Sunteți pe pagina 1din 11

Paolo Veronese

pictor manierist 
Paolo Veronese pe numele adevarat Paolo Cagliari (Caliari), este
cunoscut ca Veronese, dupa locul de origine. Stabilit la Veneţia,
Veronese devine alături de Tiţian şi Tintoretto al treilea celebru artist
dintre cei care sunt considerati remarcabilii reprezentanţi ai Scolii
veneţiene de pictură a secolului al XVI-lea.
Paolo Cagliari s-a născut în anul 1528 la Verona. Tatăl
său, Gabriele Caliari, a fost un mestesugar in piatra si
mozaic. Construind cavouri si-a insusit solide
cunoştinţe de sculptură şi arhitectură pe care le-a
transmis fiului. În 1541, Paolo isi incepe ucenicia în
atelierul lui Antonio Badile, un pictor cunoscut în
Verona.
Începând cu anul 1535 va lucra cu celebrul arhitect Michele
Sanmicheli, care în anul 1551 îi încredinţează decorarea
vilei pe care o construise pentru familia Soranzo în Treville,
nu departe de Castelfranco. În anul 1552 câştigă concursul
pentru decorarea altarului catedralei din Mantova şi un an
mai târziu pleacă la Veneţia. Aici artistul primeşte o
importantă comandă: decorarea a trei săli ale „Consiliului
celor Zece” din Palatul Dogilor.
La Venetia, Paolo Veronese lucrează pentru episcopul catolic al
Venetiei, dar şi pentru oamenii bogati ai orasului, lucru neobişnuit la
Veneţia, unde majoritatea artiştilor erau specializaţi fie pe tematică
religioasă, fie pe cea laică.

În anul 1558 începe să lucreze la frescele din sacristia bisericii San


Sebastiano, a căror execuţie îi va lua mai mulţi ani. Ciclul de picturi
de la San Sebastiano se numără printre lucrările cele mai frumoase
pe care artistul le-a realizat de-a lungul carierei sale. Scena
Martiriului Sfântului Sebastian, de pe unul din pereţii laterali ai
bisericii, impresionează prin estetica expunerii şi prin tehnica
pictorului si a coloritului specific picturii lui.
În anul 1562,  mănăstirea San Giorgio Magiore îl
solicită să realizeze o compoziţie de mari
dimensiuni (6,6 x 10 m’ ), care să decoreze sala de
mese a mănăstirii: este vorba de celebra pictură
intitulată Nunta din Cana (Galilei), construită ca o
scenă teatrală, la care participă zeci de personaje
surprinse în mişcare. Scena prezintă momentul în
care apa este preschimbată în vin, minune care
prevesteşte Euharistia.

În 27 aprilie 1566 se căsătoreşte cu Elena Badile,


fiica primului său maestru şi se mută cu locuinţa în
cartierul Sf. Samuel, în apropierea palatului San
Stefano. Cu Elena Badile va avea doi
fii Gabriele şiCarletto, ambii vor deveni pictori
cunoscuti, dar nu vor atinge celebritatea tatalui
lor.
Vă mulțumim pentru atenție!

S-ar putea să vă placă și