Psihocorecția relațiilor

interpersonale
Studenta gr. CP11M
Onceanu Veronica
 Relațiile interpersonale
sunt legături psihologice conștiente și directe între oameni
Relațiile interpersonale se realizează între persoanele de aceeași
categorie socială sau diferite.
 Persoane de aceeași vârstă / vârstă diferită
 Părinți – copii
 Profesor – elev
 Medic - pacient
 Șef – subordonat
Studiile relațiilor interpersonale poate fi abordat din două
perspective : teoria armoniei cognitive și teoriile întăririi.
Prima teorie susține că oamenii încearcă să-și mențină o oaricare
armonie cu ceilalți datorită fricii ca în lipsa acestea s-ar instaura o
stare de indispoziție, inconfort, rău.
Teoriile întăririi își extrag substanța din studiul percepției
reciproce a partenerilor, întărirea poate veni din exterior din partea
mediului social sau a acelorlalți cu carea venim în contact
După criteriul nevoilor și a trebuinților psihologice
(relațiile interpersonale aparțin nevoii a 3-a dinporamida
lui Maslow) relațiile interpersonale se clasifică în :
 Relații de intercunoaștere (deriva din nevoia
psihologică de a dispine de unele informații cu privire
la celalalt, la felul lui de a fi, la personalitatea
acestuia.)
 Relația de intercomunicare ( apar ca o rezultantă a
ceea ce resimt oamenii, copiii, atunci când intră în
interacțiune, nevoia de a se informa reciproc, de a face
schimb de informații, de a comunica).
 Relația socio-afectivă (sunt rezultatul intervenției unei
nevoi de tip interpersonal, ce are în vedere schimbul
de emoții, sentimente și structuri de tip afectiv
simpatetic)
 Mediul școlar
În acest mediu relațiile interpersonale se clasifică în :
 Relații de acomodare : partenerii se obișnuesc , se ajustează unii
după ceilalți,
 Relații de asimilare: partenerii desfășoară un transfer reciproc de
mentalități și puncte de vedere, atitudini și comportamente, până
la un nivel la care subiecții pot gândi sau acționa identic;
 Relații de stratificare: partenerii se pot structura după o ierarhie
ce exploatează statutele deținute de elevi;
 Relații de alienare: partenerii , în imposibilitatea de a desfășura
interacțiuni reciproce, părăsesc universul clasei, provocând
anumite schizme intragrupale.
Relațiile interpersonale mai pot fi clasificate după:
 Existența unui cadru instituțional : formale / informale.
 Durată: temporare/ permanente; de scurtă/ medie/ lungă durată.
 Planurile de plasare a partenerilor: structurate pe orizontală/ pe verticală/ mixte.
 Intenționalitatea : intenționale/ neintenționale.
 Cadru social în care se manifestă: familiale/ grupale/ organizaționale/ instituționale.
 Relațiile dintre scopurile partenerilor: amicale/ conflictuale/ competitive/ de
colaborare: convergente/ divergente.
 Ascendența unui partener față de celălalt: ascendență/ dependență/ echivalentă.
 Domeniul în care se manifestă:profesionale/ extraprofesionale(de convețuire)
 Natura subsistemelor sociale care le generează și în care se desfășoară:economice/
juridice/ educaționale/ ideologice/ religioase/ culturale/ sportive/ militare/
administrative etc.
 Intensitatea ineracțiunii: superficiale/ intense/ profunde.
 Conținutul dominant al relației: socioafective/ de comunicare/ de influență.
 Selectivitatea în relațiile interpersonale
Stabilirea relațiilor interpersonale nu poate constitui un proces aleatoriu,
cu o dinamică haotică și imprevizibilă. Ființele umane stabilesc în mod
selectiv o mare varietate de relații interpersonale, în funcție de avantajele
pe care acest proces și partenerii respectivi le pot oferi.
Relațiile interpersonale este favorizată de următorii trei factori:
 Proximitate sau apropiere fizică
 Similitudine-complementaritate
 Atracția fizică
 Beneficii

Prin relațiile interpersonale:

 Se dezvoltă inteligența umană
 Se valorizează competențele
 Se exercită influențe dau se realizeză socializarea
umană