Bioremedierea apei cu compusi

organici clorurati

PROIECT REALIZAT DE:

Matei Marius Alexandru
Petrescu Florina
 Bioremedierea este înţeleasă, după definiţia generală, ca
fiind utilizarea organismelor vii (microorganisme, plante etc.)
pentru a ameliora şi restaura starea ecologică a unui substrat poluat
sau degradat (zonă, teren, acvifer etc.) la parametrii de calitate mai
buni, favorabili vieţii, nedăunători, nepoluanţi sau pentru a-l
readuce la starea de mai înainte (Ball, 2002).

Este este o tehnologie modernă de tratare a poluanţilor care

utilizează microorganisme pentru transformarea anumitor substanţe
chimice în forme finale mai puţin periculoase

Se bazează pe capacitatea unor compuşi chimici de a fi

biodegradaţi

Exemplu de bioremediere: tratarea biologică a apelor

reziduale, a apelor de canalizare prin utilizarea organismelor vii pentru
a le readuce la situaţia originală
 Avantajele bioremedierii “în situ”:
 necesită un nivel moderat de capital de investiţie;
 prezintă siguranţă pentru mediu;
 nu genereaza deşeuri ;
 sunt autosustenabile.

Alte avantaje ale bioremedierii față de alte tehnologii:

 poate fi realizată pe sit („on site");
 eliminare permanentă a deşeurilor (limitarea problemelor de
conformare);
 pozitivă din punct de vedere al acceptării publice;
 perturbare minimă a sitului;
 elimină costurile de transport şi pentru conformare;
 poate fi combinată cu alte tehnologii de tratare.

Bioremedierea este in general mai eficientă din punct de vedere al costurilor decât cele două metode care sunt larg
utilizate, respectiv îngroparea sau incinerarea
TEHNOLOGII IMPLICATE IN BIOREMEDIERE
Biodegradarea este ruperea sau fragmentarea unui
compus sau a unei substanţe realizată de către
organisme vii, bacterii sau fungi, care pot fi indigene în
zona respectivă sau pot fi introduse.

Biostimularea este metoda prin care populaţiile de

microorganisme, naturale sau introduse, sunt
îmbunătăţite prin adaosuri de nutrienţi, inginerie sau
alte lucrări de pregătire a unei zone. Aceasta măreşte Bioamplificare (bioaugmentation) este metoda prin
viteza proceselor naturale de remediere. care sunt adăugate organisme vii specifice pe un sit sau
pe un material pentru a realiza un anumit efect de
bioremediere dorit.

Biorestaurare este restaurarea stării originale sau a unei

stări apropiate de cea originală prin utilizarea de
microorganisme vii.
 Diferitele tratamente de bioremediere „in
situ"se leagă de un număr de tehnologii:

 Bioremedierea in situ (ISB);

 Bioremedierea in situ accelerată;
 Atenuarea naturală monitorizată.
 
BIOREMEDIEREA IN SITU (ISB) este utilizarea
de microorganisme pentru a degrada contaminanţii pe loc
(„in situ") în scopul producerii unor compuşi finali
nepericuloşi.

Bioremedierea „in situ" este aplicată pentru

degradarea contaminanţilor în solurile saturate şi în
apele subterane, dar şi în zone nesaturate.

Tehnologia a fost dezvoltată ca find mai puţin

costisitoare, mai eficientă faţă de metodele standard de
pompare şi tratare utilizate pentru depoluarea acviferelor
şi a solurilor contaminate cu solvenţi cloruralţi,
hidrocarburi petroliere, explozibili, nitraţi şi metale toxice.
 BIOREMEDIEREA IN SITU ACCELERATĂ

 se face prin adăugarea de substrat sau nutrienţi la un acvifer

pentru a stimula creşterea unui consorţiu de bacterii.

 bacteriile ţintă sunt indigene, însă se pot introduce în acvifer

şi culturi îmbogăţite de bacterii (din alte situri) care sunt
deosebit de eficiente în degradarea unui anumit contaminant
 bioremedierea „in situ" accelerată este utilizată acolo unde se
(bioamplificare).
doreşte o creştere a vitezei de biotransformare a
contaminantului, viteza putând fi limitată de lipsa nutrienţilor
necesari, de lipsa donorilor sau acceptorilor de electroni.

 Scopul urmărit in tehnologia de bioremediere „in situ"

accelerată este de a creşte cantitatea de biomasă in interiorul
acviferului contaminat şi, prin aceasta, obţinerea unei
biodegradări eficiente a contaminantului dizolvat si absorbit.
 ATENUAREA NATURALĂ MONITORIZATĂ
Atenuarea naturală monitorizată (bioremedierea
intrinsecă) este o altă metodă de aplicare a bioremedierii
“in situ”. O componentă a atenuării naturale este
utilizarea microorganismelor indigene pentru a degrada
contaminanţii implicatţi, fară intervenţia omului (fară
adaosuri de nutrienţi).
Implementarea atenuării naturale presupune o bună Cunoaşterea sitului implică o caracterizare privind extinderea
cunoaştere a sitului si o monitorizare pe termen lung. poluării şi caracteristicile acviferului. Aceste informaţii pot fi
apoi utilizate pentru a elabora un model predictiv de transport
pentru prevedea pericolul poluării şi când contaminanţii vor
afecta receptorii vizaţi.

Monitorizarea pe termen lung este utilizată pentru a evalua

pericolul şi transportul contaminanţilor in comparatie cu cele
previzionate. Modelul de transport poate fi apoi redefinit
pentru a obtine predictii mai bune.
 Avantajele bioremedierii in situ
 Contaminanții pot fi complet transformați în substanțe total
inofensive (ex. apă, dioxid de carbon, etan).
 Bioremedierea „in situ" accelerată poate realiza o tratare
volumetrică, prin care se tratează atât partea dizolvată cât şi cea
sorbită a contaminantului.
 Durata tratarii prin bioremediere „in situ" a poluării, mai rapidă
dacă se utilizează tehnologiile de pompare-tratare. Limitări ale bioremedierii „in situ"
 Bioremedierea „in situ" costă adesea mai puţin decât alte opțiuni  în funcţie de particularitatea sitului, unii contaminanti ar putea
de remediere. să nu fie complet transformaţi în compuşi inofensivi;
 dacă în procesul de biotransformare se formează produşi
intermediari, aceştia ar putea fi uneori mai toxici sau mai
mobili decât compusul parental;
 unii contaminanți nu pot fi biodegradați ;
 dacă este aplicată în mod inadecvat, sondele de injecție se pot
colmata ca urmare a creşterii microbiene intense datorită
adaosurilor de nutrienți.
 Avantaje ale atenuării naturale monitorizate:
 generarea unui volum mai mic de deşeuri, diminuarea
potentialului de transfer prin mediu a contaminantilor asociati;
 perturbare mai mica întrucât necesită putine instalatii de
suprafată;
 posibilitate de aplicare pe întregul sit sau numai pe o parte a
acestuia, in funcţie de condiţiile sitului de decontaminare;
 poate fi utilizată in combinatie cu alte măsuri de remediere
(activă), sau în completarea acestora; Dezavantaje ale atenuării naturale monitorizate:
 Costuri de remediere mai scăzute.  poate necesita o perioadă mai lungă de timp pentru
realizarea obiectivelor de remediere, in comparatie cu
remedierea activă;
 Studierea sitului poate fi mai complexă şi mai costisitoare;
 toxicitatea produşilor de transformare poate fi mai mare
decât a compusului parental;
 Există posibilitatea unei migrari continue a
contaminantului şi a transferului său prin mediu.
 Pentru aplicarea bioremedierii este necesară executarea
unor galerii dacă zona poluantă se găseşte aproape de suprafaţa
terenului, sau a unor puţuri de injecţie şi de extracţie când
aceasta se află la adâncime mai mare. În amonte de zona poluată
se introduce apa, nutrienţii şi oxigenul, iar în aval este extrasă şi
recirculată prin puţurile de injecţie (figura 1.1).
Curentul de apă realizat prin recircularea apei antrenează
componenţii solubili ai poluanţilor, iar cei mai puţin solubili
rămân în subteran şi vor fi biodegradaţi. Apa extrasă din
subteran, în funcţie de concentraţia compuşilor solubili poate fi
tratată, sau nu, înainte de a fi evacuată într-un emisar de
suprafaţă sau recirculată în subteran.

Figura 1.1. Schema tehnologii de tratare prin bioremediere

 Conditiile de bază ale bioremedierii

 În ordinea importantei, în primul rând avem nevoie de prezenta

unor microorganisme cu capacitatea de a sintetiza enzimele care pot
degrada poluantii tintă.
 Prin urmare cel de-al doilea nivel al piramidei arată că trebuie să fie
prezente sursele de energie adecvate şi acceptarea de electroni.
 Al treilea nivel arată nevoia de umiditate suficientă şi pH-ul
acceptabil, al patrulea nivel reaminteşte importanta de a evita
temperaturi extreme şi asigurarea disponibilitătii de nutrienti
anorganici cum ar fi azotul, fosforul şi urme de metal.
 În final la baza piramidei avem trei cerinte de mediu care sunt
importante pentru durabilitatea bioremedierii: lipsa unor
concentratii mari de substante care sunt toxice pentru
microorganisme; îndepărtarea metabolitilor pot inhiba activitătile
microbiene şi absenta concentratiilor mari de protozoare care
actionează în calitate de prădători pentru degradarea contaminatilor
 Pre-oxidare :

 pentru eliminarea fierului și manganului se recomandă aerarea apei atunci

când concentrațiile maxime în apa brută apar numai ocazional sau ozonul
atunci când concentrațiile înregistrează valori ridicate;
 este necesar în acest sens realizarea unei stații de clor cu toate
componentele necesare (stocare, preparare, dozare, injecie);
 în urma oxidarii cu clor a hidrogenului sulfurat sulful se transformă și apa
capată aspectul unei suspensii laptoase care trebuie limpezit;
 amoniul se îndeprtează numai prin oxidare cu clor, nefiind necesară o
filtrare ulterioară; în astfel de procese este necesar să se introducă
procesele de coagulare – floculare;

 Filtrarea apei pentru reținerea suspensiilor de fier, mangan și

hidrogen sulfurat oxidate:

 stație de filtre rapide de nisip; vor fi asigurate facilitățile necesare

funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra-curent cu apa și aer
simultan;
 pentru gama de debite reduse sau foarte reduse se va utiliza filtrarea pe
membrane (ultra sau micro-filtrare) în locul stației de filtre rapide de nisip;

 Treapta de dezinfectie cu clor.

Schema stație de tratare pentru apa subterană
Clorinarea apei
 TEHNOLOGII DE TRATARE A SOLULUI
PRIN BIOREMEDIERE
 
 BIOVENTILAREA;
 BIOAUGMENTAREA;
 FITOREMEDIEREA ÎN SOL .

BIOVENTILAREA
Se introduce oxigen în solurile contaminate
nesaturate printr-o circulaţie forţată a aerului (extracţie
sau injecţie cu aer) pentru a spori concentraţia de
oxigen şi pentru a stimula biodegradarea.

Bioventilarea este o tehnologie care stimulează

biodegradarea naturală în situ a oricărui compus
degradabil aerob prin furnizarea de oxigen
microorganismelor existente în sol. Bioventilarea
foloseşte fluxuri slabe de aer pentru a furniza oxigen
suficient doar pentru susţinerea activităţii microbiene.
Oxigenul este cel mai adesea aplicat prin injectare
directă în poluanţii reziduali din sol.
Bioventilarea este o tehnologie aplicabilă pe
termen mediu şi lung. Curăţarea poate dura de la
câteva luni la câţiva ani.
 BIOAUGMENTAREA

Bioaugmentarea este un proces în care

microorganismele locale sau inoculate (cum ar fi
ciupercile, bacteriile şi alţi microbi) degradează
poluanţii organici din sol şi /sau apele subterane şi
neutralizează efectul lor nociv.
Activitatea microbilor care apar pe cale naturală
este stimulată de soluţiile apoase care circulă prin
solurile contaminate şi care sporesc gradul de
degradare biologică in situ a poluanţilor organici sau
imobilizarea celor anorganici.
Nutrienţii, oxigenul şi alte amendamente pot fi
folosite pentru creşterea bioremedierii şi desorbţiei
poluanţilor din materiile subterane
 FITOREMEDIEREA ÎN SOL

Introducere
Fitoremedierea este un procedeu de folosire
a plantelor pentru îndepărtarea, transferarea,
stabilizarea şi distrugerea poluanţilor din sol şi
sedimente. Poluanţii pot fi organici sau
anorganici.

Descriere
Fitoremedierea este un procedeu de folosire
a plantelor pentru îndepărtarea, transferarea,
stabilizarea şi distrugerea poluanţilor din sol şi
sedimente. Mecanismele fitoremedierii includ
biodegradarea avansată a rizosferei,
fitoacumularea, fitodegradarea şi fitostabilizarea
 BIOTEHNOLOGII DE TRATARE A
SOLULUI PRIN BIOREMEDIERE
 
 COMPOSTING;
 CULTIVAREA PĂMÂNTULUI;
 BIOPILE;

COMPOSTING
Solul contaminat este excavat şi amestecat cu
materiale de umplutură şi amendamente organice
cum ar fi resturile de lemn, fân, îngrăşăminte
naturale şi deşeuri de plante (de exemplu cartofi).
Selectarea amendamentelor potrivite asigură
porozitatea suficientă şi oferă un echilibru între
carbon şi azot pentru a promova activitatea
microbiană termofilă.
 Descriere Există 3 tipuri de procese folosite în
Composting-ul este un proces biologic controlat prin care composting:
poluanţii organici sunt transformaţi de microorganisme (în condiţii
aerobe şi anaerobe) în produşi derivaţi inofensivi, stabilizaţi  îngrăşarea movilelor statice aerisite (compostul
Solurile sunt excavate şi amestecate cu materiale de umplutură se ridică în grămezi şi de aeriseşte cu suflante
şi amendamente organice cum ar fi talaşul, deşeuri animale şi sau pompe de aspiraţie) ;
vegetale, în vederea creşterii porozităţii amestecului care va fi
descompus.  prin composting în vase agitate mecanic
Eficienţa maximă la degradare se realizează prin menţinerea (compostul este plasat în vasul reactorului unde
oxigenării (cum ar fi întoarcerea zilnică a brazdelor), a irigaţiilor este amestecat şi aerisit);
dacă este cazul, şi monitorizarea atentă a umidităţii din sol şi a
temperaturii.  composting-ul pe brazed
(compostul este plasat în movile lungi cunoscute
sub numele de brazde şi care sunt amestecate
periodic cu echipamente mobile).
 CULTIVAREA PĂMÂNTULUI
 
Solul contaminat, sedimentele sau mâlul se excavează, se
aplică în straturi aliniate care se întorc periodic sau sunt arate
pentru aerisirea solului.

Descriere
Cultivarea terenului este o tehnologie de bioremediere
folosită la scară largă care implică de obicei instalarea de
conducte şi alte metode pentru controlarea scurgerii poluanţilor,
ceea ce necesită excavarea solurilor contaminate.
Mediile poluate se aşează în straturi aliniate care se întorc
periodic sau care se ară pentru aerisirea solului.

Condiţiile controlate în mod normal includ:

 Conţinutul de umiditate (de obicei prin irigaţie sau
pulverizare);
 Aerisire (prin arături la intervale determinate, solul fiind
amestecat şi aerisit);
 pH (limitat în jurul pH-ul neutru prin adăugarea de piatră de
var spartă sau agrocalcar).
Cultivarea pământului este o tehnologie pe termen mediu şi
lung.
 BIOPILE
Solurile excavate sunt amestecate cu amendamente şi
plasate în incinte la suprafaţă. Este un proces de
composting cu movile statice aerisite în care compostul
este ridicat în grămezi şi aerisit cu suflante sau pompe de
vid.
 Descriere
Tratamentul cu biopile este o tehnologie la scară largă prin care
solurile excavate sunt amestecate cu amendamente şi plasate în zone de
tratare care includ sisteme de colectare a apelor de infiltraţie şi unele
forme de aerisire. Este folosită pentru reducerea concentraţiilor de
componenţi petrolieri din solurile excavate cu ajutorul biodegradării.
Umiditatea, căldura, nutrienţii, oxigenul şi pH-ul pot fi controlate
pentru stimularea biodegradării.
Zona de tratament va fi în general acoperită sau păstrată cu un
liner impermeabil pentru a reduce la minim riscurile de scurgere a Movilele şi grămezile de sol au prevăzut de obicei un
poluanţilor pe solul necontaminat. Sistemul de în sine poate fi tratat sistem de distribuire a aerului îngropat în subteran pentru a
într-un bioreactor înainte de reciclare. permite trecerea aerului prin sol ori prin vid, ori prin presiune
pozitivă.
Movilele de sol pot avea în acest caz o înălţime maximă
de 2-3 metri. Aceste movile pot fi acoperite cu plastic pentru a
controla împrăştierea, evaporarea şi volatilizarea şi pentru a
stimula încălzirea solară.
Vă mulțumim pentru atenție ! 