Sunteți pe pagina 1din 15

ROLUL KINETOTERAPIEI IN

TRATAMENTUL SCOLIOZEI LA
COPII
Definitie
• Scoliozele se definesc ca deformări ale coloanei vertebrale,
formate din una sau mai multe curburi, ce apar iniţial în
plan frontal, apoi asociază şi rotaţia vertebrelor. În evoluţia
scoliozei aceasta capătă un caracter grav şi este însoţită de
formarea unor modificări anatomice stabile ale coloanei
vertebrale şi cutiei toracice. Se încalcă funcţia statică şi
dinamică a coloanei vertebrale şi cutiei toracice, fapt care
atrage după sine destabilizarea funcţiilor aparatului cardio-
vascular şi celui respirator, iar deformaţie este numită boală
scoliotică.
• Scolioza se dezvoltă în special în perioadele de creştere a
scheletului. Cu cât apare la o vârstă mai tânără, cu atât
evoluţia scoliozei este mai gravă. În perioada menţionată
eforturile asimetrice şi statice pot contribui la dezvoltarea
scoliozei adevărate (idiopatice), însoţită de modificări
structurale ale vertebrelor. Dezvoltarea scoliozei, însă, nu
este generată numai de destabilizări statico-dinamice.
• Pentru aceasta este necesară existenţa a trei factori de bază:
 factorul primar patologic (modificări displastice în măduva
spinării sau vertebre);
dereglarea schimbului de substanţe;
 schimbarea atitudinii (schimbări statico-dinamice).
BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE
• Mişcările coloanei, indiferent de amplitudinea lor, sunt mişcări
complexe, în care intervin mai multe segmente vertebrale. Ele
se realizează prin cumularea uşoarelor deplasări ale corpurilor
vertebrale, care au loc la nivelul discurilor intervertebrale,
precum şi la nivelul celorlalte articulaţii.
• Aceste mişcări sunt limitate de rezistenţa ligamentelor, de
forma articulaţiilor intervertebrale şi de gradul de
compresibilitate a ţesutului fibrocartilaginos din care este
compus discul.
Miscarile coloanei vertebrale:
• Flexia este aplecarea inainte. Discurile vertebrale sufera o apasare mai mare
in partea lor anterioara in timp ce ele se inalta posterior. Ligamentul vertebral
longitudinal anterior este relaxat, celelalte, dimpotriva sunt intinse, solicitate.
• Extensia este aplecarea inapoi. Ligamentul vertebral longitudinal anterior este
intins, iar celelalte, relaxate.
• Înclinarea laterala, in partea dreapta sau stanga, turteste discul de aceeasi
parte.
• Circumductia este miscarea rezultata din executarea alternativa miscarilor
precedente.
• Rotatia spre dreapta sau spre stanga se executa in jurul unui ax
vertical care trece prin centrul discurilor.
•  Mobilitatea coloanei vertebrale difera in raport cu regiunea
considerata: este maxima in regiunea cervicala, mai mica in
regiunea lombara si mult mai redusa in cea toracica (pe de o
parte din cauza dimensiunilor reduse ale discurilor
intervertebrale de aici, pe de alta parte din cauza suprapunerii
atat de accentuate a lamelor vertebrale si proceselor
articulare).
Tehnici de evaluare clinică şi funcţională:

Inspecția în ortostatism
• Din spate:
– mersul ,,șoldit”
– alinierea trunchiului: firul de plumb de la occipit
– asimetrie de poziție a omoplaților (ridicat pe parte convexității)
– situația înălțimii umerilor
– unghiului gât-umăr modificat de asimetria trapezului (curbură cervicală sau to racică înaltă)
– rectitudinea flancului lombar de partea convexității a curbei lombare
– asimetria bazinului
– testul aplecării a lui Adams (copilul se apleacă în față). La nivelul toracic apare gibozitatea
dorsală de partea convexității
– devierea liniei spinoaselor ce sunt rotate spre concavitatea curburii
• Din față:
-Se observă asimetria sânilor sau a nivelului mameloanelor
-Protuzia hemitoracelui de parte concavității
-Sternul este rotat în axul vertical sau deplasat lateral față de linia mediană, ca raspuns al
rotației coastelor
• Din lateral:
-Se urmăresc curburile în plan sagital (hipercifoza, hiperlordoza)
-Inspecția în decubit permite masurarea lungimii actuale și a celei aparente a membrelor
inferioare
-Examen neurologic (diastematomielie, mielomingocel, siringomielie)
-Statica bazinului prin tangența la marginea inferioară a celor două articulații sacro-iliace
-Echilibru rahisului: verticala din odontoidă trece prin mijlocul sacrum-ului
-Determinarea gradului de maturitate osoasă este important deoarece la maturitate evoluția
scoliozei este mult încetinită (deși nu întotdeauna complet oprită)
Kinetoterapie recuperatorie
• Exercitiile statice constau in contractii izometrice, care nu duc la
deplasarea segmentului corpului, ci realizeaza numai cresterea
tensiunii intramusculare. Mentinerea indelungata a tensiunii in
muschi este factorul care stimuleaza cel mai mult dezvoltarea fortei.
• In tratamentul deviatiilor axiale ale coloanei vertebrale, contractiile
izometrice se folosesc indeosebi pentru intarirea muschilor ce mentin
postura verticala opunandu-se gravitatiei ca:
• - muschii paravertebrali, aductorii omoplatilor, ridicatorii umerilor,
muschii centurii abdominale.
Exerciţii dinamice
• Exercitii active libere - realizeaza deplasari ale segmentelor
corporale sau a intregului corp, ca de exemplu numai ale
membrelor si trunchiului, alergari, sarituri, aruncari
• Exercitii active cu rezistenta - exercitiile cu rezistenta manuala
sunt obligatorii. Ca tehnica, exercitiul cu rezistenta manuala
consta in a invinge forta exerna opusa de kinetoterapeut. Pe
langa faptul ca exercitiile cu rezistenta manuala cresc efectele
de tonifiere musculara in coditii de scurtare sau alungire, ele pot
fi localizate cu precizie la grupele musculare ale segmentelor
deficiente, ceea ce grabeste obtinerea efectelor dorite.
• Exercitiile cu rezistenta
manuala pot fi:
- concentrice, cand grupele
musculare ale segmentelor de
ficiente se scurteaza.
- excentice, cand subiectul
opune rezistenta miscarii si este
invins in cele din urma de forta
profesorului.
VĂ MULŢUMESC!