Religie: discernământ moral-spiritual

Religie: gândire critică, „arta artelor”, „știința științelor”

Religie: legătura cu Dumnezeu prin har, credință și iubire

Lecție – Conținuturile învățării:

Cuvintele Mântuitorului rostite pe Cruce
- învăţături morale și semnificații spirituale pentru viață

Semestrul al II-lea – săptămâna a 11-a - 23.03-27.03

Unitate tematică: Marile sărbători creștine
Numărul competenţei specifice din programă: 1.2
 Metode sau „teme pentru viață”, nu doar pentru școală
Motto: „Învață pentru viață și iubește pentru veșnicie”

I. LECTURA atentă a TEXTELOR SFINTE

- Sfânta Scriptură
- Viețile Sfinților
- alte cărți morale

I. MEDITAȚIA asupra TEXTULUI CITIT din ale căror sensuri /

înțelesuri se nasc prin har explicări, comentarii, interpretări
- morale (despre bine, iubire, virtute, purtare);
- spirituale / duhovnicești (despre suflet, Dumnezeu, rai)

III. RUGĂCIUNEA – LEGĂTURA VIE cu DUMNEZEU

- însoțită de fapte bune (iubire, purtare morală)
- sub lumina harului lui Dumnezeu – Duhul Sfânt
- în Biserica Lui creștină prin participare la slujbe, taine etc.
Cuvântul Vieții între jertfă și înviere.
Moartea Mântuitorului pe Cruce a
reprezentat sacrificiul suprem

pentru răscumpărarea noastră din

păcatul neascultării

şi pentru a vesti lumii sfâşiate de ură

iubirea consfinţită prin jertfa Sa.

Din acest motiv, cele şapte propoziţii

rostite de Iisus pe Crucea Golgotei
îşi au rolul și sensul lor în
lucrarea mântuirii (salvării omului)
prin Învierea Sa – izvorul veșniciei
noastre..
 Cuvintele (7) Mântuitorului rostite pe Cruce
"Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac“
1.
 (Luca 23, 24)

 "Femeie, iată fiul tău". Apoi a zis lui Ioan: "Iată mama ta! 
2.
Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine" (Ioan 19,26-27)

"Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai“

3.
(Luca 23, 39-43).

"Eli, Eli, lama sabahtani, care se tălmăceşte:

4.
Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit" ( Matei 27, 46).

5. "Mi-e sete"

6. "Săvârşitu-s-a"

7. "Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu"

 slide A – titlu – cuvântul / afirmația
Arătarea versetului biblic „…” (carte, capitol, verset)

Icoană
a
Răstignirii Explicarea „cuvântului” / afirmației

Domnului
pe Cruce

Morala: învățătura moral-religioasă desprinsă din verset (galben) și explicare (albastru)

 slide B - MORALA

icoana unei Versete biblice paralele

sărbători creștine SAU
SAU Versete biblice profetice
„schema” moralei / SAU
iubirii creștine „sinteza” iertării creștine

Morala: învățătura moral-religioasă desprinsă din verset (galben) și explicare (albastru)

"Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac“
 (Luca 23, 24)
.

1.
 Primul „cuvânt” = prima afirmație
"Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac“
 (Luca 23, 24)

sunt primele cuvinte, în ordine cronologică

după Sfintele Evanghelii, rostite de Iisus, în
timp ce era lovit cu brutalitate, după ce
fusese judecat şi osândit la răstignire.

Ele sunt de fapt o rugăciune de iertare a

răstignitorilor Săi, adresată Tatălui, care îi
cuprinde pe toţi vrăjmaşii Lui, din toate
locurile şi din toate timpurile;
Morala: „Iar Eu (Domnul Iisus Hristos) zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri,
binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă
pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” Matei cap 5, verset 44 – măsura iubirii
totale sursa verset: https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=5#44
 Morala creștină – model desăvârșit de viață
Sfânta Evanghelie după Matei – capitol 5
1. Iubiți pe 43. Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi
vrăjmași să urăşti pe vrăjmaşul tău".
44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri,
binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine
celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă
2. Binecuvântați vatămă şi vă prigonesc,
45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El
face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni
şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
3. Faceți bine 46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată
veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi
mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
4. Rugați-vă 48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel
pentru ei ceresc desăvârşit este.

Morala creștină – model desăvârșit de viață

 "Femeie, iată fiul tău". Apoi a zis lui Ioan: "Iată mama ta! 
Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine" (Ioan 19,26-27)
.

2.
 Al doilea „cuvânt” = a doua afirmație
 "Femeie, iată fiul tău". Apoi a zis lui Ioan: "Iată mama ta! 
Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine" (Ioan 19,26-27)
sunt cuvintele pe care Mântuitorul le-a adresat lui
Ioan, Apostolul Evangheliei iubirii în timp ce se
afla pironit pe Cruce.
Ele înseamnă că Iisus Hristos era unicul fiu al
Mariei şi că aceasta, după moartea Lui, nu mai
avea pe nimeni care să o ocrotească.
În plan duhovnicesc, aceste cuvinte o desemnează
pe Maria, "Eva cea nouă“ - Preasfântă – Maica
Domnului, ca Maica tuturor credincioşilor,
ocrotitoarea noastră

Morala: Omul devine fiul lui Dumnezeu prin harul sfânt, credință și iubire.
Omul este înfiat prin Botez, Dumnezeu este Tatăl nostru cel din ceruri din nou.
Omul este în iubirea și grija lui Dumnezeu, a Bisericii, a Maicii Domnului.
 25 martie – Buna Vestire – Sfânta Fecioară Maria aleasă ca Maica Domnului
și binecuvântarea – profeție împlinită prin cuvintele Domnului la Cruce

42. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este

rodul pântecelui tău.
43.Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului
meu? …

44.Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul
a săltat de bucurie în pântecele meu.
45.Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse
ei de la Domnul.
46.Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
47.Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48.Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă
vor ferici toate neamurile.
49.Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele
Lui.

Sensul versetelor:Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat pentru că este același când Îl spune
el, fie direct, fie profețit – vestit prin îngeri, sfinți, fie în împlinirea lor / fapte.
"Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai“
(Luca 23, 39-43).
.

3.
 Al treilea „cuvânt” = a treia afirmație
"Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai“
(Luca 23, 39-43).
Aceste vorbe au fost rostite de Domnul când unul
dintre tâlharii răstigniţi odată cu El Îl hulea,

în timp ce celălalt îl certa zicând: Nu te temi tu de

Dumnezeu, ce eşti în aceeaşi osândă cu El?".

Cuvintele rostite de Iisus dezvăluie adevărul că

fiecare dintre noi primim cele cuvenite după
faptele noastre;

Morala: Dumnezeu S-a făcut om, ca pe om să-l readucă acasă, în raiul fericirii.
Scopul lui iertarea păcatelor, de aceea El i-a căutat mai întâi pe păcătoși.
Tâlharul (păcătosul) a făcut câteva lucruri esențiale pentru salvarea lui: a crezut în
Dumnezeu, și-a recunoscut păcatul, și-a cerut iertare, a luat apărarea binelui.
 Morala iertării tâlharul devenit „cel bun” –
un exemplu de schimbare pentru noi toți

2. recunoașterea
păcatului - „pocăința” –
ca Dumnezeu / Domn părerea de rău exprimată
1. credința în Iisus Hristos prin
rugăciune de cerere
iertării greșelilor
Condițiile iertării 3. Harul divin /
tâlharului / oricărui Biserica /
păcătos / fiecărui om preotul / Taina
Spovedaniei
4. Fapta bună, iubirea, gând, cuvânt, faptă
mila îndepărtarea de rău prin
– dovezile schimbării 5. Apărarea binelui și
vieții / sufletului / inimii
 "Eli, Eli, lama sabahtani, care se tălmăceşte:
Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit" ( Matei 27, 46).
.

4.
 Al patrulea „cuvânt” = a patra afirmație
"Eli, Eli, lama sabahtani, care se tălmăceşte:
Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit" ( Matei 27, 46).
Prin aceste cuvinte, Fiul lui Dumnezeu vine înaintea Tatălui Său
și ca "Fiu al Omului“, ca om adevărat , integral în
omenitatea Sa.
Suferinţa firii umane a lui Hristos este resimţită în sufletul său
ca singurătatea lui Adam după păcatul din rai, ca un gol.
Strigătul care se aude pe Cruce vrea să spună că Adam s-a
depărtat de Dumnezeu, iar Hristos simte această depărtare
pentru a o vindeca prin apropierea cea sfântă în harul Duhului
Sfânt în Biserică
Cabasilas ticluia astfel aceste cuvinte: "Pe Cruce Hristos a luat
asupra Lui moartea însăşi. Puterea morţii stă în autonomia
ei, dar Hristos îşi dăruieşte moartea Tatălui şi de aceea în
Hristos cea care moare e moartea: "Cu moartea pre moarte
călcând". De atunci, nici un om nu mai moare singur"

Sensul : Păcatul este depărtare de Dumnezeu, singurătate, suferință sufletească.

Hristos ca Dumnezeu, făcându-se om a „reparat” ființa umană și a înlăturat
consecințele căderii umane în păcat. Hristos a biruit păcatul, moartea, suferința, etc.
 Păcatul este depărtare de Dumnezeu, singurătate, nefericire…
1. Păcatul omului în 2. Jertfa lui 3. Biruința asupra
rai: neascultarea, Dumnezeu ca Om răului, morții,
egoismul, etc. pentru om păcatului

Omul Adam „câștigă” Hristos ia povara Hristos redă

singurătatea, lui Adam (omului) omului viața,
durerea, moartea pe Cruce fericirea, învierea
"Mi-e sete"
.

5.
 Al cincilea „cuvânt” = a cincea afirmație
"Mi-e sete"
rosteşte Mântuitorul pe Cruce. Cuvintele
acestea au fost enunţate şi de
psalmistul David, fiind apoi
consemnate de Sfinţii Evanghelişti
Matei şi Ioan (Ps. 68, 25).
Ele definesc pe de o parte împlinirea
proorocirilor Vechiului Testament
despre patimile Cuvântului întrupat,
iar pe de altă parte, ipostaza
Mântuitorului de Fiu al Omului.
Sensul: Setea aceasta nu este doar dovada firii Sale umane reale jertfite pe Cruce, care
suferea de setea firească a trupului, ci mai ales arăta că El ca Iubitor de oameni dorește
”îi este sete” să împlinească toate poruncile iubirii prin ascultare ca să ne scape de rău.
"Fericiti cei ce flamanzesc si insetoseaza de dreptate, ca aceia se vor satura" (Matei 5, 6).

Cuvantul "dreptate" are aici intelesul din Vechiul

Testament, insemnand "cucernicie", ca la Sfantul Ioan
Gura de Aur, "virtutea in general", ca la Sfantul Chiril
al Alexandriei, "toata virtutea" cum spunea Zigaben;
cu alte cuvinte plinirea poruncilor lui Dumnezeu, adica
sfintenia, dreapta credinta si dreapta purtare. Cei
flamanzi si insetati de dreptate sunt deci toti cei ce
doresc cu ardoare sa infaptuiasca si sa se infaptuiasca
binele.
Aceasta dorinta este tot atat de fireasca si continua ca si
foamea si setea trupeasca.
Au dat dovada de aceasta puternica dorinta indeosebi
sfintii si martirii care pentru Hristos au parasit familie,
avere, voie proprie si s-au nevoit cu trairea unei vieti de
inalta spiritualitate.
Simtul dreptatii este atat de inradacinat in fiinta omului,
incat cu drept cuvant este asemanat cu nevoia
trupeasca de hrana si apa, fara de care omul nu poate
trai.

.
 Faptele milei creștine
Faptele milosteniei trupesti
Faptele milosteniei sufletesti

1. A satura pe cel flamand. 1. A indrepta pe cel ce

2. A da de baut celui greseste.
2. A invata pe cel nestiutor.
insetat.
3. A da sfat bun celui ce sta
3. A imbraca pe cel gol.
la indoiala.
4. A primi in casa pe cel 4. A ne ruga pentru
strain. apoapele.
5. A cerceta pe cel bolnav. 5. A mangaia pe cei intristati.
6. A cerceta pe cel din 6. A suferi cu rabdare
temnita. asuprirea si a intari si pe altii
7. A ingropa pe cel mort la rabdare cand sunt
asupriti.
7. A ierta pe cei ce ne-au
gresit.

Mila ca expresie a iubirii este numele virtuții creștine.

"Săvârşitu-s-a"
.

6.
 Al șaselea „cuvânt” = a șasea afirmație
"Săvârşitu-s-a"
 zice Iisus, după ce a fost adăpat cu oţet
(Ioan 19,30).
Acum, Hristos a terminat toată
lucrarea Lui de mântuire.
Fiul lui Dumnezeu şi-a arătat, prin
moartea Sa pe Crucea de pe Golgota,
marea iubire faţă de oameni, voind
prin ascultare a dezrobi pe pământeni
de povara păcatelor şi să instituie
dreptatea – sfințenia.
Sensul: S-a încheiat prin jertfa de pe Cruce activitatea învățătorească, preoțească,
împărătească, care a culminat prin răstignire și va deveni lucrătoare prin Învierea Sa și
prin Pogorârea harului Duhului Sfânt peste Apostoli spre întemeierea Bisericii creștine.
 Mijloacele moralei – iubirii creștine

• 1) Cugetarea asupra dragostei nemarginite a lui

Dumnezeu fata de lume, pentru mantuirea
careia Si-a jertfit pe Unicul Sau Fiu;
• 2) Cunoasterea cat mai temeinica a invataturii
crestine;
• 3) Rugaciunea staruitoare si fierbinte catre
Dumnezeu;
• 4) Impartasirea cu Sfintele Taine;
• 5) Ravna de a implini voia lui Dumnezeu si a se
feri de pacat;,
• 6) Cunoasterea si urmarea vietii Mantuitorului,
Care prin viata Sa pamanteasca a dat cea mai
mareata pilda de dragoste;,
• 7) Lupta impotriva iubirii semete de sine si
impotriva alipirii patimase de bunurile
pamantesti;
• 8) Facerea de bine fata de aproapele.

Morala: A săvârși ceva bine în mod desăvârșit este iubirea .

"Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu"
.

7.
 Al șaptelea „cuvânt” = a șaptea afirmație
"Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu"

Şi aceasta zicând "Şi-a dat

duhul" (Luca 23, 46).
Fiul Îşi încredinţează sufletul
său de om în mâinile Tatălui,
dar, prin Duhul Lui de
Dumnezeu, El întotdeauna a
fost una cu Tatăl în Sfânta
Treime.
Sensul: Hristos Domnul Creatorul nostru este ca Dumnezeu, totdeauna peste tot.
Sufletul de om îl dăruie Tatălui ca ascultare, iubire și jertfă pentru păcatele noastre.
Trupul Său va fi 3 zile în mormânt până la Învierea Sa, iar sufletul va fi după Adam.
Imnul iubirii creștine desăvârșite: încredințarea vieții în mâinile lui Dumnezeu prin iubire

1 Corinteni, capitolul 13:

1.    De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am,
făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2.    Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice
ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar
dragoste nu am, nimic nu sunt.
3.    Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars,
iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4.    Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare,

dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5.    Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se
aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6.    Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7.    Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le
rabdă.

8.    Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa;

darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

13.    Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea.

Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
 Surse bibliografice:

Biblia ortodoxă online : https

://www.bibliaortodoxa.ro/
Ziarul creștin-ortodox Lumina:
Google imagini – pentru icoane
PowerPoint-uri – mai vechi – pt. icoane
Catehismul ortodox – Învățătura credinței

Pentru uz public.
 Motor de căutare în Biblia ortodoxă

Biblia ortodoxă online :

https://www.bibliaortodoxa.ro/

Pentru cuvinte – ex: fericire

Început de cuvinte (rădăcină, radical) - ex. feric
Expresii
Cărți, capitole, versete biblice, citate