Bill Brandt, fotograful mesajelor

unei alte lumi

„Am fotografiat pub-uri, cămine de noapte, teatre, băi turcești, închisori și oamenii în dormitoarele lor.
Londra s-a schimbat atât de mult încât unele dintre aceste imagini au acum un farmec aparte, aproape de
un alt secol.” Bill Brandt

Bill Brandt 
Fotografia, ca mijloc de expresie cu valenţe artistice, face, de multe ori, tranziţia de la concret la imaginar. Această
senzaţie, a realităţii, survine firesc din perspectiva aparatului de fotografiat. Bill Brandt considera că prin intermediul
aparatului de fotografiat primim mesaje din altă lume. Trăia în plină perioadă a curentului Suprarealist. Suprarealiştii
au înţeles puterea şi „ciudăţeniile” pe care le poate transmite o imagine fotografică. Suprarealiştii sunt cei care au
„scris cu lumină” tot ceea ce rezidă din banalitatea străzii. Tot ei, Suprarelaliştii sunt cei care au avut abilitatea de a
alătura în cadrul aceleiaşi imagini lucruri care surprind privitorul.
Bill Brandt este unul dintre fondatorii fotografiei moderniste. A avut o viziunea distinctă asupra imaginii şi capacitatea
de a prezenta lumea aşa cum este ea, cu o prospeţime de neegalat. André Breton, în primul Manifest Suprarelist, din
1924, spunea: „Suprarealismul este conţinut în realitatea însăşi”. Explorările vizuale ale lui Brandt asupra societății,
cele în peisaj şi literatura din Anglia sunt indispensabile pentru înțelegere istoriei fotografiei și, fără îndoială, pentru
înțelegerea vieţii din Marea Britanie de la mijlocul veacului al XX-lea. Trecutul este prezentat, pentru a fi înţeles ca
semnificaţie, organizat în cadrul Istoriei. Ca să pricepem înlănţuirea faptelor avem nevoie de explicaţii. Dar, pentru a
ne face doar o simplă idee despre evenimentele tumultoase ce au caracterizat evoluţia omenirii în secolul al XX-lea am
avea nevoie de o sumedenie de cuvinte, lămuriri şi relatări! S-au scris cărţi, s-au publicat studii, au apărut noi
documente şi, în continuare, au rămas multe semne de întrebare. Aici, arta are menirea de a solidifica şi condensa
certitudinile trecutului, punând, mai degrabă, întrebări decât să dea răspunsuri.
Bill Brandt (Hermann Wilhelm Brandt) s-
a născut în Germania, pe data de 2 mai
1904, fiind fiul unui tată britanic și având
mamă de origine germană. Brandt a
crescut în timpul Primului Război
Mondial în Germania. În tinereţe a
practicat pictura în acuarelă. După ce se
mută în Anglia devine cunoscut pentru
imaginile sale fotografice, fotografii cu
un contrast ridicat şi scene în care
prezintă aspecte ale societăţii britanice.
Nudurile distorsionate şi peisajele l-au
consacrat ca fiind unul dintre cei mai
importanţi fotografi din veacul trecut.
Mai târziu, datorită faptului că a fost
marginalizat în şcoală, Brandt şi-a renegat
originea sa germană și a pretins faptul că
s-a născut în Londra.
 La scurt timp după război, el s-a îmbolnăvit de
tuberculoză, petrecând o mare parte din tinerețe
într-un sanatoriu din Elveția. În anul 1930 are
şansa de a intra în atelierul lui Man Ray. Brandt,
asistat de Man Ray în Paris, a fost martorul
perioadei de glorie a filmului suprarealist și a
înțeles noile posibilități poetice ale fotografiei. A
creat compoziţii mai puţin fireşti, suprarealiste,
imagini narative ale vieţii din Londra şi din
oraşele industriale din nordul Angliei, peisaje
sumbre, portrete perceptive şi studii abstracte ale
nudului. Creaţia fotografică a lui Brandt ar putea fi
împărţită 2 etape, care se întrepătrund una cu
cealaltă, cea documentară şi cea suprarealistă.
„Pentru orice fotograf tânăr, la acel moment,
Parisul a fost centrul lumii. Acestea au fost
primele zile interesante atunci când poeții și
suprarealiștii francezi au recunoscut posibilitățile
fotografiei”, spunea Bill Brandt.

Bill Brandt- Shadow & Light /

MOMA
Bill Brandt a călătorit în Europa continentală alături de Eva Boros -pe care a întâlnit-o în studioul deschis la
Viena unde practica fotografia de portet-, şi, în anul 1932, s-au căsătorit la Barcelona. În 1933, Brandt se
mută la Londra, unde, de-a lungul carierei sale de fotograf, va face documentarea societății britanice la toate
nivelurile claselor sociale. Fotografiile sale documentare, foarte „nonconvenţionale”, sfidează clasificările.
Imaginile realizate au fost publicate în două cărți, „Engleza la domiciliu” (1936) și „O noapte la Londra”
(1938). Brandt a fost, de asemenea, un colaborator permanent pentru reviste, cum ar fi, de exemplu, Lilliput,
Imagine Post și Harper Bazaar.

Fotografia de noapte a devenit una dintre specialitățile lui Brandt. În timpul celui de-Al Doilea Război
Mondial a fotografiat Londra noaptea, când iluminatul stradal era oprit. Familia și prietenii au jucat rolul de
„model” în multe scene documentare ce aveau caracter social. A fotografiat staţiile de metrou care în timpul
războiului erau folosite drept adăposturi împotriva bombardamentelor ce noapte de noapte zguduiau şi
înspăimântau Londra. În anul 1940 publică albumul intitulat „Underground”, care conţine fotografii realizate
în adăposturile subterane antiaeriene din Londra. Pe toată perioada cât a durat A Doua Mare Conflagraţie
Mondială, Brandt s-a concentrat asupra mai multor subiecte -aşa cum se poate observa în „Camera de la
Londra” (1948)-, dar a excelat în portrete și peisaj. Începând din anii ’40 realizează o serie de portrete ale
poeţilor, scriitorilor şi regizorilor britanici.
 Pentru a marca sfârşitul războiului, în 1945, a început o
serie celebră de nuduri. Cărțile sale majore din perioada
de după război sunt „Literary Britain” (1951) și
„Perspective of Nudes” (1961), urmate de o compilație
intitulată „Shadow of Light” (1966). Brandt a devenit
unul dintre cei mai influenţi și admiraţi fotografi pe plan
internațional ai veacului al XX-lea din Marea Britanie.
Multe dintre imaginile sale au un comentariu social
important, dar, de asemenea, au o rezonanță poetică.
Peisaje și nudurile lui Bill Brandt sunt dinamice, intense
şi puternice, de multe ori, acest efect datorându-se
folosirii lentilelor cu unghi larg care provoacă
distorsiuni.
Fotografia de noapte a fost un nou gen fotografic al
perioadei datorită apariţiei blițurilor („Vacublitz” a fost
fabricat în Marea Britanie din 1930). Cu toate acestea,
Brandt a preferat să utilizeze lămpi tungsten portabile,
susţinând în glumă că „avea suficient cablu pentru a
înconjura lungimea Catedralei Salisbury”.

Bill Brandt 1928-1983

Brandt a folosit camera obscură pentu a modifica fotografiile sale în mod decisiv. De exemplu, în fotografia unui
polițist de pe o alee din Dockland el a folosit efectul de „zi asemenea nopţii”, asemănător cu ceea ce astăzi oferă
filtrele infraroşu. Tehnica era uzitată de cineaşti pentru a transforma imaginile realizate în lumina zilei în scene de
noapte.
Începând din 1945 Brandt a realizat o serie de fotografii de peisaj, însoțită de texte selectate din scriitorii britanici,
publicată la Lilliput and Picture Post. Alte fotografii de peisaj au apărut în American Magazine Harper’s Bazaar.
Brandt l-a admirat foarte mult pe Edward Weston pentru imaginile fotografice cu umbre adânci, forme simplificate şi
elemente ritmice ce apar în compoziţia unui peisaj. Bill Brandt era un fotograf care ştia de la bun început ce vrea să
obţină în cadrul fotografiei. De exemplu, pentru a fotografia Stonehenge sub zăpadă a așteptat ani de zile acest
moment. „Când am găsit un peisaj pe care am dorit să-l fotografiez, am așteptat sezonul favorabil, vremea şi momentul
potrivit din zi sau din noapte, pentru a obține o imagine pentru care a meritat să fiu acolo”, spune Bill Brandt.
Fotografia complexului megalitic de la Stonehenge a fost publicată în Picture Post, pe data de 19 aprilie 1947,
devenind un mesaj al euforiei de după război dar şi a perioadei de austeritate britanică. Brandt mărturiseşte ca era
obsedat de unele scene de peisaj, pe care încerca sa le fotografize în aşa fel încât să semene cu amintirile sale, un
principiu al artei Suprarealiste care căuta să pătrundă în planul subconştientului şi a visului, spații care scapă de
controlul conștiinței.
 Bill Brandt a experimentat permanent. Între anii 1930 și
1940 căuta expresivitatea fotografiei prin intermediul
nudurilor artistice, făcând un pas decisiv, în anul 1944,
când a achiziționat o cameră având obiectiv cu unghi larg.
A recunoscut cu entuziasm că folosirea obiectivului
superangular se datorează cinematografiei, care utiliza
unghiuri largi şi focalizare în adâncime. Una dintre cele
mai cunoscute fotografii, „Portrait of a Young Girl”,
-imagine în care în prim-plan apare portretul unei fete, iar
în fundal un scrin şi două ferestre prin care se vede o stradă
londoneză-, arată faptul că Brandt s-a inspirat din filmul lui
Orson Welles – „Citizen Kane ”, 1941. Aparatul de
fotografiat, un Kodak 1931, folosit de poliție pentru
înregistrări la locul crimei, îi permitea să vadă: „aşa cum
vede un şoarece, un pește sau o muscă”, afirma Bill
Brandt. Nudurile sale dezvăluie cunoștințele obţinute la
Şcoala din Paris, unde a văzut lucrările lui Picasso, Matisse
și Arp, fiind un mare admirator a lui Henry Moore. În
albumul „Perspective of Nudes”, Brandt prezintă nuduri
din studio, de pe plajele din East Sussex și nordul și sudul
Franței.

Bill Brandt – Stonehenge, 1947

 Pentru fotografiile de pe  plajă a folosit un Superwide Hasselblad.
În ultimii ani din viaţă, Brandt şi-a dedicat activitatea publicării
unor cărţi, predării artei fotografiei studenţilor de la Royal
College of Art Photography și a continuat să accepte comisioane
pentru portrete. În anii ’80 Brandt a experimentat fotografia color
şi colajul, dar lucrările nu s-au bucurat de interesul publicului şi
nici al criticilor. A deschis o expoziție la Victoria and Albert
Museum intitulată „The Land: 20th Century Landscape
Photographs” (1975) și lucra la un spectacol literar atunci când a
murit, în urma unei boli, în anul 1983. Expoziția a devenit un
tribut adus memoriei lui Brandt în anul următor.
În anul 2013, Muzeul de Artă Modernă din New York a dedicat o
retrospectivă, intitulată „Umbra şi lumina”, întregii activităţi de
fotograf a lui Bill Brandt, eveniment curatoriat de Sarah
Hermanson Meister.

În spatele repertoriului de forme propus în fotografia lui Bill

Brandt, ce decurge din nişte principii neuzitate până în acel
moment, intuim o frumuseţe care nu are nimic comun cu
principiile armoniei tradiţionale. Arta modernă întoarce spatele
naturii şi caută înţelegerea ei în energia mişcării, creând un
intermediar, ce-a de-a treia realitate, o realitate ilogică,
subconştientă, susţinută de lumera aparenţelor.

Bill Brandt -Portrait of a Young Girl

Mersi puntru atentie!