Raportarea rezultatelor

de audit
 Cuprins:
1. Tipuri de opinii exprimate de auditor.
2. Tipurile și conținutul raportului
auditorului și scrisorii către conducere
asupra situațiilor financiare
3. Raportul auditorului privind prestarea
serviciilor de audit
Auditorul trebuie să formuleze o opinie cu
privire la măsura în care situaţiile financiare
sunt întocmite, din toate punctele de vedere
semnificative, în conformitate cu cadrul general
de raportare financiară aplicabil.
Pentru formularea acelei opinii, auditorul trebuie
să ajungă la o concluzie cu privire la asigurarea
rezonabilă obţinută de auditor privind măsura în
care situaţiile financiare, luate în ansamblu, nu
conţin denaturări semnificative, cauzate fie de
fraudă, fie de eroare.
Auditorul trebuie să evalueze măsura în care
situaţiile financiare fac referire la, sau descriu în
mod adecvat, cadrul general de raportare
financiară aplicabil.
O descriere a faptului că situaţiile financiare sunt
întocmite în conformitate cu un cadru general de
raportare financiară aplicabil specific este adecvată
doar dacă situaţiile financiare se conformează
tuturor cerinţelor acelui cadru general în vigoare
pentru perioada acoperită de situaţiile financiare.
O descriere a cadrului general de raportare
financiară aplicabil care conţine un limbaj
imprecis, calificativ sau restrictiv (de exemplu
“situaţiile financiare se conformează substanţial
Standardelor Internaţionale de
Raportare Financiară”) nu reprezintă o descriere
adecvată a acelui cadru general, ele putând induce
în eroare utilizatorii situaţiilor financiare.
Tipurile și conținutul raportului auditorului și scrisorii
către conducere asupra situațiilor financiare

Raportul auditorului trebuie să fie scris. Un raport

scris acoperă rapoartele publicate în format tipărit şi
pe cele redactate pe suport electronic.
Titlul. Raportul auditorului trebuie să aibă un titlu care
să indice clar că este un raport al unui auditor
independent.
Destinatarul. Raportul auditorului trebuie să fie
adresat aşa cum prevăd circumstanţele misiunii.
Paragraful introductiv declară, de exemplu, că
auditorul a auditat situaţiile financiare însoţitoare ale
entităţii, care cuprind [a se insera titlul fiecărei situaţii
financiare care intră în componența unui set complet
de situaţii financiare prevăzute de cadrul general de
raportare financiară aplicabil, specificând data sau
perioada acoperită de fiecare situaţie financiară] şi
sumarul politicilor contabile semnificative şi alte
informaţii explicative.
Paragraful introductiv. Paragraful introductiv din
raportul auditorului trebuie să:
1. identifice entitatea ale cărei situaţii financiare au
fost auditate;
2. precizeze faptul că situaţiile financiare au fost
auditate;
3. identifice titlul fiecărei situaţii din situaţiile
financiare;
4. facă referire la sumarul politicilor contabile
semnificative şi la alte informaţii explicative;
5. specifice data sau perioada acoperită de fiecare
situaţie financiară din
situaţiile financiare.
Responsabilitatea conducerii pentru
situaţiile financiare. Această secţiune din
raportul auditorului descrie
responsabilităţile acelor persoane din cadrul
organizaţiei care sunt responsabile de
întocmirea situaţiilor financiare. Raportul
auditorului nu trebuie să facă referire, în
mod specific, la “conducere,” ci trebuie să
utilizeze termenul care este adecvat în acel
context, potrivit cadrului legal din jurisdicţia
specifică. În unele jurisdicţii, termenul
adecvat face referire la persoanele
însărcinate cu guvernanţa.
Raportul auditorului privind prestarea
serviciilor de audit

În baza practicii internaţionale şi naţionale la finisarea

lucrărilor sale auditorul urmează să prezinte raportul de
audit utilizatorului. Acesta reprezintă cea mai importantă
parte a procesului de audit, deoarece în raportul de audit
se relatează activitatea auditorului şi concluziile la care
acesta a ajuns.
De aceea din punct de vedere a utilizatorului anume
raportul de audit reprezintă produsul activităţii auditorului.
Evident rezultatele activităţii de audit sunt mai extinse însă
pentru clienţi acest rezultat constituie raportul de audit ce
are semnificaţie legislativă a unui document oficial.
Standartele de audit înaintează un ivoc auditorului
următor:
1) expunerea opiniei privind raportul financiar în general;
2) să declare că expunerea opiniei asupra raportului
financiar nu-i posibilă şi de prezentat motivul standartelor
prevăd şi cer ca raportul de audit să fie mai mult sau mai
puţin uniforme.
Auditorul este obligat de asemenea să folosească în
raportul său anumite combinaţii a
frazelor standart. Auditorul trebuie să refecte în text şi
acele particularităţi a raportului
financiar a clientului care sunt confirmate sau
dezminţite de el, deoarece în baza raportului
său diferiţi utilizatori vor lua decizii manageriale.
În dependenţă de posibilitatea sau de imposibilitatea
confirmării autencităţii a
raportului financiar partea finală a raportului de audit
este întocmită în una din cele 4 forme:
1) raport de audit fără menţiuni (pozitiv);
2) raport de audit cu menţiuni (condiţionat);
3) raport de audit negativ (advers);
4) raport de audit cu refuzul expunerii opiniei;
 Mulțumesc
pentru atenție!!