Echipamente alternative cu

comandă numerică - 09

Prof.dr.ing. Radu-Eugen BREAZ

Deformarea incrementală - principiu
 Semifabricatul (2) este fixat cu ajutorul unui inel de reținere (3). Pentru realizarea
formei piesei, unul dintre elementele active, de obicei poansonul (1) execută o mișcare
de avans pe verticală, continuă sau incrementală (cu pasul s), în timp ce celălalt element
activ, placa activă (4), execută o mișcare in planul orizontal

Principiul deformării
incrementale
Deformarea incrementală - principiu
 Procedeul permite realizarea prin deformare plastică la rece, a unor cavităţi de diferite
forme şi dimensiuni în piese din tablă, pentru o producţie de serie mică sau unicat,
pornind de la deplasarea, pe anumite traiectorii, a unui poanson de geometrie simplă

 Astfel, fără a utiliza plăci active sau poansoane de complexitate ridicată, în funcţie de
mişcările impuse elementelor active şi utilizând acelaşi tip de echipament tehnologic,
destul de des întâlnit la ora actuală, (de obicei o maşină-unealtă cu cel puţin trei axe
comandate numeric) se pot obţine o multitudine de forme cave

 Ideea deformării incrementale a unor semifabricate de tip tablă, folosind o sculă cu

contact singular (denumit uneori impropriu „contact într-un singur punct” - zona de
contact fiind de fapt o suprafaţă care depinde de forma poansonului), a fost brevetată de
Leszak cu mult înainte chiar ca ea să fie realizabilă din punct de vedere tehnic

 Deformarea începe din zona de pătrundere a poansonului. Acesta parcurge o

traiectorie circulară în plan şi după completarea acesteia, coboară pentru pasul următor
şi continuă deformarea. Traiectoria poansonului precum şi pasul vertical sunt
dependente de forma finală a piesei prelucrate
Deformarea incrementală – metode alternative

DI cu contrapoanson

DI cu suport nespecific piesei DI cu suport specific piesei

Deformarea incrementală – piese specifice

Piese realizate prin deformare

incrementală
 Alte procedee de deformare incrementală

Deformare incrementală prin

ciocănire (cu robot industrial) Deformare incrementală prin ciocănire
utilizând două scule şi doi roboţi

Ambutisare multipunct
Alte procedee de deformare incrementală

Deformare incrementală asistată de

fascicul laser
Alte procedee de deformare incrementală

Deformare incrementală cu jet de apă

Traiectorii de prelucrare
 În cazul procedeului de deformare incrementală a tablelor metalice, deformarea se
realizează de către un poanson (1), având raza la vârf r, aflat în mişcare de rotaţie în jurul
axei sale cu viteza unghiulară , care vine în contact parţial cu suprafaţa semifabricatului
(2). Semifabricatul, având grosimea iniţială g i este fixat cu ajutorul unui inel de reţinere (3)
pe placa activă (4)

 Pentru realizarea formei piesei (5), de grosime g f şi unghi de înclinare faţă de orizontală
, unul dintre elementele active, de obicei poansonul (1) execută o mișcare de avans pe
verticală, continuă sau incrementală (cu pasul s), în timp ce celălalt element activ, placa
activă (4), execută o mișcare in planul orizontal
Traiectorii de prelucrare
 Abordarea cea mai des întâlnită este utilizarea curbelor de nivel pe contur. Acestea se
obţin plecând de la modelul geometric al piesei, care este intersectat cu plane paralele cu
planul XOY, decalate între ele cu o valoare Z. Astfel, în timpul prelucrării, poansonul
parcurge o curbă de nivel într-un plan paralel cu planul XOY, apoi coboară pe axa Z până
la cota aferentă unei noi curbe de nivel

 Metoda are dezavantajul că prelucrarea este discontinuă, fiind fragmentată între cursele
cu viteză de avans tehnologic ale poansonului şi cursele de repoziţionare ale acestuia pe o
nouă curbă de nivel pe contur. De asemenea, pe suprafaţa prelucrată a piesei rămân urme
vizibile în punctele în care poansonul se angajează în prelucrare pe o nouă curbă de nivel
pe contur, fapt care afectează negativ rugozitatea suprafeţei prelucrate. Mai mult, în aceste
puncte de angajare se creează maxime locale ale forţelor rezistente tehnologice, ceea ce
poate conduce la apariţia fisurilor
Curbe de nivel pe
contur

Modelul geometric
al piesei
Traiectorii de prelucrare
 O altă abordare, implică utilizarea unei traiectorii de tip spirală continuă, desfăşurată pe
toată suprafaţa piesei

Traiectorie spirală
Deformarea incrementală – aplicații la ULBS

Echipament tehnologic,
stand și model al sistemului
de prelucrare
Deformarea incrementală – prelucrarea unei piese sferice

Varianta I: Traiectorii de tip

curbă de nivel (cerc)

Varianta II: Spirală

arhimedică + traiectorii de
tip curbă de nivel (cerc)
Deformarea incrementală – prelucrarea unei piese sferice

Varianta III: Prelucrarea în două

etape, degroșare + finisare
Deformarea incrementală – prelucrarea unei piese sferice

Evoluția subțierii pieselor: a.

curbe de nivel; b. spirale
arhimedice; c. prelucrarea în
două etape

a. b.

Tensiunea
Tensiunea Tensiunea Subțierea
maximă
principală secundară relativă
Traiectorie echivalentă
maximă maximă maximă
Von Mises
1 [%] 2 [%] smax [%]
VM [%]
Circles 91.70 17.35 128.70 54.25
Spiral 66.17 14.92 92.00 45.76
Two-stages 102.00 51.80 187.1 64.91
c.
 Deformarea incrementală – prelucrarea unei piese sferice

theoretical profile
circles
-15 Archimedes spiral
two-stages forming

-20
-15 -10 -5 0 5 10 15

Secțiune la 0

theoretical profile
circles
-15 Archimedes spiral
Y [mm]

two stages forming

-20
-15 -10 -5 0 5 10 15
Secțiune la
90