină VH în cantităţi mici şi pe
• HVA poate evolua cu risc, la toate durata de zile sau săptămâni; aceşti
purtători se întâlnesc printre persoanele
vârstele, dar mai ales la adulţi, în aflate în contact strâns cu omul bolnav sau
populaţiile cu un standard igienico- purtătorul preinfecţios;
sanitar deosebit de ridicat, unde nu
se produce imunizarea naturală a
copiilor. 3. fost bolnav, diseminează, pentru câteva
zile din convalescenţă, doze reduse de VH;
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
SURSE DE AGENŢI PATOGENI ÎN HEPATITELE VIRALE A ŞI
E
• În anumite circumstanţe
epidemiologice pot fi surse de VHA
şi mai puţin pentru VHE, unele
primate neumane şi "fructele
marine" (stridii, midii, scoici,
creveţi, etc.)
• Produsele patologice prin care
sursele diseminează VH sunt, în
principal, materiile fecale şi sângele,
în perioada de viremie.
MODURILE ŞI CĂILE DE
TRANSMITERE A VIRUSURILOR
HEPATITICE A ŞI E
• Modul direct intervine în • Modul indirect este frecvent
transmiterea VHA şi VHE deoarece, implicat deoarece ambele virusuri
ambele produc hepatite care se pot sunt rezistente, se elimină de la
include în grupul "bolilor mâinilor surse, îndeosebi, prin materii fecale
murdare", "boli ale săracilor", etc. şi pot contamina apa (mai frecvent
• Aceste hepatite interesează, mai HVE în Asia S-E), alimentele (mai
ales, grupuri, colectivităţi, familii cu frecvent VHA), aerul, solul, mâinile,
"mod de viaţă neigienic" sau afectate obiectele şi muştele sinantrope.
de cataclisme naturale sau sociale. • Ambele virusuri se pot transmite
• VHA poate fi implicat în transmiterea prin asocierea concomitenţă a mai
sexuală sau în producerea multor căi de transmitere.
hepatitelor posttransfuzionale.
SURSE DE AGENŢI PATOGENI ÎN
HEPATITELE VIRALE•
B, C, D, F ŞI G
Alte surse, cu roluri particulare, sunt:
• Omul bolnav, cu hepatită acută - constituie surse cu mame purtătoare de VH şi unele specii de
mare risc pentru diseminarea populaţională a VH.
maimuţe aflate în condiţii particulare.
Un loc particular îl ocupă omul bolnav cu hepatite
posttransfuzionale care diseminează, predominant,
VHC (90 - 95%). • Toate sursele pot găzdui şi disemina unul sau,
• Omul purtător de VH: concomitent mai multe VH.
- preinfecţios, diseminează VH pe durata a 30 - 40 zile,
înaintea debutului bolii; aceşti purtători pot fi • Sursele de VH amintite pot disemina
depistaţi printre persoanele din anturajul bolnavului
sau a purtătorilor cronici. VHB, C, D, F, G pentru perioade şi
- sănătos, se întâlneşte în populaţia generală, în intensităţi variate, prin sânge şi
proporţii variate, în raport de zona geografică şi de derivate, salivă, secreţii cervico-
tipul de virus hepatitic.
- fost bolnav, în proporţii variabile, pot disemina VH în
vaginale, spermă şi orice produs
convalescenţă, săptămâni şi luni de zile sau depăşesc organic (secreţii ale seroaselor,
această perioadă şi devin purtători foşti bolnavi lacrimi, produse sudorale, etc.).
cronici.
MODURILE ŞI CĂILE DE TRANSMITERE
A VIRUSURILOR HEPATITICE B, C, D, F
ŞI G
• Modul direct de transmitere a VHB, C, D, F, G • Modul indirect asigură transmiterea VH
include: transferul transplacentar, relaţiile în mod variat cu tipul acestuia şi
sexuale (predominant la VHB), alăptarea (prin
ragadele de pe aria mamelonară), saliva,
circumstanţele epidemiologice:
alimente masticate de mamă şi transferate aerul, mâinile, obiectele contaminate
copilului, contaminarea leziunilor preexistente intervin în vehicularea VHB, C, D, F, G,
cu produse organice provenind de la surse de
VH, transfuziile de sânge şi derivaţi dar un loc deosebit îl ocupă obiectele şi
(predominant la VHC), igiena deficitară a ciclului instrumentele utilizate în realizarea unor
menstrual, etc. intervenţii invazive sau în manipularea şi
• Caracterul complex al diseminării acestor VH investigarea produselor organice
prin modul direct rezultă şi din numeroase (laboratoare, hemodializă, chirurgie,
activităţi cu risc la nivel populaţional: injectări, obstretică, ginecologie, endoscopii,
drogare i.v., tatuaj, circumcizie, bărbieritul,
spălarea dinţilor cu periuţa "comună", etc.. cateterisme, acupunctură, etc.).
• Imunitatea pasivă, urmare a transferului
RECEPTIVITATEA de anticorpi de la mamă la copil, este
prezentă în infecţiile produse de toate
VH, dar este deosebit de evidentă în
• Este generală pentru persoanele fără HVA, deoarece practic toate femeile, la
anticorpi specifici, la niveluri vârsta fertilităţii posedă titruri ridicate de
protective, de tip, iar pentru B, C şi G anticorpi faţă de VHA.
şi de sub tip sau genotip. • În zonele unde HVA şi HVE este endemo-
• Receptivitatea poate fi evaluată epidemică, aproximativ întreaga
numai în legătură cu fiecare tip de populaţie este imunizantă şi
VH, circulaţia acestuia într-o anumită reimunizantă periodic prin trecerea prin
categorie populaţională şi o anumită infecţia cu VHA sau prin ingestia acestuia
zonă geografică. în condiţiile unui mod de viaţă neigienic.
• În ţările puternic dezvoltate unde
sporadicitatea nu asigură imunizarea
naturală se impune vaccinoprevenţia.
FORMELE DE MANIFESTARE ALE
PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
• Manifestarea sporadică se poate întâlni în toate HV, dar cu unele diferenţe care
sunt determinate de zona geografică şi structura unor grupuri populaţionale.
În HVA şi HVE, manifestarea sporadică poate fi înregistrată în perioadele
interepidemice, colectivităţile pentru asistenţa medico-socială, zone cu populaţie
defavorizată socio-economic, în anumite populaţii „bogate”. HVA poate fi sporadică
printre turiştii din ţările industrializate, iar HVE, la adulţii din zonele unde aceasta nu
este epidemică.
HVB, C, D, F şi G înregistrează, frecvent, cazuri sporadice în toate categoriile
populaţionale şi în multe arii geografice.
• Manifestarea endemică este caracteristică pentru HVA şi numai în Asia, pentru
HVE. VHB, C şi G poate fi endemică în colectivităţile pentru asistenţa medico-
socială şi în cazul infecţiilor de tip nosocomial.
FORMELE DE MANIFESTARE ALE
PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
• Manifestarea epidemică este caracteristică pentru HVA şi E, iar HVB, C şi G pot
înregistra izbucniri epidemice în colectivităţile de asistenţă medico-socială, grupuri cu
risc de transmitere sexuală, în mod deosebit pentru VHB, infecţii de tip nosocomial.
Epidemii extensive şi cu severitate se pot întâlni în urma consumului de apă contaminată,
cu prioritate, cu VHE, prin alimentele contaminate mai ales în cazul HVA.
În toate hepatitele, dar mai ales în HVA şi E, se pot asocia mai multe căi de transmitere în
declanşarea unei epidemii.
HVA este predominant epidemică la copii, iar HVE la copiii mari, adolescenţi, tineri adulţi
şi adulţi. Celelalte VH pot produce izbucniri epidemice, în general, de mai mică amploare,
dar care interesează orice grup de vârstă, dar cu oarecare predominanţă la adulţi,
datorită riscurilor sexuale, ocupaţionale, terapeutice, etc.
• Manifestarea pandemică este prezentă în HV care împreună au realizat o pandemizare
specifică omului contemporan.
PREVENŢIA ÎN HEPATITELE VIRALE
A ŞI E
• Măsurile generale de prevenţie ale HVA şi E sunt, în linii generale, similare cu cele eficiente în
bolile a căror agenţi au ca „poartă de intrare” tubul digestiv (salmoneloze, shigeloze, holera,
enterovirozele, etc.).
• În categoria acestor măsuri prevenţionale se pot include:
1. supravegherea epidemiologică, populaţională şi cu adresabilitate particulară, pentru grupurile
cu risc crescut: copiii pentru VHA şi gravidele pentru HVE; adulţii cu tare organice pentru ambele
hepatite;
2. igienizarea globală, cotidiană, dezinsecţia, decontaminarea, salubrizarea aşezărilor umane, etc;
3. evitarea infecţiilor nosocomiale;
4. protecţia adulţilor, îndeosebi a celor cu tare organice, inclusiv cei cu risc ocupaţional;
5. protecţia turiştilor din ţările industrializate care ajung în zone endemice;
6. evitarea transmiterii hidrice şi prin alimente contaminate a VHA şi E;
7. evitarea transmiterii VHA prin transfuzii, relaţii sexuale, drogare, etc.
COMBATEREA ÎN HEPATITELE
VIRALE A ŞI E
Combaterea procesului epidemiologic al HVA şi E presupune:
- efectuarea anchetei epidemiologice;
- organizarea acţiunilor de depistare, inclusiv a cazurilor atipice;
- raportarea urgentă şi nominală a cazurilor tipice, atipice şi a suspecţilor;
- izolarea la spital;
- contacţii vor fi supravegheaţi epidemiologic, clinic şi cu laboratorul, timp de 30 – 40 zile; se pot primi Ig
sau vaccin; vor fi excluşi de la donarea de sânge pe durata a 6 luni de zile;
- convalescenţii vor fi dispensarizaţi, peste 6 luni de zile, asigurându-li-se control clinic şi cu laboratorul;
vor fi educaţi să respecte regulile de igienă şi vor fi excluşi de la donarea de sânge, pe toată viaţa;
- decontaminarea mediului ambiental se va realiza, de dorit, cu substanţe clorigene;
- igienizarea şi salubrizarea prin măsuri speciale, pe durata celor 30 – 40 de zile de supraveghere a
focarului epidemic, calculându-se timpul care se scurge de la data ultimului caz depistat;
- dezinsecţia şi deratizarea, pot fi utile;
- educaţia, cu tematică specifică HV, poate asigura cooperarea populaţională.
PREVENŢIA ÎN HEPATITELE VIRALE B, C,
D, F ŞI G
• Măsurile de prevenţie generală se adresează populaţiei,
• Personalul medico-sanitar poate fi expus contaminării şi eventual
infectării în timpul prestaţiilor invazive efectuate unor bolnavi a
personalului medico-sanitar şi a aceluia care lucrează în căror „status hepatic” nu-l cunoaştem.
serviciile de recoltare, prelucrare, conservare şi • Este posibil ca şi pacienţii să fie expuşi unor riscuri când personalul
transfuzare a sângelui şi a derivatelor. medico-sanitar face o HV atipică sau este purtător de VH.
• Populaţia generală trebuie ajutată să cunoască riscurile • Protecţia mecanică, cu atenţie pentru leziunile preexistente sau
infecţiei cu VHB, C, D, F şi G şi mijloacele de prevenţie. create în timpul unor prestaţii (acte medico-chirurgicale), orice
pacient şi oricare produs organic trebuie considerat a fi un risc.
• Educaţia în acest sens se va referi la: evitarea injectărilor,
• Manipularea materialului pentru transplante poate constitui un
fără individualizare strictă a acelor şi seringilor; procedee pericol pentru medici şi receptor.
de sterilizare prin fierbere; riscul perforaţiilor pentru
podoabe, efectuate de persoane neinstruite; riscurile • Sterilizarea instrumentarului, cu manipularea corectă a acestuia în
transmiterii VH prin manichiură, pedichiură, bărbierit, timpul utilizării, poate înlătura multe situaţii de risc pentru
transmiterea VH.
tatuaj, circumcizie, ventuze cu scarificare; necesitatea
igienizării pe durata ciclului menstrual; riscul relaţiilor • Recoltarea, prelucrarea, conservarea şi transfuzarea sângelui şi
sexuale neprotejate; posibilitatea transmiterii HV prin derivatelor trebuie considerate operaţiuni cu risc care impun măsuri
de prevenţie.
salivă, consumul de alimente „în serie” de către copii;
riscul contactului intrafamilial cu sursele de VH; riscul • Triajul epidemiologic, clinic şi cu laboratorul al donatorilor de sânge
mamei, purtătoare de markeri ai VH pentru produsul de poate înlătura majoritatea riscurilor. La aceasta se adaugă
concepţie, intrauterin intrapartum şi prin actul alăptării excluderea de la donare, pentru o perioadă de 6 luni a contacţilor
cu bolnavi sau purtători cunoscuţi şi a persoanelor receptoare de
(„ragadele perimamelonare”), etc. sânge sau derivate.
• Excluderea pe viaţă, se va face pentru foştii bolnavi de HV, purtătorii
de markeri ai HV şi a donatorilor implicaţi în producerea hepatitelor
posttransfuzionale.
COMBATEREA ÎN HEPATITELE VIRALE B,
C, D, F ŞI G
• Combaterea procesului epidemiologic include aceleaşi etape ca şi cele de
la HVA şi HVE, la care se adaugă investigaţiile de laborator pentru
depistarea printre contacţi a purtătorilor de markeri ai VHB C, D, G, pentru
a asigura excluderea acestora de la donarea de sânge, ţesuturi, organe,
etc., şi pentru a-i include în programe educaţionale pentru protecţia lor şi a
anturajului acestora.
• Toate măsurile amintite la prevenţia VHB C, D, F, G vor fi luate în
consideraţie în combatere şi pe durata perioadei de supraveghere
epidemiologică a acestor hepatite care durează peste 3 luni de zile.
• Măsurile de prevenţie şi combatere împotriva HVB rezolvă şi probleme
care privesc HVD.