Sunteți pe pagina 1din 35

CHISTUL HIDATIC

PULMONAR
ISTORIC
 Prima menţionare – papirusul Ebers - Egiptul
antic ≈ 1500 î.e.n
 Antichitatea greacă – Hipocrate, Areteus,
Galen
 Relaţia om-animal – Palas 1781
 Natura parazitară a bolii – Goetze 1782
 Agentul etiologic – Batsch 1786
EPIDEMIOLOGIE
 Arii endemice: America Latină,
Islanda, Australia, Noua Zeelandă,
partea de S a Africii
 Mediul rural
 Profesii cu risc: păstori, crescători
de vite, măcelari
Republica Moldova
Incidență ↑ în regiunile de sud
Mb = 4,6/100.000 loc.
Tendinta de crestere anuala
PATOGENIE
AGENT PATOGEN = forma larvară a 4 tipuri de
tenii
 Tenia echinococcus granulosus
 Tenia echinococcus multilocularis
 Tenia echinococcus oligarthus
 Tenia echinococcus vogeli

Au mai fost descrise încă 11 tipuri de tenii!


PATOGENIE
 = parazit entozoar, clasa Cestode,
plathelmint
 Lungime 3-6 mm
 Alcătuit din:
• SCOLEX – organul de fixare, cu lungime de 0,3 cm, cu un
rostru proeminent, armat la bază cu o coroană de 25-50
cârlige și 4 ventuze
• GÂT – porțiunea subțire
• STROBILA – alcătuită din 3-4 proglote (inele), conține uterul
prevăzut cu diverticulii laterali plini cu ouă
• Nu are cavitate generală sau tub digestiv
 Gazda definitivă: câinele, șacalul, vulpea,
lupul
 Gazda intermediară: omul, ierbivore,
primate, marsupiale ierbivore
PATOGENIE
 Tenia (forma adultă) → este fixată în intestinul câinelui
(gazda definitivă) → eliberează 400-800 ouă →
 → ouăle sunt ingerate accidental de om sau ierbivore
(gazde intermediare) → sunt parțial digerate în
duoden și jejun (mediu alcalin) → se lizează cuticula
→ se eliberează embrionii hexacanți → străbat
peretele intestinal → ajung în sistemul portal → ficat
→ chist hidatic
 → câinele (gazda definitivă) ingeră viscerele infectate
ale ierbivorelor (gazde intermediare) → scolecșii se
fixează în peretele intestinal al câinelui → formează
tenia adultă în 5-6 săptămâni
PATOGENIE
Micul ciclu patogenic:
 Ruperea chistului hidatic → eliberarea
conținutului parazitifer → chisturi
hidatice secundare la același individ, în
același organ/organe diferite
ANATOMIE PATOLOGICĂ
 MEMBRANĂ PROLIGERĂ
 LICHID HIDATIC
 VEZICULE FIICE
 CUTICULĂ
 PERICHIST

ANATOMIE PATOLOGICĂ
CUTICULA
 Membrană anhistă, albă, gelatinoasă, elastică
 Formată din straturi concentrice, cu grosime de 1 mm
 Se destinde mult sub presiunea lichidului intracavitar
 MEMBRANA PROLIGERĂ
 = parazitul propriu-zis
 Secretă lichidul hidatic
 Formează, prin înmugurire, formațiuni veziculare
→ vezicule fiice, capsule proligere
 În interiorul veziculelor fiice → scolecși
 Spargerea veziculelor → nisip hidatic
 LICHIDUL HIDATIC
 Lichid clar = „apa de stâncă”
 După fisurarea biliară → bilios
 Bogat în proteine → antigeni → conflict
imunologic gazdă-parazit (până la șoc anafilactic)
 Poate conține nisip hidatic (scolecși)
 PERICHISTUL
 = strat gros format prin comprimarea parenchimului
hepatic
 Acțiunea locală alergică → reacție conjunctivă
TOPOGRAFIE
 Ficat – 50-60%
 Plămân – 30-40%
 Alte organe – 10%

 Unice – 85%
 Multiple – 15%
Localizarea parazitului la nivel pulmonar determină producerea unei reacţii
inflamatorii locale

 migrarea de limfocite, eozinofile, mononucleare,


cu apariţia de fibroblaşti

 Perichistul
Prin creşterea în dimensiuni a chistului apar o serie de
modificări

 -atelectazie
 -fenomene pneumonice Fistula bronşica
 -modificări trofice (ischemice)
 -tromboza vasculara (rar)
Evolutie
 Complicaţii
 creşterea progresivă în dimensiuni a chistului proces mai rapid la
nivel pulmonar decât la nivel hepatic din cauza rezistenţei mai mici
a ţesutului pulmonar
 fistula bronşica- infectarea spaţiului perichistic
stadiul de preruptură
pneumochist (RX/CT)

 împiedică nutriţia parazitului şi determină moartea acestuia


 ruperea membranei hidatice/retentie membrana hidatica
 vomica hidatică- contaminarea altor teritorii pulmonare cu apariţia
de leziuni chistice multiple
 Chist hidatic
pulmonar lob
superior stâng,
evacuat, cu
retenţie de
membrană (Rx/CT)
evolutie
 Chistele hidatice cu topografie periferică
piopneumotorax (hidatic)
echinococoza pleurala secundara
 Evacuarea intactă a hidatidei în pleură

echinococoza primitiva pleurala


heterotopica
 Ruperea unui chist hidatic într-un vas
sanguin
hidatidoza metastatică
 formele  Chistul hidatic
necomplicate complicat
 tuse neproductivă  tuse chinuitoare
 durerea toracică (în
 hemoptizii
cazul chistelor cu
topografie periferică)  reacţii alergice
 dispnee de efort  inundaţie traheobronşică
cu asfixie şi deces
(chiste voluminoase)
DIAGNOSTIC
 EPIDEMIOLOGIC
 CLINIC
 SEROLOGIC
 IMAGISTIC
DIAGNOSTICUL
IMUNOLOGIC
 TESTUL DE HEMAGLUTINARE INDIRECTĂ
 TESTUL DE FIXARE A COMPLEMENTULUI
 TESTUL DE AGLUTINARE LA LATEX
 TESTUL DE FLOCULARE LA BENTONITĂ
 TESTUL DE FLUORESCENŢĂ INDIRECTĂ A
ANTICORPILOR
 IMUNOELECTROFOREZA
 CONTRAIMUNOELECTROFOREZA
 TESTUL DE DUBLĂ DIFUZIE
 TESTUL DE IMUNOABSORBŢIE
ENZIMATICĂ (ELISA)
 TESTUL DE RADIOALERGOABSORBŢIE
Examen de laborator
 Eozinofilia periferică: nu este nici specifică, nici
constantă. De obicei, este întâlnită în cazul
chistelor hidatice complicate

 Reacţia Casoni : are o sensibilitate mai mare,


fiind pozitivă în circa 80-95 % din cazuri. Valoarea
acestui test este afectată de reacţii pozitive
întâlnite în cazul altor parazitoze. Utilitatea
postoperatorie este mică, pacienţii prezentând
reacţii pozitive mult timp postoperator.
 sensibilitate mai mare decât testele menţionate anterior
 monitorizarea postoperatorie
 Sensibilitatea testelor serologice este afectată de o serie de factori:
- vârsta pacienţilor (rezultate fals negative mai frecvente în cazul copiilor)
- localizarea chistului (reacţii mai puţin intense în cazul localizării pulmonare
decât în cazul localizării hepatice)
- viabilitatea parazitului (rezultatele se negativează odată cu moartea parazitului)
- stadiul chistului (complicat/necomplicat)

 Hemaglutinarea pasivă: în cazul localizării pulmonare, sensibilitatea este
de 70%
 Aglutinarea latex: are o sensibilitate similară testului anterior
 Imunoelectroforeza: pacienţii cu chist hidatic prezintă un titru crescut de
IgG, IgM, IgA şi IgE. În monitorizarea postoperatorie este utilă dozarea IgM,
care revine la valori normale la circa 6 luni după eradicarea parazitului, în
timp ce IgG pot persista mult timp în titru crescut.
 Imunoelectroforeza în dublă difuzie: este un test cu sensibilitate şi
specificitate superioare electroforezei.
 Imunofluorescenţa indirectă: este un test cu specificitate înaltă, reacţii
pozitive fiind întâlnite însă şi în cazul pacienţilor cu cisticercoză.
 ELISA: este un test cu specificitate şi sensibilitate foarte mare (90-100%,
respectiv 90%) în cazul localizării hepatice, şi de circa 50-60% în cazul
chistului hidatic pulmonar.
MAN'S ARM SHOWING
POSITIVE SKIN TEST
FOR HYDATID DISEASE
Explorări imagistice
 Radiografia pulmonară standard, faţă
şi profil
 Examenul radioscopic
 Examenul computer tomografic
 Rezonanţa magnetică
 Ecografia transtoracică
Radiografia pulmonară
- opacitate rotund ovalară, bine delimitată (« trasă cu compasul ») în cazul
chistului hidatic necomplicat.
-dimensiunile pot varia de la 1-2 cm la ocuparea unui întreg hemitorace.

Chist hidatic pulmonar


localizat la nivelul lobului
inferior drept ocupând ¾ din
câmpul pulmonar drept
(radiografie de torace,
imagine frontală
Examenul CT-examinare
obligatorie
 Chist hidatic pulmonar voluminos,
localizat la nivelul lobului inferior drept
(secţiune CT)
Diagnosticul diferenţial
 Chistul hidatic pulmonar necomplicat
tumori pulmonare benigne (ex CT) Chistul hidatic
complicat
tumori pulmonare maligne primitive (context/ abcesul pulmonar
bronhoscopic/ ex CT) caverna TBC
metastaze pulmonare (existenţa leziunii rupturi, eventraţii
primare/ ex CT) diafragmatice
pneumotoraxul spontan,
tuberculoza pulmonară (antecedente bacilare, pleurezii parapneumonice,
prezenţa bacililor în spută sau lavajul piopneumotorax –în cazul
bronşic, IDR la PPD pozitiv, exCT) chistului hidatic rupt în
afecţiuni congenitale (chistul pleuropericardic, pleură.
chistul bronhogenic,chistul aerian,
sechestraţia pulmonară).
tumori chistice de mediastin
pleurezii închistate (în special cele închistate
interlobar)
tumori pleurale
tumori de diafragm
chiste hidatice de dom hepatic “toracalizate”
TRATAMENTUL MEDICAL
 ALBENDAZOL
 MEBENDAZOL
 FLUBENDAZOL
 PRAZIQUANTEL
Absorbție capricioasă
Efecte secundare ↑
Terapie adjuvantă
Prevenţia recidivelor
Obiectivele tratamentului
chirurgical
 eradicarea parazitului

 tratarea cavităţii restante

 obţinerea reexpansionării pulmonare


 toracotomia antero-laterală
 intubaţia selectivă
 anestezia peridurală înaltă
 kinetoterapie respiratorie
 abord miniinvaziv (toracoscopie/CTVA
Conservarea parenchimului pulmonar

Izolarea cavităţii pleurale cu comprese imbibate în betadină


Punctie, evacuare, inactivare, extragere membrana proligera
Rezectie atipica- chiste mici, periferice
Incizie perichist-extragere intacta a hidatidei
Rezecţia pulmonară reglată (lobectomie)
chiste voluminoase cu distrugerea parenchimului
chiste multiple la nivelul unui lob
stenoze bronşice-impiedica reexpansionarea pulmonara
Tratamentul cavităţii reziduale
 excizia perichistului până la limita cu ţesutul pulmonar
sănătos, cu sutura eventualelor fistule bronşice; este
aplicabil în chistele cu topografie periferică
 capitonajul cavităţii cu fire resorbabile (Vycril, PDS) prin
burse succesive -chiste voluminoase, cu dezvoltare în
profunzimea parenchimului pulmonar
 sutura fistulelor bronşice (material resorbabil), drenajul
cavităţii perichistice cu un tub de dren racordat la drenaj
pasiv, sutura marginilor perichistului, drenaj pleural
aspirativ
chp supurate sau voluminoase, cu dezvoltare spre hilul
pulmonar
 drenajul cavităţii perichistice-
Geroulanos
Localizare bilaterala
 sternotomie
 toracotomie anterolaterală bilaterală (cu sau fără
secţionarea transversală a sternului) în aceeaşi
şedinţă operatorie
 toracotomii succesive, la un interval de 1-3 luni
În acest caz, se abordează iniţial chistul/chistele
cu potenţial de complicaţie mai mare.
 În cazul decelării localizării bolii hidatice şi la
nivelul altui viscer (cel  mai frecvent ficat) se
recomandă rezolvarea iniţială a leziunii pulmonare
 În chistele hidatice de lob inferior drept
asociate cu chiste hidatice de dom
hepatic, prin toracotomie dreaptă se pot
rezolva ambele localizări; laparotomia
se practică în funcţie de context (fistule
biliare la nivelul chistului hidatic hepatic,
necesitatea explorării căii biliare
principale, etc).
Tratament medicamentos
 asociat celui chirurgical.
 În cazul chistelor de mici dimensiuni (1-2
cm)
 Are efect paraziticid şi în cazul chistelor
de dimensiuni mai mari
 Albendazol, diferite scheme de
administrare pre/postoperator
 durata utilizării postoperatorii: stadiul
chistului, numărul de chiste,
contaminarea intraoperatorie
 Admistrarea în curele de lungă durată
se face sub controlul funcţiei hepatice