Sunteți pe pagina 1din 36

COȘBUC ȘI PRIMUL RĂZBOI

MONDIAL
George Coşbuc
(1866 - 1918)
- date biografice
- activitatea literară
Motto: „O luptă-i viaţa; deci
te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor
...................................
Trăiesc acei ce vreau să
lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi
mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să
moară,
Căci moartea e menirea lor.”
(Lupta vieţii de George
Coşbuc)
• Date biografice:
La 20 septembrie 1866 se naşte
George Coşbuc în comuna Hordou
din judeţul Bistriţa Năsăud. El este
fiul lui Sebastian Coşbuc,
descendent dintr-o familie de
iobagi şi al Mariei Avacum. Îşi
petrece copilăria în satul natal,
apoi urmează şcoala primară din
Salva, unde tatăl său era preot şi
pe cea din Telciu, unde Coşbuc
învaţă binişor nemţeşte. În 1876
învaţă la gimnaziul românesc din
Năsăud. Din 1880 se păstrează
primele poezii cunoscute ale lui
George Coşbuc.
• Îi cunoaşte pe
Ioan Slavici, Ion
Luca Caragiale,
Alexandru
Vlahuţă, Octavian
Goga, Mihail
Sadoveanu, Liviu
Rebreanu,
Alexandru
Macedonski.
• Se căsătoreşte în 1895 la
Bucureşti cu Elena Sfetea
şi în acelaşi an se naşte
unicul fiu al lui Coşbuc -
Alexandru.

• De-a lungul activităţii sale


literare el va colinda mai
multe oraşe din ţară și
străinătate: Bucureşti, Blaj,
Dej, Cluj, Gherla, Ploieşti,
Galaţi, Tulcea, Sibiu,
Sângeorz-Băi, Florenţa,
Viena.
• În 1915 moare fiul său într-un accident de
maşină la Băileşti, în Oltenia.
• După acest tragic eveniment din viaţa sa scrie
puţin, iar din cele câteva strofe disparate
transpare senzaţia unui spaţiu lăuntric, în care
poetul are sentimentul morţii. Chiar în realitate
se spune că odaia lui Alexandru a devenit un fel
de loc sacru; ea trebuia sustrasă schimbărilor şi
neatinsă de nimeni: „Odat-o să mai merg spre-a
mai vedea/ Odaia-n care-a stat copilul nostru-/
Şi niciodat-apoi în viaţa mea!”
• În 1918 moare şi poetul
care este înmormântat
în cimitirul Bellu, lângă
fiul său Alexandru.
• Poetul încheie tragic o
existenţă glorioasă.
„Lupta vieţii” sfârşeşte
trist pentru el, ca un
dezastru şi ca o
răzbunare. Dar dacă
sfârşitul n-a fost
exemplar, drumul până
la el a urmat întocmai
morala poetului.
• Activitatea literară

Între 1884-1889, colaborează


la gazeta Tribuna din Sibiu,
condusă de Ioan Slavici unde
realizează adaptări şi prelucrări
din creaţia folclorică. Tânărul
poet colindă satele din
apropierea Sibiului: Răşinarii
lui Goga, Gura Râului, Galeşul,
Ocna Sibiului, etc., păstrând
contactul cu ţărănimea. Se
vorbeşte foarte insistent despre
trimiterea lui Coşbuc la studii la
Viena.
• În 1893 publică prima sa culegere
de poezii – Balade şi idile, iar în
1896 apare cel de-al doilea volum
de poezii Fire de tort.
• În aceste volume este zugrăvit
satul, sub aspect monografic:
pitoresc, etnografic, obiceiuri şi
tradiţii, virtuţi ale poporului
nostru. În 1902 publică volumul
de poezii Ziarul unui pierde-vară
ce conţine „reverii de vacanţă”
(Dumitru Micu). În 1904 apare
ultimul volum de poezii originale
al lui Coşbuc, Cântece de vitejie,
unde sunt evocate scene de luptă
din Războiul de Independenţă.
• Teme ale creaţiei
literare
Motto:
„Sunt suflet în sufletul
neamului meu /Şi-i
cânt bucuria şi-amarul
-” ….. „Sunt inima-n
inima neamului meu/
Şi-i cânt şi iubirea şi
ura-”
(Poetul)
• Poezia erosului rural şi a
naturii: La oglindă,
Duşmancele, Numai una, Rea
de plată, Noapte de vară, În
miezul verii, Vara, Iarna pe
uliţă;
• Poezia marilor evenimente
din viaţa satului: Nunta
Zamfirei- care transfigurează,
într-o atmosferă de basm,
ceremonialul nunţii ţărăneşti-
şi Moartea lui Fulger- care
evocă străvechiul ritual al
înmormântării;
• Poezia de revoltă socială: Hora, Doina, Noi vrem pământ;
• Poezia evocării trecutului şi a Războiului de
Independenţă: Paşa Hassan, Decebal către popor, Moartea
lui Gelu, Oltenii lui Tudor, Povestea căprarului, O scrisoare
de la Muselim-Selo;
George Coşbuc
-traducător
• În 1896 apare Eneida
lui Virgiliu, tot în
acelaşi an apare şi
poema în versuri
Mazepa de Lord
Byron, în 1906 apar
Georgicele lui
Virgiliu, pentru ca în
1917 să definitiveze
traducerea Divinei
Comedii a lui Dante.
Contribuţia lui George Coşbuc la dezvoltarea poeziei
româneşti

• Desprins din tradiţia lui D. Bolintineanu şi V. Alecsandri, G.


Coşbuc a revitalizat filonul popular de inspiraţie poetică în
literatura din pragul secolului XX.
• În opera lui pulsează viaţa satului românesc cu bucuriile şi
necazurile lui.
• Lirismul poeziei coşbuciene este obiectiv „reprezentabil”, poezia
„teatrală”, după cum observase G. Călinescu- emoţionează prin
impulsul ei liric intim, prin ceea ce poetul evocă şi
transfigurează.
• De la Coşbuc începând , în poezia românească se vorbeşte
despre o muzicalitate silabică, versurile, cantabile, grupându-se
în ingenioase combinaţii strofice.
• Coşbuc a îndreptat poezia românească spre firescul expresiei,
spre naturaleţe, ridicând la rang de poezie limba vorbită.
EVOCAREA RĂZBOIULUI ÎN
POEZIILE LUI GEORGE COȘBUC

„Atunci și Șoimu și Burcel


Cu fața înseninată
Priviră lung și-adânc la el
Și-au tresărit de-odată.
Spre același loc, spre nord privind
Și sus apoi, tăria
Toți trei strigar-atunci murind:
TRĂIASCĂ ROMÂNIA!
„În șanțuri”
Introducere
S-a zis pe bună dreptate că istoria
poporului român este istoria
zbuciumată a luptelor purtate de acest
popor veacuri de-a rândul pentru
libertate, pentru păstrarea ființei sale
naționale, pentru câștigarea
independenței și năzuința către
progres. Vitregia vremurilor și
împrejurărilor istorice adeseori au pus
în cumpănă însăși existența neamului,
dar poporul nostru a găsit întotdeauna
suficiente energii și conducători
iscusiți care l-au dus la încleștări și
lupte crâncene pentru dobândirea
libertății și neatârnării sale.
Faptele de arme ale
românilor din Primul
Război Mondial, dar și din
Războiul de Independență
au fost evocate în multe
opere literare printre care și
cele ale lui George Coșbuc.
În poeziile sale,
George Coșbuc a
zugrăvit atât încleștarea
luptei, cât și admirabilele
însușiri de care au dat
dovadă ostașii români.
Poetul le dezvăluie, cu o
totală participare
afectivă, marile calități
morale, patriotismul,
bărbăția și eroismul,
atitudinea demnă în cele
mai tragice împrejurări,
încrederea în biruință.
În timpul Războiului de
Independență, George
Coșbuc nu avea decât 11
ani. Când a trecut munții
din Transilvania în Țara
Românească, războiul se
terminase de doisprezece
ani și evenimentele erau
încă vii în memoria
contemporanilor și în cea a
lui George Coșbuc.
Poeziile legate de Războiul
de Independență au fost
strânse în volumul Cântece
de vitejie și publicate între
anii 1898 și 1902.
• Anul 1916 va găsi
România implicată în
Primul Război Mondial,
iar pe George Coșbuc
într-o stare sufletească
deplorabilă datorită
morții fiului său într-un
accident de mașină în
anul 1915. Nimic nu-l
mai face fericit. Nici
măcar faptul că e ”uns”
membru cu drepturi
depline al Academiei
Române, în 1916.
• La 24 februarie 1918, apare
în revista ”Scena”, ultima
sa poezie, ”Vulturul”. Dar
Coșbuc este umbra palidă a
ceea ce a fost cândva.
Dorul de Alexandru l-a
mistuit, i-a luat toată
puterea. Se stinge la 9 mai
1918, în casa sa,
neajungând să-și vadă
împlinit visul, Unirea cea
Mare. Marele Nicolae Iorga
îi elogiază la înmormântare
”poezia sa, de o virtuozitate
extraordinară”.
După moartea lui, Liviu Rebreanu publică la 14 mai
1918 în ziarul Lumina, un articol intitulat George Coșbuc în
care afirma următoarele: „Coșbuc e primul poet pe care-l
dă Ardealul literaturii românești. Ardelean a rămas toată
viața. Până și graiul viu păstrase o notă ardelenească,
particulară, care îi ședea bine. Aici în țară dragostea lui a
fost pentru cele șase milioane de țărani. Simțea o
fraternitate profundă cu dânșii. A răsărit deodată, fără să-l
știe nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor și
bisericuțelor bucureștene. Și a biruit împotriva tuturor
celor scufundați în inimații și neputințe. A adus lumină
sănătate, voioșie. Scrisul lui Coșbuc trăiește și va trăi cât
va trăi neamul românesc.”
Bibliografie

• Petru Poantă - Poezia lui George Coşbuc, Editura


Dacia, Cluj- Napoca, 1976
• Octav Şuluţiu, Introducere în poezia lui George Coşbuc,
Editura Minerva, Bucureşti, 1970
• George Coşbuc interpretat de... ediţie îngrijită de Maria
Corduneanu, Editura Eminescu, Bucureşti, 1982
• George Călinescu - Istoria literaturii române de la
origini până în prezent, Fundaţia Regală pentru
literatură şi Artă, Bucureşti, 1941
1. Indicați data și locul nașterii
lui George Coșbuc.
R: 20 septembrie 1866, Hordou,
județul Bistrița-Năsăud.
2. Care este numele gazetei la
care colaborează poetul între anii
1884-1889 și de către cine este
condusă?
R: „Tribuna” din Sibiu condusă
de Ioan Slavici.
3. Menționați două titluri de volume de
poezii ale lui George Coșbuc și anul
apariției lor.
R: „Balade și idile” 1893
„Fire de tort” 1896
„Ziarul unui pierde-vară” 1902
„Cântece de vitejie” 1904
4. Dați titlurile a patru poezii în care este
evocat erosul rural și natura.
R: „La oglindă”
„Dușmancele”
„Vara”
„Iarna pe uliță”
„Numai una”
„Rea de plată”
„Noapte de vară”
„În miezul verii”
5. Indicați patru titluri de poezii în care este
tratată revolta socială și trecutul istoric.
R: „Hora”
„Doina”
„Noi vrem pământ”
„Pașa Hassan”
„Decebal către popor”
„Moartea lui Gelu”
„Oltenii lui Tudor”
„O scrisoare de la Muselim-Selo”
6. Enumerați titlul a două opere
traduse de George Coșbuc.
R: „Eneida” de Vergiliu
„Masepa” de Lord Byron
„Georgicele” de Vergiliu
„Divina comedie” de Dante
7. Care este ultima poezie
publicată de către poet?
R: „Vulturul”
8. În ce an este numit membru al
Academiei Române?
R: 1916
9. Care sunt cele două războaie
elogiate în opera poetului?
R: Războiul de Independență
Primul Război Mondial
10. Menționați data și anul
morții poetului.
R: 9 mai 1918