El Greco

pictorul spaniol manierist 
"El Greco este o chemare, El Greco este o rugăciune, El Greco este
un strigăt, El Greco este privirea unui deținut îndreptată spre o
fereastră îndepărtată, El Greco este un pescuitor de perle".
(Jean Cocteau, 1943)

"El Greco este cel mai autentic dintre pictorii spanioli, a insuflat
personajelor sale tristețe exact în același moment când Cervantes a
dat naștere veșnic actualului <<Cavaler al tristei figuri>>".
(Manuel Cossio, 1908)
El Greco a fost un pictor spaniol manierist de origine greacă,
personalitate misterioasă, atât sub aspectul specificului stilului său, cât
și din pricina biografiei lui incomplete. Cunoscut mai ales datorită
picturilor sale pe teme religioase și ca portretist, contribuțiile lui în
domeniul sculpturii și arhitecturii au fost, din păcate, date uitării.
Domênikos Theotokópulos (în traducere literală numele familiei sale
înseamnă "fiul Maicii Domnului") s-a născut în anul 1541 în Candia,
pe insula Creta, pe atunci posesiune venețiană. Informație referitoare
la anii de tinerețe ai pictorului nu s-a pastrat. Doar într-un act notarial,
datat din 6 iunie 1566, s-a păstrat semnătura lui, "Maestrul Menegos
Theotokopoulos" și cuvântul adăugat de el însuși -"zugrafos" (în
dialect grec local: pictor). În felul acesta știm că la vârsta de 25 ani
era pictor specializat în miniaturi pe lemn și în fresce.
Următorii doi ani ai vieții lui El Greco rămân o necunoscută
pentru biografi. Însemnările din arhive ne informează că în luna
august 1568 se pregătește să expedieze, de la Veneția la
Candia, desenele unui cartograf, și el originar din Creta. Intră
probabil ca ucenic în atelierul lui Tiziano sau lucreză pentru alt
pictor. Doi ani mai târziu, îl întâlnește la Roma pe Tintoretto,
care va fi următorul său maestru. Giulio Clovio, miniaturist și
filosof iluminist, protector al pictorului, îl recomandă influentului
și bogatului cardinal Alessandro Farnese. Condițiile sunt
favorabile și tânărul grec începe să aibă comenzi. În 1572,
Domênikos Theotokópulos devine membru al corporației
pictorilor din Roma, cunoscută sub numele de "Academia
Sfântul Luca". Relațiile cu pictorii din Roma nu sunt din cele mai
bune, și în scurtă vreme va părăsi Italia, plecând în Spania,
unde la Escurial regele Filip al II-lea a început construirea unui
imens palat-mănăstire, o ocazie pentru numeroși artiști de a-și
găsi de lucru.

"El Espolio" ("Dezbrăcarea lui Hristos“)
1577-1579)
În anul 1577, după ce sosește la
Toledo, El Greco primește din
partea lui Diego de Castilla
comanda pentru executarea a
trei altare pentru biserica
mănăstirii Santo Domingo el
Antiguo, iar din partea corpului
canonicilor, executarea picturilor
pentru sacristia catedralei
orașului. Prin urmare, pictorul
realizează în această perioadă
"El Espolio" ("Dezbrăcarea lui
Hristos", 1577-1579) și picturile
de altar. Grație acestor
adevărate capodopere, succesul
său este răsunător. După ani de
peregrinări, emigrantul cretan își
găsește în sfârșit locul, va
rămâne până la moarte în
Toledo. Spaniolii îl numesc "El
Greco", folosind forma italiană
"Greco. Totuși, pictorul continuă
să-și semneze lucrările cu
numele său adevărat, folosind
alfabetul grecesc.
 La un an după ce a sosit la
Toledo, pictorului i se naște
primul fiu, Jorge Manuel. Mama
copilului este Jeronima de las
Cuevas, al cărei nume îi indică
originea aristocratică, femeie cu
care, totuși, El Greco nu se va
căsători niciodată.
În scurtă vreme, frumusețea
tablourilor lui El Greco atrage
atenția regelui Filip al II-lea, un
mecena al artei, care îl cheamă
pe pictor la Madrid și îi
încredințează câteva comenzi.
Când artistul îi prezintă regelui
"Martiriul Sfântului Mauriciu", pe
care acesta i-l comandase,
suveranul este nemulțumit.
Pictorul, afectat de reacția
regelui, se întoarce pentru
totdeauna la Toledo în anul 1583.

Martiriul Sfântului Mauriciu, 1580

Din fericire, în Castilia comenzile îi vin de peste tot. El Greco
stabilește contacte totodată și cu negustorii de tablouri care
aprovizionează piața obiectelor de artă din întraga Spanie cu
creațiile artistului. În pofida dizgrației regale, în atelierul pictorului
activitatea este febrilă. Începând din anul 1589, El Greco închiriază
palatul marchizei de Villen. Câștigă într-adevăr mult, dar își
administrează prost banii și, în ultimii ani de viață, îl asaltează
creditorii. În ziua de 7 aprilie 1614 El Greco își sfârșește zilele. Deși
nu-și scrie testamentul înainte de a muri, îi lasă fiului său moștenire
două sute de tablouri și o bogată bibliotecă. El Greco, umanistul
cretan, a iubit orașul Toledo și și-a găsit inspirația în Castilia arsă
de soare. A fost îngropat în cripta mănăstirii Santo Domingo el
Antiguo, ale cărei altare le ilustrase cu picturile sale.
Logodna Mariei, 1612-1614 
Hristos care poartă crucea, 1577 - 1587
În bisericile din întreaga Spanie se găsesc picturile lui care
prezintă personaje deformate cu priviri extatice. S-a încercat în
mod naiv să se interpreteze originalitatea picturilor lui El Greco,
cu persoane având figuri alungite, ca fiind o consecință a
astigmatismului de care suferea.Mulți au văzut în el un vizionar
dezechilibrat.
Închinarea păstorilor, 1596-1600
Vă mulțumim pentru atenție!