BUNE

BUNE PRACTICI
PRACTICI AGRICOLE
AGRICOLE UTILIZATE
UTILIZATE
IN
IN CLIMAT
CLIMAT CONTROLAT
CONTROLAT -- SERELE
SERELE
Student:
Student:Iancu
IancuIoana
IoanaLenuta
Lenuta
Profesor
Profesor coordonator:Apahidean
coordonator: ApahideanMaria
Maria
Facultatea
Facultateade
deHorticultura,
Horticultura,MPHCC,
MPHCC,An
AnIIII
GAP
GAP
 Cuprins:
• Cap. I Introducere
• Cap. II Definitia GAP
• 2.1.Codul de Bune Practici în Fermă, emis de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor nr
1234/2006
• Cap. III Istoria
• Cap. IV Evoluţia
• Cap. IV Bune practici agricole în sere
• Cap. V Aspecte GAP recomandate
• 5.1.Pozitionarea serei
• 5.2.Tipul de sera
• 5.3.Ecrane rezistente la insecte
• 5.4.Răcire prin sisteme de ceață
• 5.5.Încălzirea serei
• 5.6.Alegerea speciilor
• 5.7.Irigarea
• 5.8.Managementul bolilor bacteriene
• 5.9.Managementul viruşilor
• 5.10.Pesticide (produse agrochimice)
• 5.11.Recoltarea
• 5.12.Răcirea producţiei
• 5.13. Administrarea post-recoltare
• Bibliografie
 Cap. I Introducere

 Pentru înţelegerea termenului „bune practici

agricole” (Good Agricultural Practices) au fost
formulate şi dezvoltate anumite criterii şi metode
de practică agricolă. Timp de un deceniu,
principiile GAP au fost aplicate pe întregul lanţ de
aprovizionare agroalimentară de organizațiile care
promovează voluntar scheme de standarde private.
Scopul declarat al acestor scheme este de a oferi
consumatorilor garanţii de sigurantă şi calitate a
alimentelor şi se doreşte de asemenea reducerea
costurilor de producţie, ( Alison Burrell, 2011 ).
 Cap. II Definitia Bunelor Practici in
Agricultura (Good Agricultural Practices

 Termenul Bune Practici Agricole (GAP) presupune

metode şi tehnologii responsabile din punct de
vedere economic, social şi de mediu pentru creşterea
şi comercializarea produselor agricole şi horticole.
Practicile bune din domeniul agriculturii urmăresc să
ofere consumatorilor produse alimentare sănătoase
şi sigure de înaltă calitate şi produse nealimentare,
astfel încat să permită randamente durabile şi să
asigure traiul producătorilor şi procesatorilor,
protejând sau îmbunătăţind mediul înconjurător.
 CODUL DE BUNE PRACTICI IN FERMA, EMIS DE
MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODARIRII
APELOROR NR 1234/2006
 Codul de Bune Practici în fermă emis de Ministerul
Mediului și Gospodaririi Apelor din România, publicat in
2007 are ca principal scop de a recomanda soluții, măsuri
și metode utile posibil de aplicat de către fermierul și
producătorul agricol, pentru a proteja, atat resursele de
mediu, cât și beneficiile pe care le-ar obține dacă acestea ar
fi respectate țntocmai și însușirea și implementarea
soluțiilor, măsurilor și metodelor cuprinse în prezentul cod
de către producătorii agricoli și fermieri, constientizând că
interesele lor economice de obținere a unor producții
profitabile trebuie armonizate cu exigențele de protecție și
conservare a mediului înconjurător, pentru a conviețui în
prezent și în viitor într-o ţară frumoasă, curată şi prosperă.
  
Cap. III Istoric

 1880 - David Lubin om de afaceri american,

a intrat în agricultură când aceasta în
economia mondială era în scădere. Acesta a
căutat ajutor în ţările europene, primindu-l
din partea regelui Italiei pentru a-şi pune în
aplicare planurile.

 7 iunie 1905 – guvernul italian a convocat

prima conferinţă internaţională a
Institutului de Agricultură, ceea ce avea să
devină mai târziu FAO. Numarul de state
membre a crescut rapid de la 46 la prima sa
adunare la 74 în 1934.
 După al doilea război mondial - fertilitatea solului a
scăzut în multe ţări iar acestea erau dornice să crească
producţia internă a culturilor confruntate cu o creştere
a cererii de hrană, acesta fiind motivul pentru care
FAO a coordonat recensamântul mondial al agriculturii
in 1950.
 1961- Programul de fertilizare FAO a fost înfiinţat cu
scopul de a îmbunătăţi producţia culturilor. Programul
şi-a extins curând domeniul de aplicare pentru a
include toate aspectele de producţie eficiente a
culturilor, cum ar fi soiurile îmbunătăaţite, gestionarea
solului şi controlul buruienilor, protecţia plantelor.
 Toxicitate în alimente: dezastrul de la Cernobîl - 26
aprilie 1986, efect devastator asupra comerţului cu
produse agricole şi alimentare, mărfuri. Efectele s-au
simţit pe o arie geografică largă în Europa si Asia.
 1997 – preşedintele Bill Clinton a anunţat prin radio
„Initiaţiva pentru a asigura securitatea fructelor şi
legumelor”, pentru a îmbunătăţi siguranţa aprovizionarii
cu alimente a naţiunii, indiferent dacă sunt cultivate intern
sau importate din alte ţări. Preşedintele a îndrumat
secretarul sănătăţii şi serviciilor umane, în parteneriat cu
secretarul agriculturii, să emită îndrumări privind bunele
practici agricole şi bune practici de fabricație pentru fructe
și legume. Cu toate acestea, iniţiativa privind siguranţa
alimentelor nu se limitează la fermă ci se concentrează pe
toate etapele lanţului alimentar de la fermă pană la masă.
 2000 - Controlul pesticidelor – limitarea prin
interzicere sau restricţionare - utilizarea lor s-a
constatat a fi periculoasa pentru mediu si om.
 Cap. III Evolutia
 Succesul depinde de dezvoltarea abilitatilor si a
cunoştinţelor, de analiza performanţei. Principiile unei
bune practici agricole sunt prezentate în 10 puncte -
practici (sol, apă, producţie de culturi şi furaje, protecţia
culturilor, hrană pentru animale şi producţia de animale,
sănătatea şi bunăstarea animalelor, recoltarea, prelucrare
şi stocare, gestionarea energiei şi a deşeurilor, bunăstare,
sănătate şi siguranţă umană și animale sălbatice şi
peisaj). 2001-2002 au avut loc întâlnirile între ţările
interesate care a consolidat principiile cu accent pe aspecte
precum fertilitatea solului, utilizarea pesticidelor şi
bunăstarea animalelor, care conduc spre o agricultura
durabilă.
 Conceptul GAP prezentat pentru prima dată
s-a bazat pe aspecte tehnice ale culturii şi
creşterii animalelor, pentru a asigura
siguranţa alimentelor, protecţia mediului,
echitate economică şi socială şi au urmărit
urmatoarele aspecte:
• trei piloni ai sustenabilităţii:
-să fie viabile din punct de vedere economic,
-durabil din punct de vedere ecologic,
-acceptabil social.
Obiectivele includ astăzi metode de creştere a
producţiei, cum ar fi:

• rotaţia culturilor
• pregătirea terenului
• necesarul de nutrienţi ai plantelor
• metodele de înfiinţare a culturilor, densitatea
plantelor, etc.
• combaterea buruienilor
• combaterea bolilor şi a dăunătorilor
• gestionarea şi irigarea apei
• metode de recoltare
• metode de depozitare la fermă etc.
 Cap. IV Bune practici agricole în sere
 Producția de seră oferă potențial mare:
• Creșterea productivității pe unități de suprafață și
extinderea sezonului de recoltă.
• Compensează efectele schimbărilor climatice prin
protejarea culturilor împotriva variabilelor fenomenelor
climatice.
• Îmbunătățirea controlului dăunătorilor și a bolilor cu
utilizarea redusă a pesticidelor chimice și adoptarea mai
răspândită a controlului biologic.
• Oferă controlul asupra planificării producției pentru a
satisface cererea consumatorilor, produse de calitate
superioară și mai sigure.
 Cap. V Aspecte GAP recomandate
5.1.Pozitionarea serei
• Radiația solară este primul parametru climatic
evaluat
• Alți parametri importanți sunt temperatura
solului, vântul, precipitațiile și compoziția aerului
• Soiurile tomate, ardei, castraveți, pepene galben,
pepene verde,fasole verde, vinete etc. Prezintă cerințe
minime zilnice de radiații estimate la aproximativ 6
ore lumină/zi, însumând minimum 500–550 ore de
lumină în cele mai scurte 3 luni ale anului
(noiembrie, decembrie și ianuarie în emisfera
nordică; mai, iunie și iulie în emisfera sudică).
 5.2.Tipul de sera
• Evitați serele cu acoperiş în pantă joasă pentru o mai
bună transmitere a luminii.
• În cazul în care ventilația prezintă îngrijorări mai mari
decât transmisia de lumină, orientați-le în așa fel încât
aerisirile să fie deschise către vânturile predominante.
• Alegeți orientarea E – V dacă nu există niciun conflict
cu ventilația.
• Rândurile de tăiere să fie orientate N – S pentru o
uniformitate optimă a luminii.
• Serele acoperite cu plastic de tip industrial pot modula
condițiile externe nefavorabile.
 5.3.Ecrane rezistente la insecte
 Ecranele anti-insecte reduc major ventilația, se
estimează că un ecran anti-tripsi poate reduce
ventilația cu 60–70% în timp ce un ecran anti-afid o
poate reduce cu 40%.
 Reducerea ventilației poate fi atenuată prin
creșterea suprafeței de ventilație și prin creșterea
zonei ecranului.
 Ecranele foto-selective oferă o protecție
suplimentară dăunătorilor. Mai mult, adăugarea
culorilor (de exemplu, albastru și galben) pot
reduce riscul invaziei dăunătorului în seră.
 5.4.Răcire prin sisteme de ceață
 Avantajul sistemelor de ceață comparativ cu sistemele de tip
tampon umed este uniformitatea condițiilor în întreaga seră,
eliminând nevoia de ventilație forțată și închidere etanșă.
 Înainte de instalarea unui sistem, trebuie să se calculeze
debitele de aer și de apă necesare.
 Sistemele de ceață pot fi sisteme de presiune înaltă (40 bari) sau
mici (5 bari); sistemele de înaltă presiune sunt mai eficiente
decât presiunea joasă.
 Duzele sistemului de ceață trebuie să fie amplasate în cea mai
înaltă poziție posibilă în interiorul serei pentru a permite
evaporarea apei înainte ca aceasta să scadă în cultură sau pe
sol.
 Duzele cu ventilatoare au un raport de evaporare de 1,5 ori mai
bun și o răcire de trei ori mai mare decât duzele fără
ventilatoare
 5.5. Încălzirea serei
• Păstrați un plan de încălzire de rezervă în caz de defectare a încălzitorului.
• Nu se închide seră iarna: ventilația proastă duce la probleme de umiditate.
• utilizarea unei stații meteo care servește ca monitor de temperatură
internă pentru seră, a unui termostat pentru a menține temperatura minimă
constantă în seră, ventilatoarele de seră pentru a circula căldura de la
tavanul de seră la podea.şi a unui sistem de alarmă pentru incendii, fum și
CO2.

Lista de verificare a încălzirii

• Încălzitor unitar (aer forțat) se verifica duzele arzătorului,scurgeri ale
conductelor de combustibil, fisuri şi murdărie
• Cazane (aburi sau apă caldă) se verifică robinetele de siguranță, tuburile,
palele ventilatorului suflantei, presiunea de funcționare
• Generator stand-by se verifică şi se curăţă, se reumplu rezervoarele
 5.6.Alegerea speciilor
 Luați în considerare criteriile pentru alegerea speciilor,
nevoile fiziologice specifice speciilor în termeni de lumină,
temperatură, umiditate și caracteristicile solului.
 Luați în considerare avantajele și dezavantajele diversificării
în comparație cu specializarea de la caz la caz.
 Adoptarea unui program coordonat pentru diversificarea
culturilor și introducerea de noi specii sau cultivare,
valorificarea forței de muncă disponibila, specializare
tehnică, mediu parametrii și constrângerile socio-economice
într-un domeniu specific.
 Nu limitați o analiză cost-beneficiu la evaluarea agronomică;
parametrii socio-economici și timpul sunt variabile critice.
 5.7.Irigarea
 Din punct de vedere al irigării, există instrumente de calcul
al necesarului de apă care sunt disponibile gratuit (de
exemplu, software-ul PrHo, look-up), tabele pentru a calcula
necesarul de apă pentru o anumită recoltă, seră și sezon,
folosind timp istoric sau real date climatice. Acest material
poate fi completat de senzori de apă din sol (de exemplu,
tensiometre) pentru a asigura irigarea optimă a culturilor
cultivate în seră.
 Evaluați originea apei utilizate pentru irigare și potențialul
contaminării.
 Utilizați apă de calitate sigură în timpul etapelor de creștere
și apă potabilă aproape de recoltare și consum.
 Apelaţi la irigarea prin picurare.
 5.8.Managementul bolilor bacteriene
 Utilizați semințe certificate.
 Îndepărtați prompt plantele infectate pentru a preveni infecția
ulterioară.
 Reduceți umezeala extinsă a frunzelor: nu lăsa ți niciodată să se
formeze roua pe plante;
 efectuați irigarea în primele zile, în condiții în care frunzele se
pot usca în 1-2 ore; menține o ventila ție bună.
 Monitorizați plantele din seră : la primul semn al
simptomelor bolii bacteriene, elimina ți plantele afectate.
 Dezinfectați toate băncile, echipamentele, aparatele.
 Includeți cuprul în programul de gestionare a bolii:
fungicidele de cupru pot încetini dezvoltarea bolilor
bacteriene, folosite corect, pot evita un focar.
 5.9.Managementul viruşilor
 Reducerea nivelul de apariţie a viruşilor :
•Îndepărtarea buruienilor şi menţinerea dăunătorilor la distanţă.
• Distrugeți repede culturile vechi.
•Separați culturi noi formând culturi de maturizare și evitați
suprapunerea culturilor
 Protecția gazdei:
• Utilizaţi soiuri rezistente la virus sau tolerante.
• Utilizați mulci și spray-uri de ulei foarte reflectorizante pentru a
descuraja insectele.
• Utilizați culturi de barieră și terenuri goale pentru a reduce
activitatea vectorială.
• Folosiți insecticide strategic pentru a proteja plantele de insecte.
 5.10.Pesticide (produse agrochimice)
 Atunci când este posibil, utilizați sisteme integrate de
combatere a dăunătorilor și produse non-chimice,
minimizați utilizarea substanțelor chimice
 Folosiți pesticide aprobate pentru cultura vizată; se
aplică în conformitate cu indicațiile etichetelor sau în
linie cu un permis eliberat de o autoritate autorizată.
 Pentru produsele exportate într-o altă țară, verificați
aprobarea substanțelor chimice.
 Folosiți amestecuri de pesticide numai cu substanțe
chimice compatibile și risc scăzut de reziduuri excesive.
 Respectați perioadele de pauză între aplicarea
pesticidelor și recoltare.
 5.11.Recoltarea
 Maturitatea la recoltă trebuie să fie astfel încât produsul să ajungă
la consumator în condiţii de optimă calitate.
 Recoltarea prea rapidă are drept consecință sensibilitatea la
degradare, pierderea de apă și lipsa de zaharuri.
 Recoltarea se produce prea târziu, sensibilitate la degradare și
supra-maturare, produs cu gust, aromă şi textură descrescătoare.
 Fiecare produs are propria maturitate optimă a recoltei, în func ție
de locație și de pe distanța și timpul de transport de la locul de
producție.
 Evitaţi deteriorarea fizică a produselor în timpul recoltei și
transportului la staţia de ambalare, deoarece tăieturile, vânătăile
și cicatrizarea vor duce la infecții cu agenţi patogeni.
 Instrumentele utilizate pentru recoltare trebuie să fie curate,
ascuțite și igienizate în mod regulat.
 5.12.Racirea productiei
 Magaziile de răcire trebuie amplasate la sfârșitul magaziei
de ambalare pentru a se potrivi cu fluxul de producţie și
pentru a facilita încărcarea pe transport.
 Clădirile frigorifice ar trebui să aibă pardoseli și pereți
izolate din beton.
 Monitorizarea temperaturii atât a aerului, cât și a
produsului trebuie efectuată în mai multe locații din
fiecare magazie pentru a se asigura că nu se depășesc
punctele de control minime și maxime.
 Trebuie utilizată monitorizarea controlată de computer.
 Se pot utiliza doar agenți frigorifici aprobați.
 Trebuie evitate temperaturile care pot induce răni la răcire.
 5.13. Administrarea post-recoltare
 Pe întregul lanț de aprovizionare: evitați deteriorarea fizică,
deteriorarea fiziologică, rănile
 Îndepărtați căldura câmpului cât mai curând posibil după recoltare: 1
oră întârziere de la recoltă = 1 zi de valabilitate pierdută.
 Linia de ambalare trebuie să fie cât mai simplă și curată.
 Sortarea și clasificarea sunt recomandate pentru uniformitate și pentru
a preveni deteriorarea.
 Ambalajele trebuie să ofere protecție şi longevitate maximă
produsului, ambalajul trebuie să corespundă naționalului sau
internaționalului specificațiilor pieței, fiind în general reciclabile sau
returnabile.
 Cunoașterea produsului este esențială, inclusiv așteptările pieței
(specificațiile produsului, de exemplu, dimensiunea, numărul și
maturitatea) și cerințele de manipulare (de exemplu, temperatura, HH
și atmosferă, dacă aplicabil).
 Bibliografie
1.COD DE BUNE PRACTICI ÎN FERMĂ din 14 noiembrie 2006 EMITENT MINISTERUL MEDIULUI ŞI
GOSPODĂRIRII APELOR Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 15 bis din 10 ianuarie 2007 cu modif ultl.
2.EIP-AGRI Focus Group Circular horticulture FINAL REPORT FEBRUARY 2019.
3.Global Review of Good Agricultural Extension and Advisory Service Practices, Burton E. Swanson
Professor Emeritus of Rural Development University of Illinois at Urbana-Champaign, Research and
Extension Division, Natural Resources Management and Environment Department and Policy Assistance
and Resources Mobilization Division Technical Cooperation Department FOOD AND AGRICULTURE
ORGANIZATION OF THE UNITED NATIONS, Rome 2008.
4.Good Agricultural Practices – a working concept, Background paper for the FAO Internal Workshop on
Good Agricultural Practices, Rome, Italy 27-29 October 2004.
5.http://www.fao.org/DOCREP/MEETING/006/Y8704e.HTM.
6.http://www.ncagr.gov/index.htm
7.https://encyclopedia2.thefreedictionary.com/Good+Agricultural+Practices
8.https://ncfreshproducesafety.ces.ncsu.edu/ncfreshproducesafety-good-agricultural-practices/
9.https://www.elsevier.com/
10.https://www.globalgap.org/uk_en/who-we-are/about-us/history
11.https://www.icpa.ro/
12.https://www.thefreedictionary.com/
13.Juan A Fernandez & colab., Current trends in protected cultivation in Mediterranean climates, ISHS 2018
14.Seth Urbanowitz, Carol Bishop, Good Agricultural Practices (GAP) And Good Handling Practices (GHP):
Risk Mitigation in Edible Horticultural Production Systems, University of Nevada Cooperative Extension,
2015.
VĂ MULȚUMESC !