Sunteți pe pagina 1din 55

KINESIOLOGIE

LP2
MIȘCAREA LA NIVELUL CORPULUI UMAN-OSTEOKINEMATICE
 
Impuls Forța Pârghiile de
Nervos musculară mișcare
Arcul reflex Forța de contracție musculară Pârghiile osteoarticulare

 Receptori
 C. concentrică  De stabilitate
 Cale aferentă
 C. Excentrică  De mișcare
 SNC
 C. Izometrică  De forță
 Cale eferentă
 Efectori(mușchi, articulații,)
Tipuri de mișcare

 Mișcarea Liniară/Rectilinie
mișcarea a cărei traiectorie este o linie dreaptă,
toate punctele segmentului aflat în mișcare
traversează
aceeași distanță
 în aceeași direcție
aceeași viteză
în același timp.

Caracteristici:
este un vector; are mărime şi direcţie
are unitate de lungime – se măsoară în metri.
Tipuri de mișcare

 Mișcarea Curbilinie
•În mișcarea curbilinie, traiectoria este
o linie curbă, eventual un cerc

La nivelul corpului uman, există foarte


puține mișcări rectilinii sau curbilinii, un
exemplu de mișcare liniara=alunecarea
oaselor carpale unul pe lângă celălalt.
Tipuri de mișcare
 Mișcarea angulară

 mișcarea survine în cerc/în jurul unui ax

 fiecare punct al segmentului aflat în mișcare descrie


un arc de cerc,

 punctele de pe segmentul în mișcare se deplasează cu


diferite viteze,

 viteza fiecărui punct se raportează la distanța


punctului față de axul de mișcare.

 Cu cât este mai mare distanța față de axul de mișcare,


cu atât viteza este mai mare.
Impactul mișcărilor liniare și angulare
Mișcarea funcțională=mișcări combinate liniare și angulare

Mers- trunchiul și corpul, ca un întreg se


deplasează pe direcția înainte, creând o mișcare
liniară a corpului

La nivelul corpului uman-Mișcare angulară la


nivelul coapsei, genunchiului, gleznei

Aruncarea unei pase în baschet- mișcări angulare


ale umărului, cotului, pumnului combinate pentru
a determina traiectoria liniară a mingii
PRINCIPII MECANICE
 
Cinetică=Forțele care produc/rezistă unei mișcări

Cinematică:=studiul mișcării obiectelor fără a lua în considerație cauza ce duce la această


mișcare.

Dinamica – se studiază mişcarea din punct de vedere explicativ – se explică schimbarea stării
de mişcare prin acţiunile exercitate asupra mobilului

Statica – se descriu stările de echilibru şi se explică menţinerea lor prin acţiuni simultane
asupra aceluiaşi corp.

Mişcarea este definită ca variaţia în timp a poziţiei unui corp faţă de un sistem de referinţă ales.

Mişcarea este caracterizată de parametrii traiectorie şi viteză.


o Traiectoria =locul geometric al poziţiilor succesive ocupate de un obiect în spaţiu; și
reprezintă distanța descrisă de un corp pe parcursul mişcării sale

 rectilinie sau curbilinie; poate fi efectuată într- un plan (mişcare circulară) sau într-un spaţiu
(mişcarea unui punct periferic al unui şurub).

oStarea de repaus : Orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atât
timp cât asupra sa nu acționează alte forțe sau suma forțelor care acționează asupra sa este nulă.

o Mișcările osteokinematice= realizate prin pârghiile pe care le formează oasele prin intermediul
articulațiilor și cu ajutorul lucrului mecanic efectuat de mușchi.
Factori care determină mișcarea

1. TIPUL MIȘCĂRII
2. PLANUL MIȘCĂRII
3. AMPLITUDINEA MIȘCĂRII
4. DIRECȚIA MIȘCĂRII
5. RATA MIȘCĂRII/RATA DE SCHIMBARE A MIȘCĂRII
PLANUL MIȘCĂRII MĂRIMEA/ AMPLIT MIȘCĂRII

Plan sagital-miscari de flexie, extensie Distanța=cât de departe este deplasat un corp de


către o forță
Plan transversal-rotatiile, pronosup., inv./ever.
Se măsoară în distanță lineară sau unghiulară.
Plan frontal-abductiile, dev. Rad/ulnară, fl. Lat.
Linear=M, Unghiular/Angular=Grade
Direcția mișcării

 mișcarea pe axa X, către dreapta, avem o


valoare pozitivă, iar către stânga o valoare
negativă.

 mișcarea pe axa Y, superior, avem o valoare


pozitivă, iar inferior,o valoare negativă.

 mișcarea pe axa Z, anterior, avem o valoare


pozitivă, iar posterior o valoare negativă.
Direcția mișcării

În poziție anatomică:
mișcarea pe axa X(axa medio-laterală,stg/dr)
survine în plan frontal, este pe planul sagital și
se identifică mișcările de abducție și adducție..
mișcarea pe axa Y(axa sagitală-
anterior/posterior) survine în planul sagital și
este pe planul frontal și se identifică mișcările
de flexie și extensie.
mișcarea pe axa Z(axa longitudinală-
superior/inferior) survine în planul sagital și
este pe planul transversal, se identifică mișcările
de rotație.
Rata mișcării
Când survine mișcarea, rata mișcării este foarte importantă și este redată
de velocitate.
Velocitatea unghiulară Accelerația este rata cu care survine schimbarea
Reprezintă variaţia în timp a poziţiei unghiulare sau a de velocitate și poate avea valoare pozitivă sau
orientării liniilor segmentelor. negativă,
  dacă valoarea este pozitivă, segmentul se mișcă
Viteza unghiulară (º/s) mai din ce în ce mai rapid,
Reprezintă distanţa unghiulară parcursă în unitatea  dacă este negativă, segmentul se deplasează cu
de timp. Are unitate de măsură o viteză din ce în ce mai mică.
distanţa unghiulară / variaţia timpului

Acceleraţia unghiulară (grad/sec2) Forța mișcării dezvoltate în jurul unei axe este
denumită forță de torsiune(torque).
Reprezintă modificarea în timp a velocităţii
unghiulare
Forțele
 
Forța este o mărime fizică care exprimă
cantitativ o acțiune ce determină la un obiect cu
masă o modificare de viteză, de direcție, sau de
formă (aspect).  
Forțele au două dimensiuni: mărime și direcție.
O forță aplicată va avea o mărime definită (ex: 5
kg) și va avea o direcție anume ( de exemplu, în
sus, atunci când ridicăm un obiect deasupra
capului).
Fortele care actioneaza asupra CU

Gravitatia
Muschii
Rezistenta aplicata din exterior ( miscarea activa cu rezistenta)
Frictiunea
Avantaj-stabilitate
Dezavantaj-miscare
Forțele
 
Dacă două forțe acționează asupra aceluiași corp/segment, și au aceeași mărime, dar direcții opuse,
survine o stare de Echilibru, iar obiectul/segmentul respectiv nu se va mișca. Dacă forțele sunt inegale,
direcția de mișcare va fi imprimată de forța ale cărei valori sunt mai mari.
Gravitația:
Masa unui obiect se refera la cantitatea de substanța, materie care este conținută de obiect iar greutatea unui
obiect reprezintă forța de gravitație care acționează asupra lui.

Forța gravitațională scade pe măsură ce ne îndepărtăm de centrul pământului


Forţa exercitată asupra unui corp se defineşte ca  produsul dintre masa şi acceleraţia acestuia. F=m x A
Asupra oricărui corp acţionează acceleraţia gravitaţională ce are  valoarea:
g = 9,80665 m/s2.
Un kilogram forță mai poate fi definit ca fiind egal cu valoarea forței gravitaționale ce acționează asupra unui
corp cu masa de un kilogram.
1 kgf este valoarea forţei gravitaţionale ce acţionează asupra unui corp cu masa de 1 kg. Exprimarea unui kgf
în N se face cu formula:

1 kgf = 1 kg · 9,80665 m/s2 = 9,80665 N (newton)


MUȘCHII FRICȚIUNEA

Mușchii produc forțe pe segmentele osoase prin Este rezistența la mișcare care se naște atunci când
contracție activă sau prin întindere pasivă. 2 obiecte se află în contact direct.
Forța musculară determină mișcare la nivelul Poate fi avantajantă sau dezavantajată, asigurarea
segmentelor corpului uman și la nivelul corpului uman stabilității în cazul optim , întârzierea mișcării dacă
ca întreg. este excesivă , și să conducă la instabilitate dacă
Rezistența externă aplicată(ft) este inadecvată.
 orice fel de rezistență aplicată, iar mușchii trebuie să lucreze împotriva
acestei rezistențe pentru a produce mișcare

Momentul este rezultatul unei forțe ce acționează la o distanță anume de punctul de mișcare/axul
de mișcare. Este produsul dintre Forță și și distanță.
M=d×F
forțele translatorii, d reprezintă lungimea brațului pârghiei (sau distanța perpendiculară de la vectorul de forță
către centrul mișcării),
forțele rotatorii, brațul pârghiei este momentul pârghiei (sau distanța perpendicularei de la vectorul forței către
axul de mișcare)

greutate 2,27 kg-atașată pe gleznă, cu o greutate a MI-11,34 kg-lungimea brațului pârghiei este de 1,067 m-CF-gleznă
Pt a ridica MI=1.067 x (2,27 kg+11,43 kg)=14,52 kg-m MI=0.91 x (2,27 kg+11,43 kg)=12,39 kg-m

kg-m=Unitate de măsură pentru lucrul mecanic, egală cu lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutăți de un kilogram
la înălțimea de un metru

Momentul este rezultatul unei forțe ce acționează la o distanță anume de punctul de mișcare/axul de mișcare. M=d×F
Legile de mișcare ale lui Newton
Inerția
Orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atât timp cât asupra sa nu
acționează alte forțe sau suma forțelor care acționează asupra sa este nulă.(similar Echilibru)

Ex: mutați un dulap dintr-o parte a biroului în altă


parte, este nevoie de mult mai mult forța pentru
a iniția mișcarea dulapului decât forța utilizată
odată ce dulapul a fost pus în mișcare.

Inerție este ceea ce trebuie să fie depășit pentru a


provoca o schimbare în poziția
corpului(obiect/segment). Tendința fiecărui obiect
este de a menține echilibrul sau viteza de mișcare.
Ex: un auto cu o greutate de 1500 kg oprit în
parcare se află în echilibru static deoarece
gravitația acționează cu o forță negativă de
1500 kg spre interiorul pământului, iar șoseaua
acționează în direcția opusă cu o forță pozitivă
de 1500 kg, astfel că ambele forțe care
acționează asupra autoturismului au aceeași
mărime dar direcții diametral opuse, anulându-
se una pe cealaltă și determinând astfel
echilibrul static al autoturismului.
ΣF = 0
 
Σ=suma tuturor forțelor care acționează asupra
unui obiect/corp
Un corp se află în echilibru dinamic, deoarece se deplasează la o viteză uniformă. Dacă
autoturismul de mai sus s-ar deplasa cu o viteză de 50 km/h, atunci automobilul se deplasează
într-o direcție anume, cu o viteză constantă, astfel încât accelerația este zero.

Este necesară o forță pentru a declanșa o mișcare , pentru a schimba direcția de deplasare sau
viteza de deplasare și pentru a opri o mișcare a unui corp/obiect/segment.
 
Accelerația

Aceleași forțe sau forțele care acționează asupra a


diferite corpuri/obiecte determină o mișcare
diferită a acelor corpuri/obiecte.

Accelerația (a) unui corp este proporțională cu


mărimea forțelor nete (F) care acționează asupra
corpului și invers proporțională cu masa (m)
corpului.

A
Este necesară o forță mai mare decât masa unui corp pentru a determina mișcarea/oprirea acelui corp.

Cu cât masa este mai mare, cu atât este necesară o forță mai mare
 
Aceeași regulă se aplică și în practica clinică-
 2 pacienți cu F5 a gastrocnemienilor, primul pacient este fotbalist și cântărește 113 kg,
 o balerină ce cântărește 45 kg, deși forța musculară se regăsește în limite normale și maximale la
amândoi, nu ar trebui să ne așteptăm ca fiecare dintre ei să fie capabili să se ridice pe vârfuri
susținând 100 kg.
Acțiune/Reacțiune
A treia lege a lui Newton afirmă că pentru fiecare forță de acțiune există o forță de
reacțiune opusă și egală ca mărime. Aceasta semnificând faptul că atunci când un corp
aplică o forță asupra altui corp, corpul secundar furnizează o forță egală ca mărime și în
direcția exactă opusă forței aplicate de către primul corp.
 
Dacă țineți o carte în mână, există 2 forțe egale care acționează asupra cărții:
 Mușchii antebrațului și ai mâinii pentru a menține poziția cărții împotriva gravitației
 Forța gravitațională care acționează asupra greutății cărții.

 Din moment ce cartea nu realizează nici o mișcare și se află într-o poziție fixă,
rezultă că forțele care acționează asupra cărții sunt egale ca și mărime și opuse ca
direcție.
Forțele vectoriale
 
Elementele care au doar mărime sau direcție sunt denumite mărimi scalare: 2 mașini, 10 km, 5 vertebre.
O forță vectorială este exprimată sub forma unui moment. Forțele vectoriale pot fi exprimate grafic și matematic.

Punctul central de la care pleacă săgețile reprezintă punctul în care forța se atașează corpului sau punctul în
care se aplică acea forță.
Săgeata este linia de acțiune a forței, iar lungimea este desenată scalar, reprezentând mărimea forței.
 
Diagramele forțelor vectoriale
 
 Forțele vectoriale pot fi
combinate , când asupra unui corp
se aplică mai mult de o forță.

 Combinația acestor vectori este


denumită Rezultantă vectorială.

 Adăugând sau sustrăgând 2 sau


mai multe forțe , efectul combinării
lor creează o singură forță
rezultantă. Forța rezultantă este cea
mai simplă forță care rezultă atunci
când toate forțele acționează
împreună.
Compunerea forțelor
 
De cele mai multe ori, mai multe forțe
acționează asupra unui corp simultan.
• Dacă aplicăm ideea expusă mai sus asupra
corpului, într-o situație practică, spre exemplu
atunci când atașăm greutăți de glezna unui
pacient pentru realizarea extensiei, există mai
multe forțe ce acționează pentru a pune segmentul
în mișcare: greutatea piciorului, greutatea ghetei,
și greutatea atașată la gheată.

Din moment ce toate aceste forțe au aceeași


direcție, se poate determina suma acestor
forțe sau putem adăuga forțele , ca în figura
alăturată.
 
 
PÂRGHII, FORȚE ȘI LANȚURI DE MIȘCARE
 
DEFINIŢIE: O pârghie este reprezentată de o bară rigidă care se sprijină pe un punct fix
(punct de sprijin) și asupra căreia acționează două forțe, una de rezistență și o forță activă.
 
 acțiunea forței active F pune în mişcare pârghia,
 forța R se regăsește într-o direcție diametral opusă cu forța F și trebuie învinsă de aceasta pentru a pune
obiectul/segmental în mișcare.
La pârghiile din corpul uman,

 bara rigidă este reprezentată de oasele orpului,

 punctul de sprijin – S, este reprezentat de axul


biomecanic al mişcării, de punctul de sprijin pe
sol sau de un aparat oarecare.

 Forţa rezistentă –R este reprezentată de


greutatea corpului sau segmentului care se
deplasează

 forţa activă – F este reprezentată de muşchiul


care realizează mişcarea prin contracția
musculară și implicit prin lucrul mecanic
efectuat.
 
Acţiunea pârghiilor se bazează pe echilibrul
momentelor celor două forţe: activă şi rezistentă pasivă.
Pârghiile de gradul I sunt pârghii de echilibru,
realizeazând echilibrul static. Forţa rezistentă este
reprezentată de greutatea corpului sau a
segmentului care se deplasează, iar forţa activă este
reprezentată de inserţia pe segmentul osos a
muşchiului care realizează mişcarea.
• trunchiul -picioare
• antebraţul în extensie
• balanţa Powell a şoldului;
• occiput – coloana cervicală – masivul facial

Pârghia de gradul I are punctul de sprijin S situat la


o distanță egală între punctele de aplicaţie ale
celor două forte cu direcții opuse.
Pârghiile de gradul I sunt pârghii de
echilibru, realizeazând echilibrul
static.
Forţa rezistentă este reprezentată de
greutatea corpului sau a segmentului
care se deplasează, iar forţa activă este
reprezentată de inserţia pe segmentul
osos a muşchiului care realizează
mişcarea.
• trunchiul -picioare
• antebraţul în extensie
• balanţa Powell a şoldului;
• occiput – coloana cervicală –
masivul facial
Pârghiile de gradul II sunt pârghii de forţă
deoarece au rolul de a multiplica forţa. Aceste
pârghii au, de obicei, formă de pană.
 piciorul având ca rezistenţă greutatea corpului
transmisă prin tibie
 segmentul membrului superior în timpul
executării flotărilor
 piciorul când ne ridicăm pe vârfuri

Pârghia de gradul II are punctul de aplicare al forței


de rezistență R la mijlocul pârghiei, între punctul
de sprijin și punctul de aplicare al forței active F,
astfel încât brațul forței de rezistență este mai mic
decât brațul forței active
Pârghiile de gradul II sunt pârghii de forţă
deoarece au rolul de a multiplica forţa. Aceste
pârghii au, de obicei, formă de pană.
 piciorul având ca rezistenţă greutatea corpului
transmisă prin tibie
 segmentul membrului superior în timpul
executării flotărilor
 piciorul când ne ridicăm pe vârfuri

Pârghia de gradul II are punctul de aplicare al forței


de rezistență R la mijlocul pârghiei, între punctul
de sprijin și punctul de aplicare al forței active F,
astfel încât brațul forței de rezistență este mai mic
decât brațul forței active
Pârghiile de gradul III sunt pârghii de deplasare sau de
viteză, ele utilizând o forţă mare pentru a învinge o forţă mică,
în schimb deplasează mult punctul de aplicaţie a forţei
rezistente. Acest tip de pârghii este cel mai frecvent întâlnit în
corpul umsn
La acest tip de pârghii punctul de aplicaţie al forţei active –
locul de inserare a muşchiului – se află între punctul de
sprijin – articulaţia – şi punctul de aplicaţie a forţei rezistente
 coastele, în timpul respiraţiei
 gamba acţionează ca o pârghie de gradul III, la fotbal
 antebrațul în flexie
 genunchiul în flexie

Pârghia de gradul III are punctul de aplicare al forței active F


situat la mijloc între punctul de sprijin și punctul de aplicare al
forței de rezistență R, astfel încât brațul forțeei active F este
întotdeauna mai scurt decât brațul forței de rezistență R.
Pârghiile de gradul III sunt pârghii de deplasare sau de
viteză, ele utilizând o forţă mare pentru a învinge o forţă mică,
în schimb deplasează mult punctul de aplicaţie a forţei
rezistente. Acest tip de pârghii este cel mai frecvent întâlnit în
corpul umsn
La acest tip de pârghii punctul de aplicaţie al forţei active –
locul de inserare a muşchiului – se află între punctul de
sprijin – articulaţia – şi punctul de aplicaţie a forţei rezistente
 coastele, în timpul respiraţiei
 gamba acţionează ca o pârghie de gradul III, la fotbal
 antebrațul în flexie
 genunchiul în flexie

Pârghia de gradul III are punctul de aplicare al forței active F


situat la mijloc între punctul de sprijin și punctul de aplicare al
forței de rezistență R, astfel încât brațul forțeei active F este
întotdeauna mai scurt decât brațul forței de rezistență R.
 
 
AVANTAJUL MECANIC
 
În cazul unei pârghii, avantajul mecanic se refera la raportul dintre lungimea brațului forței și
lungimea brațului rezistenței
 

 
Cu cât brațul Forței este mai mare, cu atât crește avantajul mecanic, fiind nevoie de o forță
redusă pentru a învinge rezistența.
 
În cazul pârghiilor de gradul I, chiar dacă forțele sunt identice ca și mărime,
avantajul mecanic revine forței cu brațul mai lung.
 
În pârghiile de gradul II, forța va avea un avantaj mecanic deoarece brațul forței
este mai mare decât brațul rezistenței.
 
În cazul pârghiilor de gradul III forța rezistenței are întotdeauna avantaj mecanic,
deoarece brațul ei este mai mare decât brațul forței.
Parghiile grd 3 –corpul uman
LANȚURI DE MIȘCARE 
Când extremitățile corpului au
mobilitatea necesară și sunt libere să
realizeze mișcarea denumim acest tip de
activitate lanț cinematic deschis.
În lanțul cinematic deschis, segmentul
proximal este fixat (prin articulație), iar
segmentul distal este liber să realizeze
mișcarea.
LANȚURI DE MIȘCARE
 
Lanțul cinematic este reprezentat de mai multe articulații succesive ale unui segment care
realizează simultan sau succesiv anumite mișcări ale segmentului respectiv.
Ex: Pentru a ridica un obiect de pe masă, este nevoie să se mobilizeze scapula, toracele, umărul,
cotul, antebrațul, pumnul, degetele și policele.
 
Când extremitățile corpului au mobilitatea necesară și sunt libere să realizeze mișcarea
denumim acest tip de activitate lanț cinematic deschis.
În lanțul cinematic deschis, segmentul proximal este fixat (prin articulație), iar segmentul distal
este liber să realizeze mișcarea.
În lanțurile de mișcare cinematice deschise, articulațiile sau segmentele care realizează mișcarea se
pot mișca separat și independent, fără a mobiliza în mod obligatoriu toate articulațiile membrului
respectiv.
În lanțul cinematic închis, segmentele distale
sunt fixate,mișcarea realizându-se prin intermediul
articulației proximale.
În cazul mișcărilor în lanț cinematic închis, este
necesară mobilizarea tuturor artculațiilor și
segmentelor unui membru pentru a realiza mișcarea
necesară.
Ex: Tracțiuni, genuflexiuni, flotări.

Majoritatea mișcărilor și acțiunilor locomotorii


ale corpului uman sunt realizate printr-o cumulare de
mișcări în lanț cinematic închis și în lanț cinematic
deschis,un exemplu îl reprezintă mersul.
Forta de rotatie (Torque)
= echivalentul de rotire ( rasucire) al
fortei liniare
=Produsul dintre fortă și distanță la un
unghi de 90⁰
Cand linia Rezistentei se află la un unghi
90⁰, miscarea se realizează cel mai
dificil, deoarece m. trebuie să realizeze
LM impotriva rezistenței celei
mai mari.

A. Torque-ul creste pe masura ce MS se


Indepărtează de corp-Rezistenta creste

B. Torque maxim-Rezistență maximă

C. Torque-ul descrește pe măsură ce MS


ajunge in flexie maximă-Rezistența scade
Aspecte posturale şi de poziţie
 
O activitate motorie începe şi se termină într-o anumită poziţie. Cele mai
frecvent utilizate au fost denumite poziţii fundamentale.
 
Poziţia anatomică (corespunde cu poziţia de drepţi din gimnastică)
membrele inferioare sunt lipite, cu picioarele la unghi drept pe gambe,
genunchii şi şoldurile extinse;
membrele superioare sunt lipite de părţile laterale ale trunchiului, cu
coatele extinse şi spre deosebire de poziţia de drepţi din gimnastică,
antebraţele sunt rotate în afară iar palmele şi degetele extinse privesc
înainte.
Centrul de greutate:
greutatea acţionează asupra corpului sub forma unui mănunchi de linii
verticale dirijate spre centrul pământului şi toate aceste forţe, asociate
vectorial, au o rezultantă care acţionează asupra unui punct al masei corpului,
situat la intersecţia planurilor medio-frontal cu medio-sagital şi medio-
transversal numit centru de greutate.
La om, centrul de greutate general al corpului se găseşte în dreptul corpului
vertebral S2;
 
Baza de susţinere sau poligonul de susţinere este o suprafaţa de formă
geometrică, delimitată fie de marginile externe plantare, sau de punctele prin
care segmentele corpului vin în contact cu solul; Dacă ne raportăm la poziția
de ortostatism, poligonul de susținere este reprezentat de suprafaţa
trapezoidală care se regăseșt între marginile externe ale plantelor în poziția
cu călcâiele lipite , iar axul longitudinal al fiecărui picior ajunge să se întretaie
cu celălalt, formând un unghi de 20-30 grade
Obiecte regulate și uniforme
Centrul geometric al unor forme comune
Centrul de
greutate
In funcție de poziția corpului
Centrul de
greutate
In funcție de poziția corpului
●unghiul de stabilitate: este redat de proiecţia centrului de greutate al
corpului cu dreapta care unește poligonul cu marginea bazei de
susţinere.Când mărimea acestui unghi crește, setermină și o mărire a
stabilității, cu cât se micșorează valorile unghiului de stabilitate, cu atât scade
echilibrul,depinde și de situarea centrului de greutate față de distanța de
sol.Cu cât centrul de greutate al corpului se află mai aproape de sol, crește și
stabilitatea .
 
●menţinerea echilibrului: starea de echilibru se realizează atunci când
proiecţia verticală a centrului de greutate al corpului cade în interiorul bazei
de susţinere, acest aspect este realizat de către centrii nervoși prin reflexe
posturale ce determină ajustarea poziției.
 
●grupele musculare principale: în menţinerea oricarei poziţii adoptate
de corpul uman acționează practic toate grupele musculare ale corpului prin
efectuarea unui travaliu static. Adoptarea unei poziţii implică acțiunea
majoritară a unor anumite grupe musculare (principale = agoniste şi sinergiste pe
de o parte şi antagoniste pe de altă parte) și realizează cupluri de forţă ce se
neutralizează reciproc, agoniștii prin contracție musculară, iar antagoniștii prin
relaxare.
Cea mai simplă mişcare voluntară
elaborarea centrală: decizia şi comanda;
calea de conducere;

ajustarea tonusului postural al segmentului mobilizat: acţiune ce precede mişcarea propriu-zisă;


contracţia musculaturii efectoare a mişcării comandate;
modularea permanentă în timpul mişcării a tonusului musculaturii: sinergiste, antagoniste şi care asigură postura.

Controlul motricităţii
controlul medular:
substanţă cenuşie medulară este zona de integrare a reflexelor medulare motorii;
semnalele senzitive de la periferie intră în maduvă prin rădăcina posterioară şi de aici pot urma 2 destinaţii:
la acelaşi nivel medular sau la unul învecinat cu determinarea ununi răspuns local: excitator, facilitator sau reflex;
trec prin maduvă spre centrii nervosi superiori sau spre niveluri medulare mai înalte.
măduva este sediul unor reflexe prin care se realizează întreaga acţiune motorie la nivel medular