RENAȘTEREA

TÎRZIE
            Renasterea de apogeu cunoaste o ascensiune de
scurta durata. In primele decenii ale secolului al
XVIlea arta italiana reuseste sa-si atinga telul propus de
umanisti si anume acela de a egala arta antichitatii
clasice. Cautarile renasterii timpurii au fost incununate
de rezultatele renasterii de apogeu ale carei opere au
demonstrat o intelegere perfecta a intregului sistem
constructiv si decorativ din antichitatea romana.
Manierism (ital.: maniera = stil, manieră),
termen care caracterizează stilul artistic între
apogeul Renașterii și începuturile stilului baroc
și ale Clasicismului, dezvoltat în Italia începând
aprox. cu anul 1520. Sfârșitul manierismului este
apreciat de diverși istorici ai artei între anii 1580
și 1650.
Sacco di Roma în anul 1527
Trăsături caracteristice

• pierderea clarității și coerenței imaginii

• multiplicarea elemenelor și a planurilor în compoziție
• simboluri complexe care se referă la domenii care nu aparțineau până
acum tematicei artistice (alchimie, arta blazonului, limbajul florilor, ...)
• gust pronunțat pentru un erotism estetizant
• deformarea și torsiunea corpurilor
• scheme sinuoase ("figuri în serpentină")
• modificarea proporțiilor între diverse părți ale corpului
• alungirea formelor
Jacopo da Pontormo (1494-1557)
Rosso Fiorentino (1494-1540)
Agnolo Bronzino (1503-1572)
Parmigianino (1503-1540)
Tintoretto (1518-1594)
Paolo Veronese (1528-1588)
El Greco (1541-1614)
manastirea San Lorenzo
Biblioteca Laurenziana
Vă mulțumim pentru atenție!