UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI - FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Departamentul de Geografie Regională și Mediu

GEOGRAFIA CONTINENTELOR AMERICA, AFRICA ȘI ANTARCTICA

Cursul 3
GEOSTRUCTURI ȘI RELIEF (I)
America de Nord

Lect. univ. dr. Laura Tîrlă

Unităţile
structurale majore
ale Americii şi
Africii

- scuturi
- platforme
- unităţi de orogen
- rifturi continentale
Structura
Americii de Nord

Constă într-o serie de unită ţi de

orogen (munţi formați prin
cutare) pe margini, care
flanchează câ mpii interioare –
acestea înă lţâ ndu-se că tre
scutul/nucleul central.
 VESTUL CORDILIER
Denumire Hartă Fotografii
Arhipelagul Aleutine
- 1500 km lungime
- punte de legă tură între Alaska şi
Kamceatka
-Attu şi Agattu sunt insulele cele mai mari
(roci cristaline)
- restul insulelor sunt vulcanice
(Andreanov, Umnac, Unalaska, Unimac)
- vulcanul Shishaldin este cel mai înalt
(3073 m)

Cordilierii Alaskă i
-Munţii Alaskă i *
- Munţii Brooks
-formaţi în faza nevadiană , recutaţi în
Terţiar
- gheţari de piemont (Malaspina)
-Din Munţii Chugach (4039 m) coboară
gheţari de tip alpin care primejduiesc calea
ferată minieră de cupru din apropiere
- Munţii Elias, Logan

Gheţarul Malaspina

Podişul Central Alaskian

-Altitudini între 800 – 1000 m
-Şisturi cristaline, roci plutonice
-Peneplenă formată pe sedimentar mezozoic
-Recent înă lţat, adâ nc sculptat de ape (fluviul
Yukon)
-Lă ţime maximă în vest, unde lanţurile montane
sunt dispuse în evantai (virgaţiuni)

Fluviul Yukon

* După Wahrhaftig, Clyde, 1965

Munţii Alaskăi

Muntele Denali este cel mai înalt din America de Nord (6190 m)
Raportat la nivelul de bază local, masivitatea şi energia sa de relief sunt mai mari decât ale Mt. Everest (5500 m faţă de 3700 m)
Este un masiv plutonic granitic, decopertat de eroziune de sub rocile sedimentare care îl acopereau. Se află într-o regiune stră bă tută
de numeroase falii transformante, a că ror existenţă permite ca rocile din adâ ncime să fie expuse mai rapid eroziunii decâ t cele din
regiunile adiacente.
Fiind situat la această latitudine (630N), pe crestele sale cantitatea de oxigen este cu 47% mai scă zută decât dacă ar fi fost la Ecuator.
Foto: Nic McPhee, 23.07.2006, Muntele Denali
Parcul Naţional Denali, Alaska
 Muntele St Elias Muntele Logan

- 5959 m
- Cel mai înalt masiv din Canada, situat în Parcul Naţional
Kluane
- Sursa gheţarilor Logan şi Hubbard
- Datorită tectonicii active, masivul se înalţă şi în prezent
- În 1991 a fost înregistrată o temperatură record de
-77,50C, aceasta fiind cea mai scă zută valoare termică
înregistrată în emisfera nordică .

- Situat la graniţa dintre Alaska şi teritoriul Yukon

- 5489 m
- Situat la numai 16 km de capă tul Fjordului Taan, ceea
ce îi conferă un aspect comparabil cu al Mt. McKinley,
datorită energiei mari de relief.
-Este un platou întins care înclină dinspre SE că tre NV

Foto: Gerald Holdsworth

 Denumire Localizare Fotografii

Munţii Coastei Pacifice (Canada) Mt. Waddington

- lanţuri muntoase paralele, neoalpine
-în Pleistocen s-au detaşat parţial de continent

insule şi arhipelaguri, fjorduri

-pe platforma continentală apar vă i submerse
-Insula Vancouver (peste 2000 m alt., în est
granodiorite, iar în vest şisturi triasice).

Sistemul Coastei Pacifice (SUA)

- între Str. Juan de Fuca şi Puget
-cutat iniţial în faza nevadiană , reînă lţat în Terţiar
-Masivul Olympic (2424 m) în nord Sierra Nevada
-în Oregon capă tă un aspect de podiş jos (500-
1000 m), iar gurile fluviilor sunt inundate.
-Masivul Klamath (2810 m)
-ţă rmul se înalţă în lungul liniilor de faliii, iar
lanţurile pacifice au fost reîntinerite
-Râ ul Sacramento s-a axat pe o falie
-Falia San Andreas (800 km în linie dreaptă ), activă
încă din Paleogen. Deplasarea anuală a blocurilor Munţii
faliate = 5-40 cm spre NV.
Coastelor
Coasta californiană

Munţii Cascadelor
-cută ri nevadiene, recută ri miocene
-şisturi cristaline paleozoice, intruziuni Pcm
-aparate vulcanice bine conservate: Rainier (4392),
Adams (3751), St Helens (2948)
-gheţari actuali bine dezvoltaţi
-Mt. Shasta (4317), Lassen (3186) - activ
-Crater Lake, cantonat într-o caldeiră de 8 km
diametru

Vulcanul Rainier
 Batolitele granitice din vestul SUA

Half Dome, Parcul Naţional Yosemite,

Sierra Nevada, California

Tarbuck &Lutgens, 1987


Vulcanul St Helens (2550 m)
- a erupt pe 18 mai 1980, fiind cea mai
devastatoare erupţie din ultimele decenii
-cea mai mare alunecare de teren din istorie
(peste 2,9 mil. km3)
- altitudinea conului a scă zut de la 2950 m
la 2550 m, formâ ndu-se un crater de 1,6 km
în diametru
-Stratovulcan: bazalte şi andezite stră bă tute de
domuri dacitice
-ultimele erupţii înainte de 1980: 1831-1857
-activitate vulcanică între 2004-2008
-formarea unor noi domuri de lavă şi a unui
gheţar (cu grosime între 100-200 m)
Crater Glacier (Tulustone)
1981-2009

Domul de lavă şi gheţarul nou format

= două dintre urmările erupţiei
vulcanului St. Helen's din 1980

Foto: John Pallister, USGS, 22.10.2006

Ocupă o veche calderă (7700 ani) care s-a format în urma
pră buşirii camerei magmatice a vulcanului Mazama

Adâ ncimea calderei = 597 m

Crater Lake (Oregon)
În 5667 î.H., o erupţie de 42 ori mai puternică decâ t cea din
1980 a vulcanului St Helens a distrus stratovulcanul, a
că rui altitudine a scă zut brusc de la 3400 m la 800 m.
 Parcul Naţional Crater Lake, Oregon

Pinaclurile (Foto: Yen Wen Lu, 2001) Crater Lake (Foto: Barbara Decker)

Deşertul de piatră ponce

 Denumire Localizare Fotografii
Sierra Nevada
- cuprinsă între Depresiunea Californiei şi Podişul
Marelui Bazin
-Vf. Whitney (4418 m)
-Munţii San Bernardino (sud) se învecinează cu
Deşertul Mojave
-Batolitul Sierra Nevada (domuri granitice
modelate de gheţari şi neotectonică )
-Vă i glaciare
-Minaretele (pinacluri de granit)

Depresiunea Willamette
-Origine tectonică , desfă şurare longitudinală
-Umplutura sedimentară provine din materialele
erodate din Munţii Coastelor şi Munţii Cascadelor.
- În Pleistocen a fost deseori inundată de apele
proglaciare, majoritatea provenind din
paleosistemul lacustru Missoula.
-Depozitele cuaternare au 100-130 m grosime şi
determină fertilitatea solurilor.

Depresiunea Californiei
-Cea mai mare depresiune şi regiune agricolă din
vestul Americii de Nord, are origine tectonică
-Drenată de râ urile Sacramento (N) şi San Joaquin
(S), care confluează în Golful San Francisco
-Subducţie (falia San Joaquin)
-110.000 km2
Sierra Nevada, California

Structură complexă (şisturi cristaline Pcm,

sedimentar paleozoic cutat, granite, diorite,
şisturi jurasice)

Roci eruptive, filoane hidrotermale,

ză că minte de aur şi argint

Vf. Whitney (4418 m)

Abrupt de falie în est, cu numeroase lacuri şi

depresiuni tectonice (Tahoe, Mono, Owens)

Creste ascuţite modelate de gheţarii

cuaternari şi actuali

Parcul Naţional Yosemite

Parcul Naţional Sequoia – Kings Canyon

 Unități de relief Harta Fotografii
Platoul Columbiei
- Podiş acoperit de lave bazaltice (1200-1800 m);
- Erupţiile s-au produs într-un interval cuprins
între 17 m.a. şi 6 m.a.;
- Grand Couleé – marele canion al fluviului
Columbia, sculptat de apele de inundaţie
provenite din gheţarii pleistoceni;
- Peisajul este tipic, stră bă tut de numeroase
couleés, în lungul că rora se înlă nțuie numeroase
lacuri.

Marele Bazin
-Relief de tipul basin and range;
-Între Sierra Nevada şi Munţii Wasatch;
-Mari depresiuni intramontane de tip bolson; Podişul Marelui Bazin
-Altitudinea medie = 1280 m (Marele Lac Să rat); Relief de tip
-În pleistocen, bazinul era ocupat de lacurile Basin and Range
Lahontan şi Bonneville (dovezi: terase de Deşertul Marelui Bazin
abraziune lacustră , delte, cordoane litorale).

Platoul Colorado
- Alcă tuit din roci cu vechime între 1500 și 500
m.a.;
- Drenat de fluviul Colorado, care a format în
decursul a 17 m.a. cel mai spectaculos canion
de pe glob (800 m energie de relief, 6.4-29 km
lă țime și 446 km lungime);
- -în imagine: Marea Potcoavă , un meandru
încătușat.
Podişul Columbiei
Grand Couleé
 Grand Couleé
Curgerile de lavă bazaltică
din Podişul Columbiei
Foto: USGS

Cascadele Secate

Bazalte columnare pe malul

vestic al Lacului Lenore Pădurea Pietrificată de gingko Platoul Columbiei: Canionul lui Moise
Regiunea sudică intracordilieră:
Corespunde deșerturilor nord-
americane:
Marele Bazin
Podișul Central Mexican

Structuri de tip basin & range...

06/06/2020
 - Se formează sisteme de blocuri
crustale deranjate tectonic,
separate de falii normale;
- Muchiile înălțate ale blocurilor
corespund culmilor muntoase, iar
... rezultat al tectonicii extensionale sectoarele scufundate formează
bazine de sedimentare terigene.

06/06/2020
 Marele Bazin
(structuri de tip Basin and range)

După Bruce Railsback, Universitatea din Georgia, S.U.A. http://www.cliffshade.com/colorado/tectonics.ht

PLATOUL COLORADO ȘI MARELE CANION
Expun una dintre cele mai complete stratigrafii de pe glob
Platoul Colorado a început să se înalțe în urmă cu cca 75 m.a.,
în timpul orogenezei laramice (1500-3000 m).
Formarea canionului a început în urmă cu circa 17 m.a. din
Geneză
cauza înălțării (boltirii) scoarței terestre ca urmare a
geodinamicii interne și adâncirea concomitentă a fluviului
Colorado în formațiunile care alcătuiesc platoul.
 Stratigrafia
Marelui Canion

http://www.nature.nps.gov/geology/parks/grca/age/image_popup/yardstickstratcolumn.png
- Depuneri de sedimente - 1800-3000 m grosime
- Trepte şi poduri izolate (structurale) de tip mesas
- Suprafaţa de denudaţie (1500-2000 m) este dominată de martori de eroziune
- Marele Canion s-a format în pleistocen, în zona de ridicare maximă a podişului
- Podişul vulcanic San Francisco (3844 m)
- Podişul de Marmură (2200 m)
- Podişul Kaibab (2700-3000 m)
- Lungimea canionului = 446 km, faţă de cea a fluviului = 2334 km
- Panta vă ii = 1,5 m/km
- Viteza de scurgere = 40 km/oră
Podişul Colorado
Marele Circuit al parcurilor şi
monumentelor naţionale
 Localizare
UTAH ARIZONA
P.N. Arches (Arcadele naturale) P.N. Marele Canion
P.N. Canionul Bryce P.N. Pă durea Pietrificată
P.N. Canyonlands (Tă râ mul Canioanelor) P.N. Saguaro
P.N. Capitol Reef Deşertul Pictat
P.N. Zion

+ Monument Valley (Valea Monumentelor)

Regiune naturală transfrontalieră inclusă în PARCUL TRIBAL

NAVAJO (echivalentul unui parc naţional pentru ariile protejate cu
specific cultural de pe teritoriul S.U.A.)
UTAH
Parcuri naţionale:

Arcade
Canyonlands
Capitol Reef
Canionul Bryce
Zion

Parcul Tribal Navajo

Monument Valley
Parcul Naţional al Arcadelor
(Utah)

Suprafaţa: 310 km2

Altitudinea maximă: 1723 m
Peste 2000 de arcade naturale

Roca dominantă: gresia (Formaţiunea de Entrada)

 Geneza arcadelor naturale
Cauza formării arcadelor: existenţa unui substrat salifer plastic, care a
impulsionat eroziunea subaeriană în decursul timpului geologic.
 Geneza arcadelor naturale

Arcada Kolob, P.N. Zion

Foto: Craig Shelley

Sursa: National Geographic

 Arcada Dublă

Unele arcade naturale se pot forma şi prin

eroziune în adâncime (ex. Arcada Dublă)
Bloc oscilant
“Turnul Babel”

Arcada Panoramică
Gresia de Navajo
Stratificaţia încrucişată la scară mare

Direcţia stratelor depinde de cea a vâ ntului

dominant din perioada activă a dunelor de nisip.
300 – unghiul cel mai mare sub care poate fi
înclinată o suprafaţă depoziţională în cazul
nisipului.
Dunele iniţiale atingeau probabil 7-10 m înă lţime,
din care doar circa 3 m au intrat în alcă tuirea
gresiei.

După Hunter şi Rubin, 1983

Mecanismul formării stratificaţiei încrucişate
Ciclurile depoziţionale reprezintă un rezultat al schimbă rii direcţiei vâ ntului
Stratificaţie încrucişată la scară metrică (1/3 din înă lţimea dunelor iniţiale)

Vermillon Cliffs (Utah)

Foto: Thomas F. Osborne
Canionul Antelope Format prin eroziunea apei care
pă trunde cu viteze mari în urma
ploilor torenţiale.
Canionul este foarte îngust, existâ nd
pericolul de înec în cazul viiturilor,
apa inundâ nd complet toate nişele.

Foto: Luca Galuzzi, 2007

 Forme de relief distincte în Podişul Colorado

A – Marele Canion
B – Cuestele de Ciocolată
C – Cuestele Vermillon
D – Cuestele Albe
E – Canionul Zion
F – Cuestele Cenuşii
G – Cuestele Roz
H – Canionul Bryce Imagine NPS de la
[http://www.nps.gov/brca/geology_grand.html]

(Marea Stratificaţie)
 Parcul Naţional Canionul Bryce

Formaţiunea Claron (Eocen)

Conglomerate, argile roşii

Forme reziduale tipice numite

hoodoos (rom. hududăuri) Podiş Martor de Fereastră Hoodoos
eroziune

Procese fizico-mecanice:
eroziunea diferenţială, gelivaţia şi gelifracţia
Canionul Bryce

Foto: Luca Galuzzi, 2007

MUNȚII STÂNCOȘI

• Lanț muntos care se extinde pe teritoriul Canadei și SUA

între R. Liard (N Columbiei Britanice) și Rio Grande

• Format în tectogeneza laramică (80-55 Ma)

• Altitudine max.: Mt. Elbert (4400 m), Colorado
• Lungimea: 4800 km
• Subdiviziuni importante: Stikine, Selkirk, Caribou,
Laramie, Sawatch, San Juan, Mosquito, Sangre de Cristo,
Front Range
Formarea sectorului intern al
Cordilierilor Cretacic
(The Rockies): 145-65 Ma

- Unghiul redus de subducție a

Plăcii Pacifice sub Placa Nord-
Americană (sub 45º) a determinat
fricțiuni crustale puternice și
propagarea forțelor
compresionale la mii de km în
interior (Mitrovica et al., 1989)

- Western Interior Seaway =

- Bazin de sedimentare extins
acoperit de o mare
epicontinentală cu forme de viață
abundente

”Mushroom tectonics” 06/06/2020

 Stâncoșii Canadieni
(Columbia Britanică și Alberta)

Parcuri naționale: Banff, Jasper,

Yoho, Kootenay
Patrimoniul Mondial UNESCO

Altitudinea max.: 3954 m (Mt.

Robson)

Relief glaciar foarte bine

dezvoltat

06/06/2020
USGS, 2006
Roci sedimentare: argilite și calcare

06/06/2020
 Podişul Yellowstone
Platou vulcanic format în decursul a 2 milioane ani.
Ultimele 3 mari erupţii au generat:
A) Caldeira Island Park (2,1 m.a.) – platoul de tuf Huckleberry
B) Caldeira Henry’s Fork (1,2 m.a.) – tuful din Mesa Fall
C) Caldeira Yellowstone (0,64 m.a.)

Lave riolitice Tufuri

Caracter Acid Moderat acid Moderat Mafic Ultramafic

Roca vulcanică Riolit Dacit Andezit Bazalt Komatiit

Roca plutonică Granit Granodiorit Diorit Gabbrou Peridotit

% SiO2 > 69 63 - 69 52 - 63 < 52 < 45

Mişcări verticale (± 1,5 cm/an)

În ultimii 3 ani au depăşit 7 cm/an Mesa (pl. Mesas) = podiş (sp.)
Formare și evoluție
• Vulcanism
• Caldeira Yellowstone
• Gheizere, fumarole, izvoare fierbinţi
• Terase de travertin
Secţiune transversală prin caldeira Yellowstone
 Erupţiile freatice
La începutul holocenului au avut loc erupţii freatice (magma ascendentă a intrat
în contact cu pâ nza freatică ).

1 – vapori de apă
2 – bombe vulcanice
3 – coş vulcanic
4 – strate de lavă şi cinerite
5 – strat de rocă impermeabilă
6 – pânză freatică
7 – explozie vulcanică
8 – cameră magmatică
Elemente geotermale
Fumarole
Gheizere (Old Faithful)
Izvoare fierbinţi (Grand Prismatic Spring)
Curgeri de noroi (Fountain Paint Pots)
Terase de travertin (Mammoth Hot Springs)

Foto: Oprea-Ilie Corina

Gheizere (Old Faithful)

Foto: Oprea-Ilie Corina

Terasele de travertin
Mammoth Hot Springs Foto: Oprea-Ilie Corina
SUA - Harta carstului (USGS)

06/06/2020
Reciful Permian Capitan Reef
Carlsbad (Texas – New Mexico)

• Munții Guadalupe (calcare permiene)

• Parcuri naționale: Peșterile Carlsbad și Munții Guadalupe

06/06/2020
Carlsbad Caverns

06/06/2020
Peștera Lechuguilla

122 mile (196,3 km)

06/06/2020
Deșertul de Gips
White Sands National Monument © Roadtrippers, Inc. 2018

(New Mexico)

Bazinul Tularosa (endoreic) 06/06/2020

 Peștera Cristalelor (Naica, Mexic)

https://www.travelandleisure.com/trip-ideas/nature-travel/cave-mexico-large
st-collection-crystals 06/06/2020
ESTUL EXTRACORDILIER
CÂ MPIILE Ș I PODIȘ URILE CANADIENE
CÂ MPIILE Ș I PODIȘ URILE CENTRALE
MARILE CÂ MPII (PODIȘ UL PRERIILOR)

POD. OHIO, WISCONSIN-MINNESOTA, MISSOURI,

CÂ MPIA MISSISSIPPI

MUNȚ II APPALACHI
CÂ MPIA LITORALĂ ATLANTICĂ Ș I PERIMEXICANĂ
CÂMPIILE ȘI PODIȘURILE CANADIENE
Unitate structurală: SCUTUL CANADIAN

PENINSULA LABRADOR
CÂ MPIA HUDSON
PODIȘ UL MACKENZIE
Glaciaţiunea pleistocenă
în America de Nord

4 faze glaciare:
1. Nebraska
2. Kansas
3. Illinois
4. Wisconsin
Morenele terminale din sudul Marilor Lacuri
 Peninsula Labrador – Munţii
Torngat

Golful
Ungava

Marea
Labrador

- Martori eruptivi (1700 m)

- Gnaise
- Ţă rm cu fjorduri şi skjars
- În Pleistocen - nunatakuri
NUNATAKURI (Groenlanda)
 PODIȘUL MACKENZIE
Se suprapune Scutului
Canadian (cuarțite,
conglomerate și calcare strâ ns
cutate, roci metamorfice,
granite)
Rest al unui lanț muntos
precambrian
Cea mai extinsă peneplenă de
pe Glob
Depozite glaciare, lacuri
Altitudine generală ~200 m
 CÂMPIA HUDSON

În jurul Golfului Hudson

Subunită ți joase ale câ mpiilor canadiene
Abraziune marină puternică (maree)
Cuprinde marile lacuri canadiene (L. Sclavilor, L. Urșilor, L. Renilor, L.
Winnipeg, etc.)

Peisaj monoton – pă durea boreală canadiană

 MARILE CÂMPII
(PODIȘUL PRERIILOR)
Regiune piemontană desfășurată în partea estică a Cordilierilor Nord-Americani
Strate de roci sedimentare paleozoice, mezozoice și paleogene
Hogbacks, cueste (gresia de Dakota – structuri acvifere)
Altitudinile scad de la 1500-900 m la circa 600 m spre est
În vest se face tranziția către Munții Stâncoși
Inselberguri cristaline: Cypress Hills (1460 m)
Martori eruptivi, bombări (Black Hills – 2200 m)
Conuri vulcanice ~4100 m
În Dakota și Montana = sedimentar oligocen alterat (argile, marne, nisipuri), badlands
 PODIȘURILE
OHIO ȘI MISSOURI
PODIȘUL OHIO

250-300 m altitudine (peneplenă )

Calcare carbonifere în strate cvasiorizontale

Boltiri largi, domuri (Cincinatti, Nashville)

Drenaj subteran, peșteri (Mammoth Cave)

PODIȘUL MISSOURI

Relief structural monoclinal

2 șiruri de cueste: 300-500 m (gresii, morene) și

la 600-800 m

Cuesta Missouri delimitează preria înaltă de

preria joasă
 CÂMPIA MISSISSIPPI

Câmpie de acumulare lacustră și fluvială, formată pe

locul unui golf imens
Umplutură sedimentară (Cretacic - actual)
Altitudini foarte joase (sub 100 m)
Câmpie de divagare a fluviului Mississippi, modificată
antropic prin îndiguiri, rectificări de curs și baraje
Delta Mississippi (deltă digitată, puternic afectată
anual de uragane)

http://commons.wikimedia.org/wiki/File
%3AMississippi_Embayment_relief_map_2
 MUNȚII APPALACHI
Appalachii de Nord – orogeneza
caledoniană
Appalachii de Sud – orogeneza
hercinică (appalachiană sau
allegheniană)
Relief structural: cute strânse, paralele
Remobilizări neotectonice
Eroziune diferențială (selectivă)
Inversiuni de relief
Sursa: USGS
 Relieful de tip appalachian

Relief structural cutat, în cadrul căruia masivele au fost peneplenizate, iar cutele
apar ca aliniamente de culmi slab evidențiate.
Pe măsură ce eroziunea înlătură materialul mai friabil, rocile dure care formează
anticlinalele strânse sunt detașate în relief, separate de văi largi, dezvoltate pe
sinclinale.
Acest tip de relief este numit valley and ridge (succesiune de văi și culmi), cu
referire la dispunerea paralelă a formelor de relief, în concordanță cu desfășurarea
principalelor aliniamente structurale.
 CÂMPIA LITORALĂ ATLANTICĂ ȘI
PERIMEXICANĂ

Formată în urma prăbușirii flancului estic al Appalachilor

Discontinuitate tectonică și geomorfologică accentuată între Piemontul
Appalachian și Câmpia litorală
La nord de Capul Cod – câmpia este îngustă și continuă cu faleze
formate pe roci cristaline
La sud – subsidență, cordoane litorale, limane maritime
Resurse bibliografice

• Tarbuck, E. J., & Lutgens, F. K. (1987). The Earth: An Introduction to Physical

Geology. Columbus (OH): Merrill Pub. Co.
• Wilson, J. T. (1963). A possible origin of the Hawaiian Islands. Canadian Journal of
Physics, 41, 863-870.

06/06/2020