Sunteți pe pagina 1din 38

Anatomia topografica

a pelvisului
Pelvisul se formeaza prin unirea celor 2 oase coxale(ilion,
ischion, pubis) cu sacrul prin intermediul articulatiilor
sacro-iliace si simfizei pubiene.
Anatomic pelvisul se divizeaza in 2 etaje:
- superior (pelvis major)
- inferior (pelvis minor)

Bazinul mare e delimitat de bazinul mic prin linia terminala:


promontorium, linia arcuata a oaselor iliace, crestele oaselor
pubiene,marginea superioara a simfizei pubiene.
Bazin de barbat

Bazin de femeie
MIŞCĂRILE ÎN ARTICULAŢIILE
PELVISULUI
• În simfiza pubiană - mişcări discrete de alunecare verticală în timpul mersului.
• În articulaţiile sacro-iliace – mişcări de nutaţie – baza sacrului basculează
înainte şi în jos, iar aripile iliace se apropie în partea lor inferioară şi
tuberozităţile ischiatice se îndepărtează.
Aceste mişcări se realizează în mod normal prin trecerea de la poziţia culcată în
picioare sau prin flexia şi abducţia coapselor pe abdomen. Astfel se măresc
diametrele strâmtorii inferioare favorizând degajarea.
- mişcări de contranutaţie – baza sacrului basculează
posterior
Aceste mişcări se realizează în poziţie culcată cu coapsele în hiperextensie. Astfel
se măreşte diametrul antero-posterior al strâmtorii superioare favorizând
angajarea.
• În articulaţiile sacro-coccigiene – mişcări de basculă posterioară ce se produc
pasiv în timpul naşterii.
STRÂMTOAREA SUPERIOARĂ

• Cavitatea pelvină este împărţită de strâmtoarea superioară 2 regiuni:


 Marele bazin
 Micul bazin
• ANGAJAREA – timp principal al naşterii - reprezintă traversarea strâmtorii
superioare de către cel mai mare diametru al prezentaţiei.
• Reperele strâmtorii superioare sunt:
 Anterior – marginea superioară a simfizei pubiene
 Lateral – linia arcuată = o creastă oblică de sus în jos şi dinapoi înainte
 Posterior – marginea anterioară a aripilor sacrate şi promontoriul (marginea
anterioară a feţei superioare a vertebrei S1
• Strâmtoarea superioară face cu orizontala un unghi de 60° şi este perpendiculară
pe axul ombilico-coccigian
MARELE BAZIN

• Este format de fosa iliacă a osului coxal căptuşită de m. iliopsoas şi de aripile


sacrului şi face parte integrantă din marea cavitate abdominală. Diametrele ei
sunt explorate prin pelvimetrie externă.
• Diametrul antero-posterior: de la apofiza spinoasă a vertebrei L5 la marginea
simfizei pubiene – 20 cm
• Diametrul biiliac: distanţa dintre spinele iliace antero-superioare – 24 cm
• Diametrul bicret: distanţa dintre vârfurile crestelor iliace – 28 cm
• Diametrul bitrohanterian: distanţa dintre cele 2 trohantere – 32 cm
• Rombul lui Michaelis: 10-11 cm, simetric
• Diametrul biischiatic: 11 cm
TIPURI DE BAZIN

• BAZIN GINECOID
• BAZIN ANDROID
• BAZIN ANTROPOID
• BAZIN PLATIPELOID
TIPURI DE BAZIN
Clasificarea Caldwell-Moloy - în funcţie de diametrele strâmtorii
superioare se descriu 4 tipuri de configuraţii pelvine, cu importanţă
deosebită în actul travaliului:
1. Ginecoid – considerat normal
2. Antropoid
• diametrul anteroposterior al strâmtorii superioare mai mare decât cel
transvers,
• configuraţie ovoidală în sens sagital,
• segmentul anterior îngustat şi oarecum ascuţit,
• curbura sacrată redresată.
3. Android
• diametrul sagital posterior al strâmtorii superioare este mult mai mic decât cel
sagital anterior,
• segmentul anterior capătă formă triunghiulară,
• laturile segmentului posterior nu sunt rotunjite şi formează un unghi la
joncţiunea cu laturile segmentului inferior.
4. Platipeloid
• diametrul transvers mai mare
• ca cel anteroposterior,
• unghiul subpubian foarte larg,
• curbura sacrată accentuată.
DIAMETRELE STRÂMTORII
SUPERIOARE
• Diametrele antero-posterioare:
• Promonto-suprapubian – 11 cm
• Promonto-retropubian – 10,5 cm
• Promonto-subpubian – 12 cm
• Diametrele transverse:
• Transvers maxim – 13,5 cm
• Transvers median – 12 cm – situat la ½
distanţei între sacru şi pubis
• Diametrele oblice: interlinia sacro-iliacă –
eminenţa iliopectinee
• Oblic drept – 12 cm
• Oblic stâng – 12,5 cm
MICUL BAZIN

• Definiţie: Micul bazin sau excavaţia pelvină este regiunea anatomică în care
prezentaţia efectuează coborârea şi rotaţia.
• Este limitat de strîmtoarea superioară superior şi de strâmtoarea inferioară
inferior.
• Are 4 pereţi: antero-inferior format de simfiza pubiană, corpul pubisului şi gaura
obturatorie – 4,5cm;
postero-inferior format de sacru, cu concavitatea anterior şi o
înclinaţie de 40°-50° - 11cm;
laterali formaţi de feţele mediale ale corpului pubisului şi ischion,
sunt uşor convergenţi
• Pereţii sunt tapetaţi cu muşchi cu o grosime de 10-15mm
• Are forma unui canal ce prezintă o îngustare la unirea 2/3 superioară cu 1/3
inferioară – strâmtoarea medie delimitată de: articulaţia S4-S5, tuberculul sacrat
S4, marginea superioară a articulaţiei sacro-iliace, spinele sciatice, 1/3 inferioară
a simfizei pubiene
DIAMETRELE STRÂMTORII MEDII

• Diametrul antero-posterior – 11 –
11,5 cm
• Diametrul transvers (bispinos) – 10
-11 cm
STRÂMTOAREA INFERIOARĂ

• Definiţie: reprezintă planul de degajare a prezentaţiei; este un orificiu osteo-


fibros neregulat format din: anterior bordul inferior al simfizei pubiene, lateral
din ramurile ischio-pubiene, tuberozităţile ischiatice, ligg. sacro-tuberoase, iar
posterior de vîrful coccisului.
• Diametrele strâmtorii inferioare:
 Antero-posterior: - de la articulaţia sacro-coccigiană la marginea
inferioară11cm
 Transvers: - biischiatic – 11cm
Ligamentele pelvisului (anterior)
Ligamentele pelvisului (posterior)
- ligamentum
sacroiliacum dorsale
- foramen ischiadicum majus
– lig. Sacrospinale
– lig. Iliofemorale
– lig. sacrotuberale
– foramen
ischiadicum minus
*lig.longitudinale anterius
*lig. iliolumbale
* lig. sacroiliaca
ventralia
*lig. sacrospinalis et
sacrotuberalis
*lig. arcuatum pubis
* lig. sacrococcygeum
anterius
Peretii pelvisului pe linga oase mai sunt alcatuiti si din muschi, in
special parietali.
- m. piriform. Are originea pe faţa anterioară a
sacrului, părăseşte bazinul prin orificiul ischiadic mare şi se inseră pe
trohanterul mare.

- m. obturator intern. Are originea pe marginile orificiului


obturat, pe faţa internă a membranei obturatorii şi ieşind din bazin prin
orificiul ischiadic mic se inseră în fosa trohanterică.

- m. transversus perinei profundi


- m.levator ani
1 – m. piriformis;
2 – lig.sacrospinale;
3 – foramen infrapiriforme;
4 -lig.sacrotuberale;
5 – m. obturatorius internus;
6 – foramen suprapiriforme.
1 – m. gluteus minimus;
2 – mm. gemelli superior et
inferior;
3 – m. quadratus femoris;
4 – m. biceps femoris;
5 – m.piriformis;
6 – m. obturatorius
internus;
7 – m. gluteus maximus;
8 – m. gluteus medius.
M. transversus perinei profundi porneşte de la ramurile ischionului şi pubisului
şi pe linia mediană a perineului, printr-un tendon plat, se uneşte cu tendonul
muşchiului de partea opusă, participând la formarea centrului tendinos al
perineului.

M.levator ani formează cu perechea sa de partea opusă o pâlnie cu deschiderea


în sus, prin care trec din bazin spre exterior organele urogenitale şi rectul.
Muşchiul are originea pe ramurile inferioare ale pubisului, pe un arc tendinos, de
unde fasciculele musculare se îndreaptă inferior şi medial, înconjurând organele
genitale şi rectul.
Conform unor autori m. levator ani se divizeaza in mm. coccigeu, ileococcigeu si
pubococcigeu.
1.Centrum
tendineum perinei
2.M. transversus
perinei profundus
3.M. transversus
perinei superficialis
4.M. iliococcygeus
5.M. pubococcygeus
6.M. puborectalis
7.M. levator ani
8.M. sphincter ani
internus
M. transversus perinei profundus mai este
numit diafragma uro-genitala, iar m. levator
ani – diafragma anala.

diafragma uro-genitala + diafragma anala =


diafragma pelvisului
Fascia pelvis constituie o continuare a fasciei endoabdominalis.
La nivelul pelvisului putem delimita:
1) Fascia parietala
2) Fascia viscerala (constituita din 2 foite)

Fascia parietala trece pe m. levator ani, acopera suprafata lui superioara,


apoi scindindu-se trece pe partea lui inferioara. Formeaza arcus tendineus
fasciae pelvis, lig. pubo-prostatic (barbati) sau pubo-vezical (femei)

Fascia viscerala acopera organele bazinului mic, prin 2 foite care merg in plan
sagital de la osul pubian spre sacru. In asa mod se creeaza un spatiu care cu
ajutorul aponevrozei peritoneo-perineale este impartit in portiunea anterioara
si posterioara, delimitind rectul de organele sistemului uro-genital.
Fascia pelvis formeaza teci pentru organele bazinului, cele mai
pronuntate fiind capsula prostatica Retzius-Pirogov si capsula Amus
(intestinul rect)
Etajele cavitatii
pelviene
1) Portiunea
peritoneala a
bazinului mic (cavum
pelvis peritoneale)
2) Portiunea
subperitoneala a
bazinului mic (cavum
pelvis
subperitoneale)
3) Portiunea
subcutanata a
bazinului mic (cavum
pelvis subcutaneum)
Cavum pelvis peritoneale – reprezentat de etajul
inferior al cavitatii peritoneale cu organele sau
portiunile de organe acoperite cu peritoneu (rect, uter,
vezica urinara).

Cavum pelvis subperitoneale – se afla intre peritoneu si


fascia parietala pelviana si contine prostata, portiunile
pelviene ale ureterelor, extraperitoneale ale vezicii
urinare, rectului, vezicule seminale, ampula ductului
deferent.

Cavum pelvis subcutaneum – contine portiunea


terminala a rectului, fosa ischio-rectala, portiuni ale
organelor sistemului urinar.
Vascularizatie

Inima stinga-
Aorta –
iliaca comuna-
iliaca interna –
rr. anterioare (viscerale) si rr.
posterioare (parietale).
Din rr anterioare:
a. ombilicala,
b. aa. Vezicale superioare,
c. a.vezicala inferioara,
d. a. rectala medie,
e. a. ductului deferent, a. uterina,
f. a. pudenda interna (a. rectala inferioara, a. perineala, a. bulbului
penisului, a.uretrala, aa.profunda si dorsala a penisului),
g. a. obturatorie( rr. acetabulara si obturatorie),
h. a. gluteala inferiora.

Din rr. posterioare – a. iliolombara (rr iliaca si lombara), aa. sacrale laterale, a.
glutea superior.
Vv. parietale insotesc arterele sub forma de vase perechi, in timp ce vv.
Viscerale formeaza in jurul organelor plexuri venoase: rectalis, vesicalis,
prostaticus, uterinus, vaginalis.

Plexus pudentus se form din rr. II, III, IV sacrale. N. pudendus si vasa
pudenda interna prin canalul obturator parasesc cav. pelviana.
Plexul sacral este format din rr. IV-V lombare si I, II,III sacrale si se
indreapta spre foramen suprapiriform(n. gluteus superior cu vasele
omonime) si infrapiriform( n. gluteus inferior cu vasele omonime, n.
cutaneus femoris posterior, n. ischiadicus)
Inervatia organelor se realizeaza in
special prin nn. hipogastrici dr. si st.
(inervatie simpatica) si rr. II,III,IV
sacrale(nn. splanhnici pelvini –
inervatie parasimpatica)
3 grupuri de noduli limfatici:
1. De-a lungul a. iliaca comuna si externa
2. De-a lungul a. iliace interne
3. Pe fata anterioara a sacrului
Ganglionii viscerali aduna limfa de la organele pelvisului drenindu-se de
regula ganglionii situati in jurul a. iliace interne
Spatiile celulo-adipoase
1) Spatiul parietal (laterale) – situat intre foita parietala si peritoneu. Comunica
prin for. infrapiriform cu tes. adipos gluteal, pe traiectul n. sciatic pe supraf post
a femurului, prin canalul obturator cu straturile profunde ale suprafetei
anterioare a femurului.

2) Prevezical (spatiul Retzius) care trece in spatiul paravezical. Se pot raspindi


spre femur prin canalele femural si obturator, spatiile laterale ale bazinului,
peretele anterior al abdomenului.
Retrovezical – raspindire in reg canalului inghinal(traiectul ductului deferent),
retroperitoneal (traiectul ureterelor)

3) Retrorectal – raspindire in spatiul retroperitoneal sau in fosa ischio-rectala


cu abcese pararectale!

4) Parametral – raspindire in spatiul retroperitoneal, reg fesiera, supraf.


anterioara a femurului, fosa iliaca, perete abdominal anterior(traiectul lig. teres
uteri)