Sunteți pe pagina 1din 25

RISCURILE ÎN AFACERILE

ECONOMICE INTERNAŢIONALE
Clasificare riscurilor în afacerile
internaţionale
Riscurile cu caracter politic
Riscurile cu caracter economic
Clasificare riscurilor în afacerile
internaţionale

• Din punct de vedere al caracterului lor, riscurile pot fi:


• Riscuri cu caracter politic cum ar fi exproprierea,
confiscarea, naţionalizarea, determinate de
schimbarea regimului politic, starea de război etc.
• Riscuri cu caracter economic, cum sunt riscurile
financiar-monetare, datorate fluctuaţiilor valutare;
riscuri de preţ, datorate inflaţiei şi instabilităţii preţurilor;
riscuri contractuale determinate de neplata mărfurilor
livrate, nerespectarea obligaţiilor contractuale etc.
• Riscuri cu caracter natural, cum sunt inundaţiile,
cutremurele, uraganele, erupţiile vulcanice etc.
Riscurile cu caracter politic

• Procesul de internaţionalizare este însoţit


de multe riscuri. Unul dintre cele mai mari îl
reprezintă situaţia politică din ţările în care se fac
afaceri. De aceea firmele trebuie să fir capabilă
să evalueze riscurile politice şi să realizeze
negocieri eficiente.
• Riscul politic reprezintă probabilitatea ca
investiţia străină să fie restricţionată de politicile
guvernamentale din ţara gazdă.
• Astfel de riscuri întâlnesc firmele care fac afaceri
în ţările în curs de dezvoltare sau cu guvernele
care nu încurajează investiţiile directe străine
Categorii de riscuri politice

• Cel mai sever risc politic îl reprezintă confiscarea. În


aceasta situaţie proprietatea firmei trece de la compania
străină la ţara gazdă, fără despăgubire. Ea este
practicată în special de ţările subdezvoltate. Deşi
ameninţarea confiscării s-a diminuat, ea încă persistă şi
constituie un risc politic deosebit de semnificativ pentru
firmele ce doresc să se implice în afaceri în străinătate.
• Unele ramuri sunt mai vulnerabile la confiscare decât
altele, din cauza importanţei lor pentru economia ţării
gazdă. Printre acestea sunt industria minieră, industria
energiei electrice, utilităţile publice şi băncile. Cea mai
importantă confiscare relativ recentă a avut loc în anii ‘70
în Iran, după izgonirea de la tron a şahului.
Categorii de riscuri politice

• Mai puţin drastică, însă destul de severă, este exproprierea.


• Exproprierea se întâmplă atunci când investiţia străină este
preluată de guvernul local, însă se fac unele despăgubiri.
• Motivaţia exproprierii este adesea explicată prin sentimente
adânci de naţionalism.
• Exproprierea este justificată în mod tipic în domeniile critice
pentru apărarea naţională, suveranitatea naţională,
creşterea economică.
• O altă explicaţie dată exproprierii este aceea că străinii
exploatează bogăţia ţării, luând totul şi nedând nimic în
schimb.
• Unele domenii sunt mai susceptibile de expropriere. Printre
acestea sunt utilităţile publice, industria minieră, petrolieră.
Categorii de riscuri politice
• Naţionalizarea reprezintă trecerea unor bunuri
din proprietatea investitorilor străini în
proprietatea guvernului, prin plata de la buget
a mijloacelor naţionalizate.
• Naţionalizarea poate avea efecte profunde
asupra firmei străine.
• În primul rând, firma este forţată să angajeze
personal local în conducere, ceea ce poate duce
la o cooperare şi comunicare defectuoasă.
• Prelucrarea internă a produselor poate duce la
diminuarea calităţii.
• În sfârşit, naţionalizarea apără, de regulă,
ramura respectivă de concurenţa străină, ceea
ce poate duce la scăderea competitivităţii.
Categorii de riscuri politice
• În general, naţionalizarea afectează o întreagă
ramură şi nu doar o singură firmă. Dacă
exproprierea şi confiscarea se referă la
preluarea proprietăţii, naţionalizarea se referă la
deţinerea ei de către guvern.
• Ţări care nu demult restricţionau pătrunderea
firmelor străine acum consideră investiţiile
străine un mijloc de creştere economică. În plus,
au început să fie privatizate telecomunicaţiile,
media, liniile aeriene, băncile şi alte firme
proprietate de stat.
• În mod ironic, multe dintre întreprinderile
expropriate şi naţionalizate în trecut au început
acum să fie privatizate.
Evaluarea riscului politic

• Mediul politic din străinătate poate fi


evaluat în funcţie de:
• Stabilitatea politică,
• Naţionalism,
• Restricţiile economice impuse de
guvernele străine.
Evaluarea riscului politic

a. Stabilitatea politică. O ţară este


considerată stabilă din punct de vedere
politic atunci când se menţine
continuitatea reglementărilor, indiferent de
guvernul aflat la putere. Într-un climat de
instabilitate o afacere străină poate avea
dificultăţi prin aceea că noul guvern poate
să nu fie de acord cu prevederile iniţiale
ale convenţiilor stabilite în condiţiile
vechiului regim.
Evaluarea riscului politic
• Instabilitatea guvernului poate fi prevăzută
print-o serie de simptome ca: agitaţii
publice (demonstraţii, tulburări, greve etc.);
crize guvernamentale (forţele de opoziţie
încearcă să răstoarne guvernul); atacuri
înarmate ale unor grupuri de oameni
asupra altora; lupta de gherilă, asasinate
politice, lovituri de stat, schimbarea
neregulată a liderilor guvernamentali
superiori.
Evaluarea riscului politic

b. Naţionalismul. Deşi schimbarea partidelor


politice şi a tipurilor de guverne poate duce la
instabilitate şi modificarea relaţiilor de afaceri,
valul puternic de naţionalism care se
răspândeşte în lume poate afecta în cel mai înalt
grad afacerile internaţionale până la sfârşitul
secolului. Este necesar să se studieze dacă se
permite penetrarea nerestrictivă a firmei străine
pe piaţă şi dacă naţionalismul nu degenerează
într-o xenofobie economică.
Evaluarea riscului politic

c. Restricţiile economice. Chiar dacă riscurile


politice înregistrează o tendinţă de descreştere,
firmele internaţionale se confruntă cu o serie
întreagă de riscuri economice.
• Motivaţiile impunerii unor restricţii economice de
către guvernele unor ţări pot fi puse sub
stindardul siguranţei naţionale, protejării unori
ramuri tinere, menţinerii unei balanţe comerciale
favorabile etc.
Evaluarea riscului politic

• Principalele restricţii economice se referă


la:
• Controlul schimbului,
• Restricţii de import,
• Controlul taxelor,
• Controlul preţurilor,
• Restricţii privind conţinutul local,
• Restricţii privind investiţiile străine.
Evaluarea vulnerabilităţii politice
• Evaluarea vulnerabilităţii politice are ca obiectiv
previzionarea instabilităţii politice a unei ţări
pentru a ajuta firma să identifice şi evalueze
evenimentele politice şi influenţa lor potenţială
asupra deciziilor actuale şi de perspectivă
privind afacerile internaţionale.
• Evaluarea vulnerabilităţii politice se face nu doar
cu scopul de a determina dacă poate fi făcută o
investiţie într-o ţară sau nu, ci şi pentru a
determina nivelul riscului pe care firma este
pregătită să-l accepte.
Evaluarea vulnerabilităţii politice
• În determinarea riscului politic se iau în
considerare următoarele elemente :
• Stabilitatea sistemului politic al ţării;
• Gradul de implicare al guvernului în domenii ca
participarea la capital, drepturi contractuale;
durata menţinerii guvernului la putere;
• Probabilitatea de modificare a reglementărilor
economice, în ideea schimbării guvernului;
• Efectul acestor modificări asupra climatului
afacerilor.
Evaluarea vulnerabilităţii politice
Domeniu Criteriu
Mediul politic Stabilitatea sistemului politic
şi economic Conflicte interne iminente
Eficienţa administraţiei publice
Relaţii de muncă şi linişte socială
Condiţii Mărimea populaţiei
economice Venitul pe locuitor
interne
Accesibilitatea la piaţa internă de capital a investitorilor străini
Disponibilitatea forţei de muncă superior calificată
Sisteme de transport şi canale de comunicaţie
Relaţii Restricţii impuse importurilor, exporturilor
economice Restricţii impuse investiţiilor străine
externe Protecţia mărcilor şi produselor
Strategii de diminuare a riscului politic

• Licenţierea,
• Constituirea de societăţi mixte,
• Împrumuri locale,
• Integrare verticală,
• Minimizarea investiţiilor în fonduri fixe,
• Asigurarea impotriva riscurilor politice.
(Overseas Private Investment
Corporation)
Evaluare risc Euromoney
Norvegia Singapore România
(1) (6) (72/100)
Scor general 93,94 87,48 48,09
Risc economic 90,40 78,25 49,78
(44,7)
Risc politic(45,9) 92,97 86,28 44,79
Structural (40,2) 84,10 83,85 45,19

Credit (3,13) 10 10 3,96

Datorie (4,57) 10 10 6,99

Acces piaţa de 10 9,75 5,25


capital
Riscurile cu caracter economic
• Categorii de riscuri economice:
• Riscuri de producţie, determinate de nerealizarea
prevederilor contractuale privind calitatea, cantitatea,
termenele de livrare a mărfurilor etc.
• Riscuri tehnologic, generate de importul unei
tehnologii care nu corespund cerinţelor de
producţie, infrastructurii din ţara importatorului sau
nivelului tehnic actual. Deşi aceste riscuri apar în
primul rând la importator, ele apar şi la exportator,
atunci când plata importurilor de tehnologii se face prin
cote procentuale din comercializarea produselor
realizate cu tehnologii importate.
Riscurile cu caracter economic
• Riscuri de natură umană, care sunt cauzate
de insuficiente cunoştinţe manageriale sau
ale personalului de execuţie.
• Riscuri de neexecutare (inadempienţă), care
decurg din situaţiile când cumpărătorul nu
mai vrea sau nu mai poate ridica marfa
contractată sau vânzătorul nu expediază
marfa sau o expediază cu întârziere.
• Riscuri de insolvabilitate, care apar atunci
când cumpărătorul nu plăteşte marfa
primită.
Riscurile cu caracter economic
• Riscuri de preţ, care se datorează neconcordanţei
de timp dintre momentul încheierii contractului şi
momentul încasării sau plăţii, pentru exportator
preţul putând fi sub nivelul celui mondial, iar pentru
importator peste nivelul mondial din momentul plăţii.
• Riscuri valutare, care sunt cauzate de modificarea
cursului valutar a valutei din contract în intervalul
dintre momentul încheierii contractului şi data efectuării
plăţii în valută.
• Riscuri ale ratei dobânzii, care apar datorită
acordării unor credite cu dobândă fixă din
fondurile colectate în depozite cu dobândă
variabilă.
Clauze contractuale de acoperire a
riscurilor economice
1. Clauze de preţ:
• Clauza preţului escaladat: se introduce atunci când
se doreşte menţinerea echilibrului între preţul
produsului finit şi cel al factorilor de producţie
utilizaţi pentru fabricarea lui. Are rol important în
contractele pe termen lung şi la cele cu livrări
succesive.
• Clauza de indexare. Pentru cotracararea efectului
variaţiei preţului, preţurile din contract sunt stabilte
în funcţie de un produs de referinţă sau de un
anumit indicator. Clauza poate fi introdusă atunci
când preţul mărfurilor depinde de variaţia preţurilor
unor produse etalon.
Clauze contractuale de acoperire a
riscurilor economice
• Clauza marfă: se precizează în mod expres preţul
pe baza căruia se vor efectua schimburile
reciproce, pentru a determina cantitatea exactă ce se
va livra de parteneri pe întreaga durată a contractului.
• Clauza de rectificare a preţurilor. Alinierea
automată la schimbările de conjuctură pe piaţa
reprezentativă a maşinilor şi utilajelor se face prin
clauza de rectificare, care prevede posibilitatea
actualizării preţurilor
• Clauza de revizuire a preţului presupune adaptarea
contractului la noile condiţii prin renegocierea
preţului, dacă se înregistrează creşteri semnificative
ale costurilor materiilor prime, materialelor etc.
Clauze contractuale de acoperire a
riscurilor economice
2. Clauze valutare
• Clauza de acoperire a riscului valutar presupune
măsuri de prevedere privind acoperirea riscului în
condiţiile cursurilor monetare flotante.
• Clauza valutară presupune alegerea unei valute
etalon şi efectuarea plăţii în funcţie de aceasta.
Dacă se schimbă cursul de schimb în raport cu
etalonul, se va modifica şi preţul contractului în sus (la
depreciere) sau în jos (la apreciere).
• Clauza monedei multiple stabileşte exprimarea
creanţei în mai multe monede, pe baza cursului din
momentul încheierii contractului, iar la scadenţă
partenerul are dreptul să aleagă moneda de plată.
Clauze contractuale de acoperire a
riscurilor economice
3. Clauza de impreviziune are ca scop
asigurarea riscurilor conjuctural,
precum şi a altor categorii de riscuri şi
presupune renegocierea parţială sau
totală a contractului în cazul când a
intervenit un eveniment exterior
imprevizibil care a dus la un dezechilibru
major între raporturile dintre părţi faţă de
momentul încheierii contractului.