Sunteți pe pagina 1din 15

Parazitoze de origine alimentară

1. Surse de infestare

• Insalubrizarea produselor
alimentare poate fi provocată şi de
paraziţi.
• Alimentele pot fi vehicule pentru
diferite forme infestate de:
1. ouă,
2. larve,
3. forme adulte,
4. chisturi şi
5. forme vegetative.
În cazul condiţiilor climaterice din ţara noastră,
principalele grupe de paraziţi sunt:
1.1.Segmentaţi -
CESTODE
1. Plathelminţi
(viermi plaţi)
I. HELMINŢI 1.2. Nesegmentaţi -
(viermi) TREMATODE
2. Nemathelminţi - (NEMATODE)
(viermi cilindrici)

II. PROTOZOARE 1. Toxoplasma


2. Giardia
3. Balantidium
4. Entamoeba
Trematode de origine alimentară
• Distomatozele sunt afecţiuni produse de paraziţi hepatici.
• Sunt viermi plaţi, nesegmentaţi, de dimensiuni variabile
(câţiva mm la câţiva cm), hematofagi, care se fixează prin
ventuze pe diferite organe.
• Viermii hepatici adulţi produc ouă care sunt eliminate în
mediu cu materiile fecale sau prin expectoraţie.
• În contact cu apa, micul embrion ciliat conţinut în ou este
eliberat şi înoată până întâlneşte o moluscă (care este
diferită în funcţie de natura viermelui).
• La moluscă se dezvoltă formele larvare care se
închistează.
• Această formă trece prin a doua gazdă intermediară, care
poate să fie peşte sau crustaceu.
• Omul se contaminează prin consumul de peşti sau
crustacee, care nu sunt fierţi sau prăjiţi corespunzător.
• Principalii paraziţi hepatici sunt:
- Fasciola hepatica (popular Gălbează);
- Dicrocoelium dentriticum.
Fasciola hepatica - boli determinate de trematode
• Fasciola hepatica este un vierme plat
din clasa Trematoda.
• Adultul foliaceu măsoară 2 – 3
Forma adultă care se
cm/0,8 – 1,5 cm, posedă două
dezvoltă la om
ventuze, una anterioară, bucală, şi
alta ventală (distomian), este Ou
hermafrodit. Mediul exterior Parazitism: peşte,
acvatic crustacee, furnici, etc.
• Trăieşte repliat în cornet, în căile Embrion "înotător"
biliare şi fiecare adult produce ~ 300 Dezvoltarea formelor
de ouă/zi. larvare
• Ouăle sunt eliminate prin materiile Ciclul evolutiv al paraziţilor hepatici
fecale ale ovinelor, bovinelor şi,
accidental, ale omului; toate acestea
pot fi gazde definitive ale parazitului.
Fasciola hepatica - boli determinate de trematode
• Evoluţia ouălor are loc în mediul acvatic Fasciola hepatica
(pelicule de apă de la suprafaţă), unde
eclozează şi apare o larvă ciliată
(miracidium), care înoată în căutarea
unei gazde intermediare, specifice, un
gasteropod Lymnea truncatula.
• În interiorul moluştei se multiplică.
• După 4 – 5 săptămâni, se închistează pe
vegetalele acvatice şi constituie forme
infectante: metacercari, care atunci
când sunt ingeraţi, după dechistare,
penetrează peretele duodenal şi ajung
în căile biliare, străbătând activ ţesutul
hepatic.
Lymnea truncatula
Fasciola hepatica - boli determinate de trematode
• Sursa de agent patogen • Modurile şi căile de transmitre
Reprezentată de omul sau animalul Fasciola se transmite indirect prin:
bolnav, excretor de ouă. Elementul ingestie de crudităţi (salată, plante
infestant este constituit de metacercarii acvatice) şi apa din canalele de irigaţie
care se găsesc pe vegetale acvatice. Se contaminată cu metacercari.
apreciază că o oaie cu infestare • Receptivitatea la infecţia cu F.
moderată contaminează păşunea cu 2,5 hepatica este generală.
– 3 milioane de ouă pe zi.
Grupurile cu risc sunt reprezentate de
După oi, în ordinea importanţei, se crescătorii de animale (ovine, bovine).
situează bovinele şi alte specii de
ierbivore domestice.
Menţinerea infestaţiei în natură este
independentă de om şi survine între
ovine, bovine şi moluşte amfibii.
Fasciola hepatica - boli determinate de
trematode
• Semne clinice • Prevenţia generală
Fascioloza este, în mod obişnuit, constă în educaţia populaţională
asimptomatică. pentru evitarea consumului de
1. Faza de invazie sau toxiinfecţioasă = zarzavaturi nespălate provenite din
migrarea larvară zone umede, depistarea şi
„sterilizarea” medicamentoasă a
astenie, tuburări digestive, hepatomegalie surselor de F. hepatica.
dureroasă, febră (40°C), artralgii
2. Faza biliară = localizarea în căile
biliare
pusee de icter mecanic, crize urticariene
şi intoleranţă alimentară
Dicrocoelium dentriticum - boli determinate de
trematode Dicrocoelium dentriticum
• Dicrocoelium dentriticum este un parazit mic de 5
- 10 mm. Infestarea la om este destul de rară,
prin ingestia întâmplătoare a furnicilor, care se
găsesc pe salată sau alte legume.
• Parazitează căile biliare şi devine vierme adult
după două luni.
• Manifestările clinice ale acestor paraziţi dau un
sindrom numit „pseudotifoidic”, care se
evidenţiază prin: febră, dureri abdominale,
hipertrofia ficatului, dureri musculare şi
articulare. În absenţa diagnosticării precoce şi a
tratamentului, boala evoluează spre o hepatită
cronică complicată. Această stare se poate
prelungi pe o perioadă de câţiva ani.
Protozoare producătoare de parazitoze de
origine alimentară
Toxoplasmoza
• Este produsă de Toxoplasma gondii, care există
sub 3 forme:
- trofozoit, care este o celulă de 5 – 8 μm lungime şi
2 – 5 μm lăţime; are gazdă definitivă pisica. În
evoluţia ei formează microgameţi masculini şi
macrogameţi feminini, care prin fuziune formează
oocistul;
- oocistul, care este eliminat de pisică cu materiile
fecale, este un ou de 10 – 12 μm prevăzut cu un
înveliş foarte rezistent. În mediul umed evoluează şi
dă forma de infestare: sporozoit. Ingerat de gazda
intermediară, sporozoitul se transformă în trofozoit;
Protozoare producătoare de parazitoze de
origine alimentară • Omul se contaminează prin ingestie de
Toxoplasmoza carne insuficient fiartă, de la pisică,
păsări domestice, ovine, porcine,
- chistul, care se formează la gazda
taurine, foarte rar prin intermediul
intermediară după multiplicarea
vegetalelor crude.
trofozoitului. Chistul este o grămadă
de toxoplasme înconjurate de o • Omul este gazdă intermediară.
membrană foarte rezistentă şi Chisturile se întâlnesc în leucocite,
măsoară 15 – 100 μm. sistemele reticuloendoteliale şi
sistemul nervos central.
Gazdele intermediare sunt
mamiferele erbivore, şobolanii, porcii, • Parazitul este distrus la temperaturi de
etc. Chisturile sunt prezente în muşchi peste 55°C, după 5 min.
sau la nivelul sistemului nervos.
Protozoare producătoare de parazitoze de origine alimentară
Toxoplasmoza
• Măsuri profilactice
- izolarea pisicilor şi animalelor, care
prezintă îmbolnăviri cu simptome
digestive;
- vectorii trebuie distruşi;
- carnea provenită de la animalele bolnave
este supusă sterilizării prin căldură, iar
produsele se utilizează în scopuri tehnice.
Boala se manifestă la copii şi adulţi prin
poliadenopatii febrile, oboseală, iar în
cazuri foarte grave, la persoanele sensibile,
produce moartea.
Protozoare producătoare de parazitoze de origine
alimentară
Giardioza
• Este produsă de Giardia intestinalis, un protozoar
flagelat intestinal, care măsoară aproximativ 20 μm.
Parazitul prezintă simetrie bilaterală, are 2 nuclei şi
8 flageli. Înmulţirea se realizează prin diviziune
longitudinală. Trăieşte şi se înmulţeşte în duoden în
apropierea ficatului. Se închistează şi se elimină în
exterior prin intermediul chisturilor.
• Produce iritarea ficatului şi fenomene toxicogene. În
număr mare produce tulburări de absorbţie
intestinală şi influenţează negativ absorbţia
vitaminelor A, B12 şi a grăsimilor.
• Măsurile profilactice se referă în special la consumul
fructelor şi legumelor foarte bine spălate.
Protozoare producătoare de parazitoze de origine
alimentară
Balantidioza
• Este produsă de Balantidium coli, care este un protozoar
mare, cu lungime de 200 μm, de formă ovoidală. Capul
este acoperit cu numeroşi cili vibratili. Înmulţirea se
realizează prin diviziune transversală.
• Parazitul trece de la o gazdă la alta sub formă de chisturi
rotunde, cu diametrul de 50 – 60 μm. Chisturile sunt
foarte rezistente, rezistând 2 săptămâni în mediul uscat,
2 luni la temperatura camerei în mediul umed, iar la
acţiunea razelor solare sunt distruse în câteva ore.
• Balantidium coli produce dizenteria balantidiană, care
se manifestă prin dureri abdominale, diaree cu
mucoasă.
• Măsurile profilactice se referă în special la igiena
legumelor şi fructelor.
Protozoare producătoare de parazitoze de origine alimentară
Amibioza
• Este o parazitoză produsă de Entamoeba histolytica,
protozoar strict uman care trăieşte în colon. Este o boală de
natură hidrică, cel mai mult răspândită în ţările calde; mai
rar se întâlneşte în ţara noastră.
• Ciclul evolutiv normal, nepatogen, se observă la purtătorii
sănătoşi. Este un parazit de dimensiuni mici (12 - 15 μm),
care se înmulţeşte prin sciziparitate. După câteva diviziuni
amibele dau naştere la chisturi mature, tipice, cu 4 nuclei.
• Ciclul anormal, patogen, se manifestă prin mărirea taliei (20
– 40 μm), când amibele devin hematofage. Aceste forme se
multiplică activ prin sciziparitate şi stau la originea diareii
cu sânge. În acest fel ele se elimină în mediul exterior.
Protozoare producătoare de parazitoze de
origine alimentară
Amibioza
• Contaminarea este interumană şi de origine
fecală. Ele se transmit prin apa de băut
contaminată, dar şi prin intermediul
crudităţilor contaminate prin intermediul
solului şi prin mâini.
• Manifestările amibiozei este de natură
digestivă, sub formă de dizenterie sau de
colită amibiană. Complicaţia majoră este
hepatita amibiană.
• Măsurile de prevenire se referă în special la
consumul apei potabile tratate
corespunzător, la măsuri de igienă a
fructelor, legumelor şi, în special, a mâinilor.