Sunteți pe pagina 1din 13

Comunicarea în Mass-media

Corpusul cercetat- FORUMURI DE MĂMICI

Anda Cristolovean
Grupa: Română-Germană, Anul
III
A. Aspecte teoretice ( to know!)

 Saussure definește semnul ca raport între semnificant (partea fizică a semnului – sunete, litere, gesturi) şi
semnificat (reprezentat de imaginea sau conceptul la care trimite semnificantul). Relaţia dintre semnificant şi
semnificat este dată de semnificaţie. Toate tipurile de mesaje care apar în mass-media folosesc toate tipurile de
semne.
 Pierce consideră că semnificaţia este dată de relaţia a trei termini: semnul, obiectul şi interpretantul.
 Interpretantul reprezintă punctul de vedere al receptorului, în mintea sa are loc o negociere între semn şi
obiectul referent în funcţie de context, semnificaţie socială, personală.
Exemplu:
Un copac înflorit va avea un interpretant pentru un horticultor şi altul pentru un pictor. Dacă copacul înflorit este
o fotografie reprezintă pentru receptor semnificantul, iar semnificatul se află în mintea sa, după Saussure, iar după
Pierce semnul este fotografia, obiectul copacul înflorit care a fost fotografiat şi interpretantul este reprezentat de
punctul de vedere al receptorului despre acest copac înflorit.
! Se cunosc şase tipuri de semne care apar în comunicare :
1. simptomul
Exemplu
 îngălbenirea frunzelor unei plante poate fi rezultatul lipsei de fier.
 căderea excesivă a părului la un câine este simptomul unei boli de piele. Semnificantul este unit cu semnificatul printr-o
legătură naturală. Denotaţiile simptomului sunt diferite pentru expeditor (pacientul) şi pentru receptor (medicul).
2. semnul
Exemplu
 cântecul privighetorii poate fi un semnal natural, iar alarma maşinii un semnal artificial. În cea mai mare parte
comunicarea dintre oameni se bazează pe semnale produse inconştient, care pot fi paraverbale (intonaţie, accentuare,
pauze), non-verbale (mimică, gesticulaţii).
3. Indicele- cel care leagă semnul de obiect într-o relaţie cauză – efect, deosebirea faţă de semnal este că indicele devine
indice dacă este prelucrată informaţia de creierul uman
Exemplu
 tunetul devine indice dacă îl aude un om şi înţelege că va ploua, altfel el este doar un semnal. Orice tip de comunicare
este căptuşită de indici. În comunicarea de masă, de exemplu, redactorul la radio când rosteşte discursul are o anumită
intonaţie, accentuează anumite cuvinte, ceea ce indică că ele ocupă un loc important în decodificarea mesajului, poate fi
răguşit ceeea ce indică că este răcit, are o voce mai groasă ceea ce arată că fumează.
4. iconul –semnul care îşi reproduce referentul, sau este foarte asemănător cu el
Exemplu
 o fotografie, un portret, o imagine de televiziune, un parfum care imită parfumul unei flori din natură sunt exemple
de semne iconice.
Pierce a clasificat iconii în trei clase : imagini, diagrame şi metafore. Comunicarea de masă foloseşte, uneori
excesiv, imaginile iconice, fie prin intermediul televiziunii, dar şi prin presa scrisă (fotografiile) şi radio prin
intermediul metaforelor sau mesajelor cu rol iconic (creează imagini în mintea receptorului – descrierea radiofonică,
de la faţa locului, a unui accident rutier).
5.simbolul - semnul care stă în locul referentului său în mod convenţional.
Exemplu
 culoarea albă simbolizează puritatea, iar culoarea negru simbolizează moartea, doliul.
În special aceste tipuri de semne (indicii, iconii, simbolurile) apar pe parcursul procesului de comunicare.
Semiotica diferenţiază în cadrul culturii trei straturi : ordinea indicilor, ordinea iconică, ordinea simbolică.
Mass media

Învățare Ordine simbolică

Ordine ionică

Ordinea indicilor
 I.Primul nivel este cel indicial şi cel mai la îndemână şi mai uşor de decodificat
 al II-lea nivel este cel iconic care presupune un proces de interpretare mai laborios
 la nivel simbolic abstractizarea este maximă şi procesele de interpretare sunt cele mai laborioase. Procesul de
învăţare are loc în sens ascendent, de la nivelul indiceal la cel simbolic. Comunicarea de masă foloseşte iconii,
dar şi o bogăţie de indici prin intermediul cărora se stabileşte relaţia emiţător – receptor.
 Fiecare semn are două caracteristici: denotaţia şi conotaţia.
 Denotaţia reprezintă realitatea desemnată în mod direct, este semnificaţia standard care trimite la referent.
Conotaţia reprezintă semnificaţia secundară îmbogăţită cu noi evaluări, asocieri şi reacţii diferite. În funcţie de
context, de ascultător cuvintele pot avea şi alte semnificaţii decât cele denotative
http://www.eva.ro/forum/viewtopic.php?topic=11375&forum=4

mamici singure…

1. 30 Martie 2005, 20:32


laura6999
„ Așa cum bine bănuiți sint o mama singura. Am 35 de ani si doi pui,Ioana 7ani si Ana 4ani.Am reusit sa-mi fac
copiii fericiti si sa nu simta lipsa tatului lor.Sintem o familie moderna si fericita. As dori sa cunosc alte mamici
singure, sa putem stam de vorba asa ca intre….. mamici singure )) Sa vorbim despre copiii nostri, despre noi,
despre visele, sperantele si asteptarile noastre. Asa ca intre prietene. Va astept cu drag!”
2. 31 Mar 2005, 12:44
danat
„buna laura6999 sunt si eu o mamica singura, dar spre deosebire de tine am doar o fetita de 7 ani.Cum te descurci
cu doi copii? Cum reusesti sa-ti faci timp liber pentru ei ? Pentru mine asta este cel mai greu lucru, sa-mi fac timp
pentru ea, sa mergem la plimbari,in parc, etc. Nu-ti mai spun ca in timpul scolii(ca acum e vacanta) sunt terorizata
de temele de acasa pe care nu le face decat cu mine impreuna. Asa ca poate imi dai vreo idee. ”
pupici
A. Analiză pragmatică
I. Cele mai importante tipuri de deixis:
a. deixis personal: sint ( eu sunt), am (eu am ), -mi, noi, eu,-ți, ei, mine, -mi, ea, le, imi
b. deixis spațial: in parc
c. deixis temporal: acum
d. deixis social: buna laura
e. deixis contextual: asa.. (ca intre fete), asta

II. Acte de vorbire


1. enunțuri reprezentative, realizate direct:
Am 35 de ani si doi pui,Ioana 7ani si Ana 4ani.
Am reusit sa-mi fac copiii fericiti si sa nu simta lipsa tatului lor.
Sintem o familie moderna si fericita
Sunt si eu o mamica singura, dar spre deosebire de tine am doar o fetita de 7 ani.
2. enunțuri expresive:
Va astept cu drag!
3. enunțuri directive:
Asa că poate imi dai vreo idee

31 Mar 2005, 19:52


laura6999
3. „Bineaivenit danat.Am noroc ca eu programul mi-l fac singura,nu am sefi.Ma descurc foarte bine cu
ei,avem suficient timp sa sti.Problema cu temele a existat si la mine.Am rezolvat-o incet,incet(stai ca am putina
treaba la bucatarie,stai ca ma duc sa scot rufele din masina pina termini tu rindu asta...si s-a obisnuit fata mea
,scrie singura,vine doar sa-i controlez caietul.Incearca si tu asta.Te sarut!! ”
II. Principiul cooperării
 între textele 2 și 3
- este încalcată maxima cantității
- este încălcată maxima relevanței

• 4. 1 Apr 2005, 00:10


marty69

„Printesa mea,sau zana mea cum o mai alint eu are 10 ani.Inchipuie-ti la ce nivel se afla tensiunea mea cand e la scoala

sau cand o mai las in fata blocului sau o trimit la paine.

Spre deosebire de alte fetite de varsta ei ea este inca preocupata de papusi si jocuri .

Ma sperie ce-mi povesteste uneori de colegele ei care sant lesinate cand se uita un baiat la ele sau mai rau cum intra pe site-

uri porno.

Eu sant f. deschisa cu ea si imi spune ce-i place si ce nu ,inclusiv daca e vorba de vreun baiat dar am reusit sa o fac sa

inteleaga ca exista destul timp pt. asta mai tarziu.

Imagineaza-ti ,ca fetitele de varsta ei o considera i-matura.....doar pt. ca nu transpira instantaneu cand vede un baiat!!!
Aici si eu am avut o contributie ,daca pot s-o numesc asa .Datorita tatalui ei care a facut frumosul gest de a ne
parasi pt. o ,,no name" ,si-a schimbat viziunea asupra vietii si implicit despre barbati.Pot sa spun ca am pus-o la
curent cu mitocaniile pe care le pot face baietii ca sa obtina ce vor.
Oricum s-a maturizat in gandire ,in sensul bun ,si sper sa-i foloseasca in viitor.
Cred ca e minunat sa ai doua comori asa cum ai tu.Imi place ca ai o atitudine optimista si vezi partea frumoasa a
vietii doar cu copii”.
III. Observații de natură morfo-sintactică
• folosirea frecventă a vocalei „î” în loc de vocala „u” la conjugarea verbului „ a fi” la persoana I, nr.singular/
plural, timpul prezent
• nefolosirea diacriticelor
• folosirea necorespunzătoare a vocalelor „î”/ „â”, în contexte precum:
rindu în loc de rândul
pina în loc de până
• greșeli gramaticale ce privesc pluralul cuvintelor: copiii noștri, copiii fericiți
• prescurtarea cuvintelor: „pt”- în loc de pentru, „f” –în loc de foarte
• nerespectarea semnelor de punctuație
• predomină pronumele de persoana I și adjectivele pronominale posesive
• folosirea frecventă a enunțurilor interogative
• predomină substantivele la numărul plural
• apariția pleonasmelor