Sunteți pe pagina 1din 21

CITOMEGALOVIRU

S
CLASIFICAREA
 Grupul I (ADNdc)
 Familia Herpesviridae
 Subfamilia Betaherpesvirinae
 Genul Cytomegalovirus (CMV)
Roseolovirus (HHV6, HHV7)
Muromegalovirus (MuHV1, MuHV2)
 Specia
CARACTERE MORFOBIOLOGICE
 Caracterele morfobiologice sunt caracteristice întregei
familii Herpesviridae:
STRUCTURA VIRIONULUI
Virion sferic, 150-200 nm diametru, constituit din:
 Centru dens, de forma unui mosor (bobină), de natură
proteică, pe care este înfăşurat acidul nucleic;
 Genomul viral – ADNd.c., constituit din 80-100 gene
 Capsida de simetrie icosaedrică, formată din 162
capsomere;
 Tegument – structură proteică fibrilară, situată între
capsidă şi supercapsidă;
 Peplos (supercapsida), dublu strat lipidic, pe suprafaţa
căreia proiemină spiculi scurţi, constituţi din 5-8
glicoproteine, responsabile de adeziune şi fuziune
 Enzime (ADN-polimeraza ADN-dependentă, timidin-
kinaza, ribonucleotid-reductaza, serin-proteaza)
STRUCTURA VIRIONULUI
CARACTERE BIOLOGICE

 Are afinitate pentru glandele salivare


 Determină infecţii latente, recurente
 Posedă numeroase enzime ce intervin în multiplicarea
virală
 Prezintă un spectru foarte larg de gazde şi o gamă
diversă de forme clinice
 Virus fragil și se transmite numai prin contact direct
REZISTENŢA LA AGENŢI FIZICI ŞI
CHIMICI

 În stare liofilizată, la 4 grade, virusurile herpetice se


menţin ani de zile.
 Relativ instabile la temperaturi ambientale (+ 22 grade
C), inactivate de solvenţi lipidici, detergenţi,
dezinfectanţi uzuali, pH extreme.
 Prezintă sensibilitate la acţiunea inhibitorilor sintezei
ADN (acyclovir, etc).
MULTIPLICAREA VIRALĂ
1. Adsorbţia virionului la suprafaţa celulei-ţintă; în urma
interacțiunii glicoproteinelor virale gB și gH cu
receptorii celulei gazdă are loc activarea factorilor de
transcripție celulari precum NFkB și Sp1.(1)
2. Penetrarea NC prin fuziunea supercapsidei virale cu
membrana celulară.(2)
3. Degradarea parțială a capsidei de enzime celulare şi
pătrunderea ADN viral în nucleul celulei. Sinteza
proteinelor celulare se opreşte.
MULTIPLICAREA VIRALĂ
4. Biosinteza: în 3 runde consecutive are loc transcrierea
ARNm viral cu sinteza ulterioară a 3 tipuri de proteine:
foarte precoce (alpha, immediate early), precoce
(beta, early), care sunt în majoritate enzime şi proteine
tardive (gamma, late), care sunt proteine de structură.
5. Replicarea ADN.(3)
6. Asamblarea NC are loc în nucleu. Părăsindu-l prin
inmugurire, NC se învelesc cu membrana nucleară
internă, în care sunt înserate GP virale imature, pe care
o „dezbracă” în procesul de înmugurire prin membrana
nucleară externă. În citoplasmă NC capătă proteinele
tegumentului şi sunt ulterior re-învelite în supercapsidă
într-o veziculă de exocitoză, în membrana căreia se
conţin GP virale mature.(4)
7. Virionii sunt eliberaţi prin exocitoză.
MULTIPLICAREA VIRALĂ
CULTIVARE
 Virusul se multiplică în culturi celulare, deosebit de
sensibile fiind fibroblastele embrionului uman, celulele
diploide din plamîni, miometrul. Efectul citopatic se
constată peste 5-20 zile după infectare sub formă de
celule gigante ce conțin incluziuni intranucleare.

Celulele țintă
Macrofagele, celulele endoteliale, limfocitele T şi B,
celulele-suşă din măduva osoasă, celulele epiteliale ale
canalelor glandulare.
PATOGENEZA (HCMV)
 Sursa de infecție - Omul
 Transmiterea
• Prin contact direct cu secrete şi excrete ale
bolnavilor (salivă, lacrimi, lapte, urină, secreţii ale
colului uterin, vaginale, spermă, mase fecale, sânge).
Astfel poate avea loc în timpul sărutului și în timpul
actului sexual
 La transfuzii de sânge sau transplante de organe
 Congenital (vertical)
 Neonatal (în timpul naşterii, prin lapte)
 Primoinfecţia este în general asimptomatică (80-
90%). În caz de viremie este urmată de persistenţa
latentă a virusului în glandele salivare şi limfocite B.
PATOGENEZA (HCMV)
Manifestări clinice:
 Infecţia congenitală, apare cind mama suferă o
primoinfecție ori are loc reactivarea infecției latente în
perioada de graviditate. 5 din 1000 copii vii născuți sunt
infectați; 5% dezvoltă mutiple hadicapuri și dezvoltă
boala incluziunelor citomegalice cu semne nespecifice ce
se aseamănă cu rubeola; alte 5% mai tîrziu dezvoltă
calcificare cerebrală. La fel poate avea loc moarte in
uter cu avort
PATOGENEZA (HCMV)
Manifestări clinice:
 Infecţia postnatală (infectarea în timpul naşterii sau cu
laptele matern). Copiii elimină virusul prin urină şi salivă.
Decurge inaparent în majoritatea cazurilor. La prematuri
– pneumonie interstiţială, sechele neurologice şi
retardare psihomotorie.
PATOGENEZA (HCMV)

Manifestări clinice:
 Infecţia primară a copilului sau a adolescentului. După o
incubaţie de 30 de zile diseminarea virală se manifestă prin
febră, hepatosplenomegalie, adenopatii asociate cu sindrom
mononucleozic (neutropenie, limfocitoză, bazofilie). Evoluţie
benignă.
 Infecţia adultului (doar la imunodeprimaţi, persoane cu
transfuzii sau transplante). Se aseamănă cu mononucleoza
infecţioasă (cu febră şi splenomegalie, dar fără angină, fără
adenită şi fără Ac heterofili )
 După primoinfecţie virusul persistă latent în limfocite.
 Reactivările se traduc prin apariţia unei viremii tranzitorii
şi excreţia virusului. La imunodeprimaţi – infecțiea
respiratorie acută, pneumonie, hepatită, afecțiuni ale
sistemului urogenital, infecţie generalizată.
IMUNITATE
Umorală (Ac neutralizanţi, fixatori de complement) şi
celulară prin intermediul limfocitelor Tc şi celulelor NK.
CMV codifică o proteină, Ul16, care este implicată în
invazia imună a celulelor NK. Ea se leagă de liganzii
ULBP1, ULBP2 și MICB al receptorului NKG2D de pe
celulele NK,prevenind replicarea lor. CMV are efect
imunosupresor, ducând la creşterea nr limfocitelor Ts şi
diminuarea limfocitelor Th.
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
 Materiale de examinat: fracţia leucocitară a sângelui, urină,
salivă, spălătură rinofaringeană, lavaje bronșice, secreţii
cervicale, probe bioptice sau necroptice.

 Diagnosticul microscopic. Prezenţa celulelor mari, cu incluzii


intranucleare în „ochi de bufniţă” pe frotiuri din leucocite,
plasmă, sediment urinar sau secţiuni tisulare
 Detectarea Ag virale cu Ac monoclonali (RIF, ELISA). CMV
pp65 antigenemia test care utilizează RIFI pentru detectarea
proteinei pp65 al citomegalovirusului in citoplasma leucocitelor
din singele periferic.
 Examenul virusologic – dificil. Cultivarea pe culturi de celule
este lentă (2-8 săptămâni). ECP- celule mari, incluziuni
eozinofile intranucleare şi bazofile intracitoplasmatice
 Detectarea genomului viral (PCR)
 Serodiagnostic. Cercetarea serurilor perechi în RFC, RHAI,
RIFI, ELISA
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
TRATAMENT
 Citomegalovirus Globulina Imuna Intravenoasă (CMV-
IGIV) este o IgG ce conține o cantitate standartizată de
Ac citomegalovirus. Poate fi utilizată pentru profilaxia
bolii asociată cu transplant de rinichi, ficat, plamîni,
pancreas și inimă
 Ganciclovir – utilizat pentru tratamentul pacienților
imunodeprimați
 Valganciclovir(Valcyte) – preparat antiviral, la fel
efectiv, însă activitatea sa poate fi suprimată de virusul
multidrog-rezistent.
 Foscarnet/Cidofovir– se prescrie doar pacienților cu
rezistență la ganciclovir, pentru că posedă
nefrotoxicitate pronunțată.
PROFILAXIA
 Vaccin viu atenuat sau/şi plasmă sau globulină hiperimună
se administrează gravidelor seronegative, recipienţilor
de transplant. Protocolul testărilor al vacinului, publicat
în 2009 a indicat o eficacitate de 50% - protecția
ofetită era limitată și o parte din subiecți au fost
infectați cu CMV în pofida vaccinării; a fost numărat și
un caz de CMV congenital.