Teoria inteligențelor multiple

Paradigma învățării sociale și personale creative

1
Conceptul de învățare
_______________________________________________________________

De unde pornim?...
...de la unicelulare (au fost evidențiate forme de
plasticitate comportamentală, asociate învățării).

Învățarea - proces de adaptare a organismului la mediu.

Învățarea - omniprezentă.

Neurologii - definesc învățarea din perspectiva mecanismelor prezente la

nivel fizic: anatomice, bioelectrice, biochimice.
Psihologii - au in vedere modificările comportamentale, condițiile și legile ce
guvernează învățarea.
Sociologii – dimensiunea socială și mediul.
Pedagogii - transpun teoriile psihologice ale învățarii in modele ale instruirii,
urmărind optimizarea învătării școlare.

2
Învățarea presupune
1. schimbare în comportament;
2. rezultat al experienței;
3. sa fie durabila.

activitate
• sistematică,
• dirijată, asimilare de
• orientată spre... • cunoștinte,
• deprinderi,
• atitudini;

formarea structurilor
• psihice și de
personalitate.

3
 • formă superioară a cunoașterii științifice care
Teorie, mijlocește reflectarea realității;
• ansamblu sistematic de idei,
teorii ipoteze,
legi,
concepte,
care descriu și explică fapte sau evenimente
privind anumite domenii și categorii de fenomene.

Teorii moderne ale învățării

• secolele XIX – XX;
• are loc fixarea teoriilor ca matrice de baza;
• stadiul paradigmatic.

4
Paradigmă
___________________________________________________________

1. exemplu, model, pilda;

2. model categorial conventional, set de teorii întâlnite în literatura de

specialitate ( Ioan Neacșu);

3. set de asumții de fond,

de concepte, rezultate și proceduri,
un mod global de a privi fenomenele, instituit, de regulă,
de anumite opere științifice,
intr-o epocă istorică.

5
Paradigma învățării sociale și personale creative
______________________________________________________________

Teoria rezolvării de probleme (W. Glaser; J. Connor; S. Finkle; L. Torp; J.

Savoie; A. Hughes);
Teoria jocului de rol (F. Shaffel; C. H. Steffens);
Teoria investigației prin grup (J. Dewey; H. Thelen);
Teoria simulării (S. Boocock);
Teoria grupului sinectic (W. Gordon; G. Prince);
Teoria brainstormingului (A. Osborn; S. Parnes);
Teoria investigației sociale prin proiecte (B. Massislas; B. Cox; P.
Campbell);
Teoria învățării prin gândire laterală (E. de Bono);
Teoria inteligenţelor multiple (H. E. Gardner);
Teoria învățării prin descoperire (L. Schulman; E. Keisler; D. Wittrock).

6
Howard Earl Gardner
______________________________________________________________________

• profesor de Cognitie si Educatie, Psihologie la Universitatea Harvard, precum si

de Neurologie la Universitatea de medicina din Boston;
• născut la data de 11 iulie 1943, în Scranton, Pennsylvania, SUA;
• părinții săi au fost imigranți germano-evrei, care au fugit din Germania înaintea
celui de al doilea război mondial, cu fiul lor de trei ani, Eric. Chiar înainte să se
nască Howard Gardner, Eric a murit într-un accident de săniuș. Cele două
evenimente traumatizante nu au fost discutate de-a lungul copilăriei lui
Gardner, dar au avut un impact semnificativ asupra gândirii și dezvoltării sale.
• a studiat pianul și a fost profesor de pian;
• a studiat la Universitatea Harvard, unde a obținut și doctoratul în psihologia
dezvoltării (1971);
• are numeroase premii și peste 30 de titluri de onoare acordate de universități
din intreaga lume.

7
A fost inspirat să studieze psihologia dezvoltării prin lucrările lui
Jean Piaget si prin mentoratul pe care l-a primit din partea
faimosului psihanalist Erik Erikson (1902-1994) – reprezentant al
teoriei sociale.

„Mintea mea s-a deschis cu adevărat când am ajuns la Harvard

College și am avut oportunitatea de a studia sub oblăduirea unor
persoane ca psihanalistul Erik Erikson, sociologul David Riesman,
psihologul specializat în cogniție Jerome Bruner—care creau pe
atunci cunoașterea despre ființele umane. Asta m-a îndreptat pe
mine în direcția investigării naturii umane, în mod special al gândirii
ființei umane.” (Howard Gardner citat de Marge Sherer 1999).

8
„Vreau ca, copiii mei să înțeleagă lumea, dar nu doar pentru că lumea este
fascinantă și mintea umană este curioasă. Vreau ca ei s-o înțeleagă în așa fel
încât să fie poziționați pentru a face din ea un loc mai bun. Cunoașterea nu
este totuna cu moralitatea, dar trebuie să înțelegem, dacă vrem să evităm
greșelile trecute și să ne mișcăm în direcții productive. O parte importantă a
înțelegerii este să știm cine suntem și ce putem face… În ultimă instanță,
trebuie să sintetizăm înțelegerea noastră pentru noi înșine. Performanța
înțelegerilor care încearcă să conteze sunt acelea pe care le realizăm ca ființe
umane într-o lume imperfectă pe care o putem afecta în bine sau în
rău.”(Howard Gardner 1999: 180-181)

Lucrarea sa este marcată de dorința nu doar de a descrie și de a ințelege

lumea, ci de a contribui la crearea condițiilor pentru a o schimba.

9
„Cercetările mele in psihologia dezvoltării și neuropsihologie, care au
condus la teoria inteligențelor multiple (TIM), au început în anii *70.
Direcțiile principale ale teoriei au fost finalizate in 1980, iar cartea mea,
Frame of mind: the theory of multiple intelligences , a aparut in
toamna lui 1983.

Este cea mai cunoscută lucrare a lui Howard Gardner, potrivit lui Ellen
Winner, aceasta a fost o contribuție fundamentală pentru psihologie,
dar a avut un impact și mai mare în domeniul educației, unde a
revoluționat modelele educaționale din întreaga lume.
Potrivit psihologului și educatorului american, inteligența nu este ceva
care poate fi cuantificat. Prin urmare, ea respinge testele bazate pe
Coeficientul intelectual (IQ) care evaluează doar un tip de inteligență
adaptat învățăturilor care predomină în școală și nu prețuiesc talentul
în alte domenii, cum ar fi arta sau muzica.

10
Howard Gardner a văzut inteligența ca pe „capcitatea de a rezolva
probleme sau de a modela produse care au valoare în una sau mai multe
cadre culturale”.

Gardner afirmă că există opt tipuri de inteligențe sau aptitudini autonome,

care sunt legate între ele. Oamenii au o serie de aptitudini care îi fac să stea
mai mult într-un domeniu sau altul, deși talentul înnăscut nu este o
garanție a succesului în această abilitate, este necesară o instruire.
Prevalența dată unui tip de inteligență poate varia, de asemenea, în funcție
de factori precum cultura sau contextul social. Aceste inteligențe sau
abilități se pot relaționa unul cu celălalt, împuternicind unul pe celălalt. În
acest fel, Howard Gardner distinge, in lucrarea din 1983,opt tipuri de
inteligență, apoi studiile continua in privinta inteligenței naturaliste si a
inteligenței existențiale.

11
 Logică/
Verbală/Lingvistică Vizuală/
Matematică
•înţelegerea ordinii şi Spațială
•realizarea de calcule complexe
semnificaţiei cuvintelor •formarea
•raţionament ştiinţific
•predare şi învăţare reprezentărilor
•identificarea conexiunilor
•convingere și persuadare •plasarea în spaţiu
Intrapersonală •manipularea
Muzicală/ •concentrare mentală imaginilor
Ritmică •conştientizarea şi •recunoaşterea
Interpersonală
•scheme mentale exprimarea relaţiilor spaţiale
•comunicare
pentru ascultarea diferitelor dintre obiecte
verbală/
muzicii sesntimente
nonverbală
•sensibilitate faţă de •sentimentul
eficientă Kinestezică/
sunete identităţii
•cooperativ într-
•recunoaşterea, •gândire şi Corporală
un grup
crearea şi raţionamente de •controlul
•discernerea
reproducerea nivel superior voluntar al
intenţiilor mai mişcărilor
melodiilor şi a
puţin vizibile •conexiune
ritmurilor
ale altora minte-corp
•empatie Naturalistă •abilităţi de
•crearea şi •abilitatea de a recunoaște distincțiile imitare
menţinerea cele mai fine din lumea naturii
sinergiei

12