Sunteți pe pagina 1din 17

Genul Shigella - boli determinate de bacterii

• Shigella face parte din familia Enterobacteriaceae.


Genul Shigella • Sunt bacilli Gram negativ, imobili, fără capsulă, care
fermentează fără gaz glucoza, nu fermentează lactoza
şi nu decarboxilează aminoacidul lizina.
• Shigelele sunt responsabile de sindromul dizentereic.
• Există patru specii enteropatogene: Shigella
dysenteriae, Shigella flexneri, Shigella sonnei, Shigella
boydii.
• Habitatul normal al acestor bacterii este tubul
digestiv al omului şi maimuţelor.
• Cea mai virulentă este Shigella dysenteriae şi
endotoxinele sale.

• Shigella sonnei şi Shigella flexneri produc exotoxine


care au activitate citotoxică şi enterotoxică.
Genul Shigella - boli determinate de bacterii
• Doza minimală infectantă în cazul shigelelor este foarte
scăzută şi anume câţiva germeni pot provoca starea de boală.
• Rezistenţa la aciditatea gastrică, mult mai mare ca a
salmonelelor şi E. coli, este un avantaj net, un atribut al
virulenţei.
• Rezistenţa shigelelor în mediul extern înregistrează uşoare
variaţii de la specie la specie: în fecale lichide sau solide,
supravieţuiesc 1 – 5 zile, deshidratarea mărind supravieţuirea
la 10 – 11 zile; pe suprafaţa fructelor până la 11 zile; pe
suprafaţa corpului insectelor, până la 12 zile; în uleiurile
minerale, în funcţie de temp., 12 – 21 zile; în praf, până la 55
zile; în albuş sau gălbenuşul ouălor, zeci de zile; în grăsimi
comestibile (unt, margarină), 9 – 10 zile; în carnea tocată, 2 şi
4 zile la temp. camerei, respectiv la frigider; în lapte 5 – 6 zile;
în brânzeturi, zeci de zile; pe suprafeţe dure 10 – 15 zile.
• La +4°C, supravieţuirea este de 10 – 30 zile, la 20 - 25°C,
Mecanismul producerii toxiinfecţiilor alimentare de către
câteva zile, la -10°C, chiar 1 an.
bacteriile din genul Shigella: 1 - pasajul barierei mucusului;
• Shigelele sunt sensibile la acţiunea formolului, fenolului, 2 – aderarea şi penetrarea intraenterocitară; 3 – inducerea
substanţelor clorigene, detergenţilor, luminii şi a razelor formării veziculelor; 4 – distrugerea veziculelor şi
ultraviolete.
multiplicarea celulelor de Shigella; 5, – invadarea celulelor
vecine
Genul Shigella - boli determinate de bacterii
• Perioada de incubaţie este de 1 - 3 zile, în
funcţie de organism.
• Boala se manifestă prin diaree abundentă, care
produce o deshidratare foarte periculoasă în
special la copii şi tineri.
• Apar ulceraţii ale mucoaselor, colici, dureri
abdominale, greaţă, vărsături, febră, cefalee.
• Colonul – mai ales sigmoidul şi rectul – este
afectat.
• Durata bolii este de 12 ore până la trei
săptămâni, în medie 5 - 6 zile, iar convalescenţii
rămân purtători câteva săptămâni.
Genul Shigella - boli determinate de bacterii
• Originea shigelelor este umană, iar • Riscul transmiterii creşte în zonele în
contaminarea alimentelor se face în care fecalele se evacuează direct pe
special datorită manipulărilor. sol sau în apă.
• Numărul de germeni necesari pentru a •
Transmiterea prin apa potabilă,
declanşa afecţiunea este foarte mic şi de
aceea proliferarea este mai puţin menajeră, de îmbăiere sau prin
importantă. alimente contaminate este în
• Principalele alimente responsabile de
creştere, fiind la originea unor
această toxiinfecţie alimentară le epidemii cu o cale de transmitere
reprezintă diferitele preparate culinare comună: vegetale care se consumă
(salata de diferite feluri, creme, etc.). crude; lăptuci, stridii, scoici cultivate
• Este una dintre toxiinfecţiile alimentare în apa contaminată, mâncăruri
care se produce datorită nerespectării preparate pentru festivaluri,
condiţiilor de igienă în restaurante, chermeze în aer liber, tabere de vară.
cantine, familie, etc.
Genul Shigella - boli determinate de bacterii
Prevenţie şi control
• Predominanţa transmiterii de la o persoană la alta justifică măsuri relativ
simple de prevenţie care se rezumă la spălatul corect al mâinilor cu apă şi
săpun şi îndepărtarea igienică a fecalelor; aceste două măsuri de bază ale
igienei personale sunt suficiente pentru a reduce substanţial riscul.
• Riscul potenţialului de transmitere al shigellelor prin apă şi alimente
contaminate este mult mai dificil de influenţat şi redus, deoarece presupune
protecţia apei şi alimentului în sensul evitării contaminării fecale şi în
reţeaua de distribuţie.
• Prevenţia, cu ajutorul agenţilor cu acţiune antibacteriană, implică riscul
adaptării şi deci al rezistenţei nedorite a germenilor, fiind de evitat sau de
apreciat judicios în funcţie de situaţie; măsurile obişnuite de igienă
personală, a alimentului şi a apei sunt de preferat, fiind efective în epidemii.
Parazitoze de origine alimentară
1. Surse de infestare

• Insalubrizarea produselor
alimentare poate fi provocată şi de
paraziţi.
• Alimentele pot fi vehicule pentru
diferite forme infestate de:
1. ouă,
2. larve,
3. forme adulte,
4. chisturi şi
5. forme vegetative.
În cazul condiţiilor climaterice din ţara noastră,
principalele grupe de paraziţi sunt:
1.1.Segmentaţi -
CESTODE
1. Plathelminţi
(viermi plaţi)
I. HELMINŢI 1.2. Nesegmentaţi -
(viermi) TREMATODE
2. Nemathelminţi - (NEMATODE)
(viermi cilindrici)

II. PROTOZOARE 1. Toxoplasma


2. Giardia
3. Balantidium
4. Entamoeba
Parazitoze de origine alimentară
• Solul şi apa pot fi infestate cu • Ouăle şi larvele de paraziţi pot fi
diferite elemente parazitare, vehiculate de diferite insecte (muşte,
datorită în special materiilor fecale gândaci, ţânţari) care pot contamina
provenite de la diferite animale produsele alimentare.
caprofile sau de la om. • Dintre produsele alimentare cele mai
• Prin intermediul solului şi al apei, afectate sunt: fructele şi legumele,
aceste elemente pot să ajungă pe carnea şi preparatele din carne,
produsele alimentare. peştele, etc.
• Utilizarea apei pentru irigarea • Apa de băut şi cea utilizată în diferite
culturilor poate să constituie o sursă scopuri tehnologice sau pentru
de infestare. procesele de curăţire poate să
constituie o altă sursă de
contaminare.
NEMATODE (Viermi cilindrici,
nemalthelminţi)
Caractere generale • Principalele boli produse de Nematode
• Corpul paraziţilor este cilindric, sunt: Ascaris lumbricoides

nesegmentat. - ascaridioza;
• Au cavitatea generală cu intestin cu
două orificii.
• Corpul este acoperit cu chitină cu
posibilitate de năpârlire.
- trichuroza;
• Prezintă sexe separate. Au viaţă
parazitară exclusivistă şi pot folosi
una sau mai multe gazde Trichinella spiralis

intermediare. - trichineloza.
• Depun un număr foarte mare de ouă
care au înveliş protector.
Trichineloza - boli determinate de helminţi
•Trichineloza este o boală parazitară, produsă prin ingestie de carne de porc sau vânat (mistreţ, urs), crudă
sau insuficient preparată termic, conţinând larve de Trichinella spiralis.
•Frecvent asimptomatică, infectarea masivă poate evolua cu diaree, edem periorbital, febră, miozită şi chiar
deces.

•Agentul etiologic
Trichinella spiralis este specia cea mai cunoscută.
Ambele stadii, adult şi larva de T. spiralis, se găsesc la aceeaşi gazdă. Adultul se localizează în intestinul
subţire al omului, porcului sau rozătoarelor (şobolani), unde supravieţuieşte câteva săptămâni.
Larvele închistate se găsesc în muşchii striaţi.
Vermele adult (nematod) este foarte mic, alb şi abia vizibil cu ochiul liber. Masculul măsoară 1,5 mm
lungime şi 0,04 mm diametru. Trăieşte ~ o săptămână, moare după fertilizare.
Femela, mai lungă (3 - 4 mm şi 0,06 mm); în decurs de 2 săptămâni, produce ~ 500 larve, apoi este eliminată
prin materiile fecale.
Aceste larve ajung pe cale circulatorie în muşchii scheletici; nu se localizează în muşchii netezi şi miocard. În
următoarele 3 săptămâni se închistează, cresc de 10 ori în lungime, se răsucesc şi se maturizează sexual.
Un chist care conţine o singură larvă este infecţios pentru o nouă gazdă.
Rămâne viabilă câţiva ani, apoi moare, iar unele se calcifică.
Trichineloza - boli determinate de helminţi
Procesul epidemiologic
• Trichineloza este o zooantroponoză cu
distribuţie largă în întreaga lume, cu
focalitate naturală menţinută de
diverse animale carnivore, de la care
trece la cele domestice şi la om.
• În zona temperată procesul
epizootologic silvatic este întreţinut de
mistreţ, urs, lup, vulpe, iar cel
domestic de porc, câine şi pisică.
• Omul poate interfera cele două
procese prin consumul cărnii
contaminate, insuficient preparată
termic.
Trichineloza - boli determinate de helminţi
• Semne clinice
• Sursa de agent patogen
Ciclul evolutiv al T. spiralis se produce în
În principal este reprezentată de porc şi aceeaşi gazdă (circulaţia limfatică – circulaţia
mai rar de alte carnivore (mistreţ, focă, generală - muşchi).
urs, cal, câine, pisică) în funcţie de La om, după infestare, T. spiralis, în cadrul
obiceiurile alimentare. ciclului evolutiv, se închistează mai frecvent
• Modurile şi căile de transmitere în muşchii disfragmei, masticatori,
respiratori, laringieni şi în muşchii gambei,
T. spiralis se transmite prin consum de unde pot să rămână viabili ani de zile.
carne crudă sau insuficient preparată • În ceea ce priveşte evoluţia bolii, ea are loc
termic (afumături, salamuri) care după o perioadă de incubaţie de 10 – 15
conţine larve vii închistate (carne zile.
trichinată). • Debutul clinic se manifestă prin febră mare
• Receptivitatea la infecţia cu T. spiralis (39 ... 40°C), frisoane, cefalee, dureri
este generală, se întâlneşte pe tot orbiculare şi oculare, dureri musculare.
globul indiferent de rasă, vârsă, sex.
Trichineloza - boli determinate de helminţi
• Măsurile profilactice se aplică în două direcţii şi anume:
1. apărarea omului şi
2. ferirea porcilor de infestaţii.
Pentru a preveni apariţia în consum a cărnii infestate, porcii trebuie sacrificaţi în condiţii
de igienă, iar muşchii examinaţi cu trichineloscopul.
În cazul în care T. spiralis a fost descoperită în mai mult de jumătate din câmpurile
examinate, se consideră că infestarea este masivă şi carnea se confiscă în intregime şi se
denaturează.
Când T. spiralis s-a descoperit în mai puţin de jumătate din câmpurile examinate se
consideră că infecţia este slabă şi carnea poate fi dată în consum numai după o prealabilă
sterilizare cu vapori sub presiune efectuată în incinte speciale.
• La fel, şi vânatul (mistreţ, urs) va fi supus examenului trichineloscopic obligatoriu.
• Pentru distrugerea chisturilor, singurul procedeu acceptat este sterilizarea prin căldură
la peste 80°C, timp de o oră. Metoda cea mai eficientă în scopul protejării faţă de
infestaţia datorită şobolanilor este deratizarea permanentă a crescătoriilor de porci.