Senzoriale
REPREZENTAREA
Senzatiile - Legi
Legea pragului absolut minim – valoarea
minima necesara a stimulului pt a produce
a senzatie specifica;
Legea pragului absolut maxim – valoarea
maxima a stimulului permisa de
functionarea organului de simt;
Senzatiile - Legi
Legea pragului diferential – valoarea cu
care trebuie sa varieze in plus sau in minus
un stimul pt a produce o senzatie
deosebita;
Legea contrastului senzorial – scoaterea
reciproca in evidenta a stimululor cu
caracteristici opuse;
Senzatiile - Legi
Legea interactiunii analizatorilor – senzatia
dintr-un analizator influenteaza producerea
senzatiilor in alti analizatori – sinestezia;
Legea adaptarii senzoriale –aplicarea cu
aceiasi intensitate timp indelungat a unui
stimul duce la adaptare – scade
sensibilitatea;
Perceptia
Imaginea reala
Imaginea
perceputa
actual
Perceptia
Fazele procesului perceptiv:
• Detectia
• Discriminarea
• Identificarea
• Interpretarea
Perceptia - Legi
Legea selectivitatii – nu se percep cu aceasi claritate
toate obiectele din campul perceptiv, doar un anumit
aspect fiind obiectul perceptiei, celelalte reprezentand
campul perceptiv;
– Factori: - tin de obiectul perceptiei
- Subiectivi
Legea structuralităţii perceptive- deşi avem impresia că
imaginea apre spontan, în realitate explorarea vizuală a
unui obiect se face treptat.
Ex: în cazul nostru, explorarea se face după schema
literea „Z” datorită activităţii de citire (de la stânga la
dreapta).
Perceptia - Legi
Legea integralitatii imaginii perceptive –
reconstituirea obiectului ca intreg pe baza unor
aspecte importante prezente;
Legea semnificatiei – obiectul cu semnificatie se
impune in campul perceptiv;
Legea proiectivitatii – imaginea se realizeaza la
nivel cortical dar este proiectata la nivelul sursei;
Perceptia
Spatiul ca atare nu poate fi perceput, putem
percepe insusirile spatiale ale obiectelor;
Timpul ca atare nu poate fi perceput,
putem percepe doar caracteristicile
temporale ale evenimentelor;
Miscarea presupune timp – spatiu;
Observatia
Observaţia este activitatea perceptivă desfăşurată în
mod voluntar. Diferenţa dintre percepţia spontană şi
observaţie se reflectă şi în expresii diferite. Pentru
perceţie se folosesc verbe: a vedea, a auzi, a simţi un
miros, a simţi o atingere etc. Pentru observaţie: a privi, a
asculta, a mirosi, a palpa.
Spiritul de observaţie este aptitudinea de a sesiza cu
uşurinţă, rapiditate şi precizie ceea ce este slab, ascuns,
nerelevant, dar semnificativ pentru scopurile omului.
Reprezentarea
proces cognitiv-senzorial, este imaginea
obiectului sau fenomenului, ce nu
acţionează în momentul dat asupra
organelor de simţ.
Ele sunt imaginea secundară a obiectului
sau fenomenului, păstrată în memorie.
Reprezentările sunt imaginea generalizată
a obiectului, schematica si unitara
Reprezentarea este configurativa –
reproduce aspecte de marime si forma
Reprezentarea
Se produce în absenţa stimulului;