Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
POPESCU TANIA-NELI
Chimie – postuniversitar
Anul I, semestrul I
2019-2020
1.Starea naturală
2.Metodele de obținere
3.Proprietățile chimice
4.Combinațiile
5.Utilizările
6.Acțiunea fiziologică
1. Starea naturală
• Numele provine din limba latină ”carbo”=cărbune
• ”carbonum”=elementul constituient al grafitului
• Antoine Lavoisier a introdus carbonul în lista de elemente
chimice în cartea sa din 1789
• Are simbolul C, numărul atomic Z=6, masa atomică A=12,
configurația electronică 1s22s22p2
• A fost găsit de Thomas Edison în zonele alpine din
Ucraina, la peste 3000 m
• Este al 15-lea cel mai abundent element din scoarța
terestră
• Este al II-lea cel mai abundent element din corpul uman,
după O2 , reprezentând 18,5 în % de masă
• Răspândirea naturală mare a C, diversitatea specifică a
compușilor săi organici și abilitatea sa unică de a forma
polimeri la temperaturi terestre i-au permis C să fie
elementul chimic comun al lumii vii
• Cele mai mari surse naturale de C anorganic sunt :
CALCARUL, DOLOMITUL, MARMURA și CO2
• Majoritatea C se găsește în materiile organice în depozitele
de cărbune (de ex. ANTRACITUL care conține 92-98 % C),
turbă, petrol și hidrații de metan din regiunile polare și de
pe fundul mărilor
• Forma alotropică relativ nouă a C, FULERENELE, a fost
descoperită mai recent, în 1985
• Diamantele naturale sunt întâlnite în roca numită
KIMBERLIT din vulcani
• CELULOZA este un polimer natural ce conține C,
produs în corpul plantelor și care poate fi prelucrat
sub formă de : LEMN, BUMBAC sau PÂNZĂ
2.Metodele de obținere
• Producția la scară industrială
Carbonul este răspândit în natură în stare elementară în cele două forme
alotropice: grafitul și diamantul, fiind deci minat direct din zonele în care
aceste minerale se găsesc, deci nu este nevoia neapărată a unor reacții
chimice industriale pentru producerea acestuia.
Se mai poate considera, în anumite circumstanțe, și cărbunele ca o sursă
importantă de carbon, deși procentul este mai mic decât în cazul celor două
forme pure.
Totuși, negrul de fum, o varietate tehnică de cărbune negru, sub formă de
cenușă, se poate produce la nivel industrial prin arderea cu aer insuficient a
unor gudroane de cărbuni, a unor fracții grele de petrol, a acetilenei sau
a metanului, după cum urmează:
• Negrul de fum, compus din particule mici de cărbune
– C2H2 + O½ → 2 C + H2O
– CH4 + O2 → C + 2H2O
• În rocile metamorfice bogate în surse de carbon,
depozitele de grafit s-au format pe măsură ce
materialul organic din calcar a fost alterat de căldură
și presiune.
• Depozitele de grafit din Anglia erau în trecut de o
puritate atât de ridicată și atât de mari încât, până în
secolul al XIX-lea, creioanele erau realizate prin
simpla atașare a lemnului asupra minelor de grafit,
care erau direct tăiate din blocurile de grafit.
3.Proprietățile chimice
• Dintre cele trei forme alotropice ale carbonului grafitul este cel mai reactiv. Totuși,
reacțiile de combinare au loc la temperaturi ridicate.
• • Reacția cu oxigenul
• În funcție de cantitatea de oxigen folosită, carbonul poate forma monoxid sau dioxid
de carbon.
• O2 + 2 C → 2 CO monoxid de carbon; O2 + C → CO2 dioxid de carbon
• • Reacția cu vaporii de apă
• Acțiunea vaporilor de apă asupra cărbunelui conduce la un ameste de CO și H 2 în
raport molar 1:1 numit gaz de apă
• C + H2O→ CO↑+ H2↑
• Reacția cu oxizii metalici
• Carbonul poate reduce unele metale din compușii lor formând monoxid sau
dioxid de carbon.
• C + FeO→ Fe + CO↑( la 1000 0C)
• C + 2 CuO → 2 Cu + CO2↑( la 350 0C)
• C + 2 ZnO → 2 Zn + CO2↑( la 1000 0C)
• 3 C + CaO → CaC2 + CO↑carbură de calciu (carbid) ( la 2000 0C)
• 9 C + 2 Al2O3→ Al4C3 + 6 CO↑carbură de aluminiu ( la 2000 0C)
• C + MnO → Mn + CO↑( la 1200 0C)
• C + PbO → Pb + CO2↑( la 700 0C)
• • Reacția cu acizii oxigenați
• C + 2 H2SO4 → CO2↑+ 2 SO2↑+ 2 H2O
• 3 C + 4 HNO3 → 3 CO2↑+ 4 NO↑+ 2 H2O
4.Combinațiile
Carbon
Stare amorfă:
cărbuni de pământ
Stare cristalină
lignit diamant
antracit grafit
huilă fulerene
turbă grafen
• Fulerena C60