DIAGNOSTICUL SARCINII

TARDIVE

L. Chitic
Solicitant la grad didactic
superior
 PLANUL
1. Datele în baza cărora se determină vîrsta
sarcinii tardive.
2. Semnele sigure de sarcină.
3. Atitudinea fătului în cavitatea uterină.
4. Înclinaţia.
5. Determinarea vîrstei sarcinii, datei
naşterii, datei concediului prenatal.
6. Palparea uterului după Leopold.
7. Măsurarea înălţimii fundului uterin.
Semne sigure de sarcină
Abdomenul
este mărit în volum
 Palparea părţilor fetale

 În a doua jumătate a sarcinii la

palpare se depistează capul, spatele
şi membrele inferioare ale fătului;
 Cu cît e mai mare termenul de
graviditate, cu atît mai uşor se
palpează părţile fetale.
Auscultaţia bătăilor cordului fetal

 Bătăile cordului fetal se pot ausculta

începînd cu a doua jumătate a
sarcinii, sunt clare, ritmice, cu
frecvenţa 120 – 160 bătăi/min.
AUSCULTAŢIA BCF
 Mişcările fetale apreciate de
persoana care examinează gravida

 Mişcările fătului se determină la gravide în

a doua jumătate a sarcinii.
 Gravidele primipare simt mişcările fătului,
începînd cu a 20-a săptămînă de sarcină
(multiparele – cu a 18-a), dar aceste senzaţii
nu pot fi atribuite semnelor sigure de
sarcină.
 Ca mişcare a fătului poate fi interpretat
peristaltismul intestinal.
 Ultrasonografia fetală
 Gravidelor le este indicată USG de
rutină la 18-20 săptămîni de sarcină
pentru evaluarea localizării placentei,
dezvoltării intrauterine a fătului şi
depistarea malformaţiilor posibile.
 ATITUDINEA FĂTULUI ÎN
CAVITATEA UTERINĂ

 Este determinată de raportul dintre cap,

trunchi, membrele superioare şi inferioare.
 În atitudinea tipică sau normală capul fetal
este flectat, înclinat pe torace, picioarele
flectate în articulaţiile coxale şi ale
genunchilor, aduse la abdomen, mîinile
încrucişate pe cutia toracică.
 În atitudinea normală, în flexie, fătul capătă
formă de ovoid, lungimea căruia la sfîrşitul
gravidităţii constituie în medie 25 cm.
 Prezentaţia fătului

 (Situs) este raportul dintre axul

longitudinal fetal şi axul longitudinal
uterin.
 Prezentaţia longitudinală
 Axul longitudinal fetal şi axul longitudinal
uterin coincid.

 Prezentaţia longitudinală fetală poate fi

craniană sau pelviană după raportul care se
stabileşte între partea mai voluminoasă a
fătului (capul sau pelvisul) şi strîmtoarea
superioară a bazinului.

 Prezentaţia longitudinală
 Dacă de asupra strîmtorii bazinului se
găseşte capul fătului, prezentaţia este
craniană, iar dacă de asupra
extremitatea pelviană – prezentaţia
este pelviană.
 Frecvenţa prezentaţiei craniene este
de 96%, iar a celei pelviene – de 3,5%.
 Prezentaţia transversă

 Axul longitudinal fetal este

perpendicular pe axul longitudinal
uterin.
PREZENTAŢIA TRANSVERSĂ
 Prezentaţia oblică

 Axul longitudinal al fătului cu axul

longitudinal uterin formează un unghi
ascuţit.
 Poziţia fătului

 Este determinată de raportul dintre

spatele fătului şi partea dreaptă sau
stîngă a uterului.
 Se disting două poziţii: prima şi a
doua.
 Poziţia fătului
 În prima poziţie spatele fătului este orientat
spre partea stîngă a uterului, în a doua –
spre cea dreaptă.
 Prima poziţie se întîlneşte mai frecvent, fapt
care se explică prin rotaţia uterului cu
partea stîngă înainte.
 În prezentaţiile transversale şi oblice poziţia
se determină după orientarea capului
fătului. În prima poziţie capul este orientat
spre stînga, în a doua poziţie – spre deapta.
 Varietatea poziţiei (visus)
 Este raportul dintre spatele fătului şi
peretele anterior sau posterior al uterului.
 Dacă spatele uterului este orientat spre
peretele anterior al uterului este vorba de
varietate anterioară.
 Dacă el este orientat spre peretele posterior
este vorba de varietate posterioară.
 Partea prezentată

 Este partea fetală, care se găseşte

mai aproape de strîmtoarea
superioară a micului bazin şi trece
prima prin canalul de naştere.
 În prezentaţiile craniene spre
strîmtoarea superioară poate fi
orientat:
 Osul occipital (prezentaţia occipitală),
 Fontanela mare (prezentaţia
bregmatică).
 Fruntea (prezentaţia frontală) sau faţa
fătului (prezentaţia facială).
 Prezentaţia occipitală (capul în flexie)
este tipică şi se întîlneşte în 95 % din
prezentaţiile longitudinale.
 În prezentaţiile bregmatică,
frontală şi facială
 Capul se găseşte în diferite grade de
deflexie.
 Ele fac parte din tipul prezentaţiilor
deflectate.
 Frecvenţa tipului de deflexie al
prezentaţiilor craniene este de 1% din
prezentaţiile longitudinale.
 În prezentaţiile pelviene
 Spre strîmtoarea superioară pot fi
orientate fesele fătului (prezentaţia
pelviană decompletă, modul feselor).
 Picioarele (prezentaţia podalică sau
prezentaţia pelviană – modul
picioarelor).
 Fesele împreună cu picioarele
(prezentaţia pelviană completă).
 Înclinaţia
 Prezentaţiile craniene pot varia şi în raport
cu poziţia suturii sagitale faţă de simfiză şi
promontoriu (înclinaţia).
 Distingem prezentaţii craniene regulate sau
sinclitice.
 În prezentaţiile sinclitice sutura sagitală se
găseşte la distanţă egală de simfiză şi
promontoriu.
 Prezentaţiile asinclitice se caracterizează
prin faptul că sutura sagitală se situiază
mai aproape de promontoriu sau simfiză.
 Asinclitismul este:


 Anterior (osul parietal anterior trece primul

prin strîmtoarea superioară), în cazul
înclinării suturii sagitale spre promontoriu.

 Posterior (osul parietal posterior trece

primul prin strîmtoarea superioară), în cazul
înclinării suturii sagitale spre simfiză.
 Înclinaţia
 Prezentaţia sinclitică este considerată
normală.
 Prezentaţia asinclitică nu întotdeauna este
patologică.
 Uneori în timpul naşterii normale se
observă un asinclitism.
 Asinclitismul anterior şi cel posterior în
stare pronunţată sînt fenomene patologice.

 Determinarea vîrstei sarcinii, datei
concediului prenatal, datei naşterii

 La fiecare examen obstetrical determinarea

vîrstei sarcinii şi calcularea datei naşterii
au o mare importanţă practică.
 Detreminarea regulată a vîrstei sarcinii este
necesară pentru a putea aprecia dacă
datele obţinute prin examenul obstetrical
coincid cu cele relatate de femeie.
 De aici se pot face concluzii asupra
dezvoltării normale a sarcinii şi asupra
datei probabile a naşterii.

 Determinarea vîrstei sarcinii, datei
concediului prenatal, datei naşterii

 Prin durata normală a sarcinii se

înţelege intervalul de timp de la
fecundaţie şi pînă la naştere.
 Se consideră că sarcina durează în
medie 37 – 41/42 săptămîni.
 Depăşind acest termen, sarcina se
numeşte prelungită sau
supramaturată.
 Vîrsta sarcinii şi data naşterii se
poate stabili după următoarele
criterii:
 coitul fecundat
 prima zi a ultimei menstruaţii
 luarea în evidenţă a gravidelor
 înălţimea fundului uterin
 mişcările active ale fătului
 USG
 COITUL FECUNDAT
 Este un mijloc de anumită precizie, dar care cu greu
poate fi stabilit, el nu poate fi precizat decît în mod
excepţional.
 Deoarece în caz de ciclu menstrual regulat de 28 de
zile ovulaţia, iar în consecinţă şi concepţia au loc cel
mai frecvent la jumătatea ciclului, se vor scădea 14
zile din 280 de zile pentru a determina durata medie a
sarcinii din momentul concepţiei.
 Durata calculată de la coitul fecundat este denumită
„perioada de gestaţie” şi este în medie de 266 de zile,
durata ascensiunii spermatozoizilor, adică timpul
dintre coitus şi fecundaţie rămînînd încă necunoscut.
 ULTIMA MENSTRUAŢIE
 ULTIMA MENSTRUAŢIE – 1 zi – este un
criteriu sigur de precizare a vîrstei sarcinii,
acesta fiind cel mai des utilizat de către
medic.
 În raport cu data ultimei menstruaţii data
naşterii se detremină prin regula Naegele:
la prima zi a ultimei menstruaţii se adaugă
7 zile şi se scad 3 luni calendaristice.
 Regula lui Naegele este recomandată ca
utilă, ea avînd marele avantaj al simplităţii.
 LUAREA ÎN EVIDENŢĂ A
GRAVIDELOR

 Fiecare femeie trebuie să se adreseze

la medicul de familie la trei săptămîni
de reţinere a menstrei.
 MIŞCĂRILE ACTIVE ALE FĂTULUI

 Ele pot fi percepute de femeile primipare la vîrsta de

20 săptămîni (5 luni obstetricale) şi de femeile
multipare la vîrsta de 18 săptămîni (4 ½ luni
obstetricale).
 Perceperea primei mişcări fetale este un semn
subiectiv şi nesigur în raport cu data ultimei
menstruaţii.
 Uneori mişcările fătului se confundă cu peristaltismul
intestinului.
 Acest criteriu este un mijloc de valoare redusă şi
valabil pentru sarcinile mai mari de 4-5 luni
obstetricale.
 Diagnosticul sarcinii tardive
 La sfîrşitul lunii a III-a obstetricale de
sarcină (12 săptămîni) volumul uterului
atinge dimensiunile caniului unui nou-
născut sau a unui grappefruit.
 La sfîrşitul lunii a IV-a obstetricale (16
săptămîni) fundul uterin se situiază la
jumătatea distanţei dintre simfiză şi
ombilic.
 Diagnosticul sarcinii tardive
 La sfîrşitul lunii a V-a obstetricale (20
săptămîni) fundul uterin se găseşte la două
laturi de deget mai jos de ombilic.
 La sfîrşitul lunii a VI-a (24 de săptămîni)
fundul uterin se găseşte la nivelul ombilicului.
 La sfîrşitul lunii a VII-a (28 de săptămîni)
fundul uterului se găseşte cu 2-3 laturi de
deget mai sus de ombilic.
 Diagnosticul sarcinii tardive
 La sfîrşitul lunii a VII-a obstetricale (32 de săptămîni)
fundul uterin se situiază la jumătatea distanţei dintre
ombilic şi apofiza xifoidă.
 Ombilicul începe să se netezească. Circumferinţa
abdomenului la nivelul lui este de 80 - 85 cm.
 La sfîrşitul lunii a IX-a obstetricale (36 de săptămîni)
fundul uterin se ridică pînă la apendicele xifoid şi rebordul
costal. Acesta este nivelul cel mai ridicat, pe care-l poate
ocupa uterul gravid. Circumferinţa abdomenului este de
aproximativ 90 cm. Ombilicul este şters.
 Diagnosticul sarcinii tardive
 La sfîrşitul lunii a X-a (40 de săptămîni)
fundul uterin coboară pînă la nivelul la care se
găsea la sfîrşitul lunii a VIII-a, adică pînă la
mijlocul distanţei dintre ombilic şi apendicele
xifoid.
 Ombilicul proemină.
 Circumferinţa abdominală este de 95-98
cm,capul coboară, la femeile primipare fixîndu-
se în strîmtoarea superioară.
 Diagnosticul sarcinii tardive
 Lunile a VIII-a şi a X-a de sarcină în care înălţimea fundului
uterin este identică, se deosebesc între ele prin circumferinţa
abdomenului (la opt luni circumferinţa abdomenului este egală
cu 80-85 cm, la zece luni – cu 95-98 cm), prin poziţia capului
(la opt luni – sus deasupra strîmtorii superioare, la zece luni
coboară, la primipare este fixat în strîmtoarea superioară), prin
starea ombilicului
 (la opt luni- şters, la zece luni – bombat).
 La sfîrşitul lunii a X-a la gravide se constată ptozarea
abdomenului şi uşurarea respiraţiei.
 Pentru determinarea vîrstei sarcinii au importanţă măsurarea
înălţimii fundului uterin şi a circumferinţei abdominale.
 MĂSURAREA ÎNĂLŢIMII
FUNDULUI UTERIN

 În raport cu simfiza se face cu centimetrul sau cu pelvimetrul.

Femeia stă culcată pe spate (în decubit dorsal),cu picioarele
întinse şi cu vezica urinară cateterizată înainte de examen. Se
măsoară distanţa dintre marginea superioară a simfizei şi
punctul cel mai proeminent al fundului uterin.
 Se obţin următoarele dimensiuni:
 În jumătatea a doua a sarcinii se măsoară circumferinţa
abdomenului cu centimetrul plasat anterior la nivelul
ombilicului, iar posterior – în centrul regiunii lombare.
 Menţionăm,că înălţimea fundului uterin şi circumferinţa
abdomenului pot varia în raport cu dimensiunile fătului, cu
excesul de lichid amniotic, sarcini gemelare şi alte particularităţi
de evoluţie a sarcinii.
MĂSURAREA ÎNĂLŢIMII
FUNDULUI UTERIN
MĂSURAREA CIRCUMFERINŢEI
ABDOMENULUI
 Înălţimea fundului uterin şi perimetrul
abdominal la 30 săptămîni de sarcină în
dependenţă de talia şi greutatea gravidei

Talia pînă la 160cm Talia Talia Talia 170

Criteriile Greutatea 161-165 166-170 şi mai
mult

55kg 65kg 80kg 55kg 75kg 90kg

ÎFU – cm
28 29 30 29 29 30
medie
interval 27-29 28-30 29-31 28-30 28-31 29-32
CA – cm 87 91 98 88 98 102
medie
Interval 83-90 88-99 95-103 85-91 94-102 98-106
TIMPUL I LEOPOLD
TIMPUL II LEOPOLD
TIMPUL III LEOPOLD
TIMPUL IV LEOPOLD
 MASA APROXIMATIVĂ A FĂTULUI

1. 1/20 din masa gravidei

2. CA x ÎFU

3. (ÎFU + CA) x 100

4

4. (ÎFU + CA + TALIA + GREUTATEA) x 10

 BIBLIOGRAFIE

 1. Gh. Paladi, Obstetrica, Ed. “Lumina”, Chişinău, 1993.

 2. V. Niţescu, Obstetrică şi ginecologie, Ed. Diadctică şi
pedagogică, Bucureşti, 1995.
 3. P. Vîrtej, Obstetrica fiziologică şi patologică, Ed.”ALL”,
Bucureşti, 1996.
 4. M. G. Brăila, S. Berceanu Obstetrica, Ed. “Alius”, Craiova,
1996.
 5. W.W.Beck jr., Obstetrică şi ginecologie, Ed. “Almatea”
ediţia în l.română sub red. R.Vlădărescu, Bucureşti, 1997.
 6. V. Ancar, C. Ionescu, Obstetrica, Ed. “ Naţional” ,
Bucureşti, 1997.
 7. H.Ciortoloman, Actualităţi în obstetrică şi ginecologie,
Ed. “ Medicală”, Bucureşti, 1985.