Sunteți pe pagina 1din 20

Psihologia cadrului didactic.

Comunicarea pedagogică
a elaborat :
Onceanu Veronica
Studenta gr. CP11M
Cuprins:
1. Structura activității pedagogice
2. Aptitudinile pedagogice
3. Tactul pedagogic
4. Tipologia pedagogilor
5. Comunicarea didactică
6. Stilurile comunicării pedagogice
Structura activității pedagogice
Etapele componente Acțiunile pedagogice Abilități profesionale și calități
psihice
Preliminară 1. Formularea scopurilor Cunoștințe științifice, profesionale,
2. Diagnistucul nivelului de dezvoltare a discipolilor și a sociale
particularităților individuale.
Activitatea Selectarea conținutului Cunoștințe psihopedagogice și
constructivă Selectarea metodelor de instruire metodice
Proectarea acțiunilor proprii și ale elevilor Posedaea metodelor de influență
psihopedagogică
Etapa de realizare a Instalarea disciplineii și a atmosferei constructive Spirit de observație , înțelegere și
procedului pedagogic Stimularea activității elevilor interpretare a stărilor psihice
individuale și colective
Activitatea Organizarea activităților de predare Flexibilitatea comportamentului
organizațională Reglare comportamentului în situații reale Explicarea logică emotivă
Organizarea activitățolor elevilor Aptitudini expresive
Organizarea controlului și aprecierii realizărilor Distribuția atenției, gândirea creativă
Etapele componente Acțiunile pedagogice Abilități profesionale și
calități psihice
Activitatea de comunicare stabilirea relaţiilor Abilităţi de recepţionare a
adecvate cu discipolii informaţiei inverse despre
realizarea activităţii gradul de asimilare a materiei
educative predate . Necesităţi de
comunicare Improvizare
pedagogică . Stil democratic
Etapa analizei realizărilor analiza realizărilor instructiv-educative Analiza critică a
evidenţierea decalajului între obiectivele activităţii proprii, a
incipiente şi realizările obţinute realizărilor şi carenţelor
analiza cauzelor decalajului Autoinstruire
proiectarea metodelor de lichidare a decalajului Atitudine creativă
depistarea creativă a noilor metode instructiv- faţă de activităţile
educative pedagogice
Aptitudinile pedagogice

Calitățile :
1. Stare pozitivă
constantă în relaţiile
cu alţi oameni
2. Necesitate de
comunicare,
3. Empatie ,
4. Capacităţi de
percepţie
momentană a
dispoziţiei,
5. Capacităţi de
orientare în relaţii
interumane,
6. Capacităţi mnezice
Aptitudinile pedagogice în opinia lui
Kruteţki V.
1. Aptitudini didactice
2. Aptitudini academice
3. Aptitudini perceptive
4. Aptitudini verbale
5. Aptitudii organizaționale
6. Aptitudini autoritare
7. Aptitudini comunicative
8. Imaginație pedagogică
9. Aptitudine de distribuție a atenției
• Competențaștiințifică implică o
Competența bună pregătire de specialitate
științifică

• Didicultatea materialului
Competența • Înțețelegerea elevului
• Creativitatea în muncă
psihopedagogică • Crearea modelelor noi de influențare
instructiv-educativ

• Adaptarea unui rol diferit


Competența • Capacitatea de a stabili ușor și adecvat
relații cu ceilalți
psihosocială • Capacitatea de a influența grupul de elevi
• Comunica ușor și eficient cu elevii
• Adaptarea stiluri diferite de conducere
Tactul pedagogic

V. Pavelcu defineşte tactul pedagogic ca fiind ,,un simţ al măsurii specific


diferitelor manifestări comportamentale ale profesorului şi un component al
maiestriei pedagogice”.

T. Bondarevscaia - tactul pedagogic reprezintă contactul între profesor şi


universul interior al copilului, al adolescentului, apropierea sinceră de acesta,
apropierea bazată pe înţelegere reciprocă, este arta de a pătrunde şi desluşi
conştiinţa individuală, de a prevedea reacţia posibilă a celui pe care îl educăm,
respectând în acelaşi timp simţul măsurii”.
Factorii care condiţionează tactul pedagogic

Factorii care stimulează tactul pedagogic


1. Specificul relaţiilor dintre profesor şi elev
. profesorul manifestă interes şi grijă faţă de elev
2. Calităţile personale ale profesorului (conduita socială)
. Autocontrolul, autocritica, măiestria pedagogică
3. Profesionalismu
4. Atitudinea elevilor faţă de un anume obiect de studiu
5. Inteligenţa profesorului
6. Gradul de cunoaştere individuală a elevilor
7. Erudiţia profesorului
8. Starea psihică şi fizică (sănătatea profesorului şi elevului)
9. Condiţiile de muncă ale profesorului şi elevului
Însuşirea tactului pedagogic
Un profesor tacticos este acela care :
− Manifestă o atitudine adecvată faţă de elevi.
− Poate motiva comportamentul copiilor
− Se orientează în orice situaţie (indeosebi în cele dificile )
− Selectează cele mai eficiente mijloace de influenţă.
− Ştie a comunica cu elevii în toate situaţiile.
− Poate analiza comportamentul discipililor, ţinând cont de
particularităţile individuale ale lor
Rolul profesorului Funcții ale profesiunii didactice :
În sens larg, termenul de rol vizează − luarea deciziilor privitoare la ceea ce se întâmplă
normele generale ale contribuției pe care
trebuie să o aducă un individ la o relație în procesul de învățământ;
comportamentală. În sens restrâns, se − declanșarea și intreținerea interesului elevilor,
referă la regularitatea reală a
comportamentului indivizilor aflați în curiozității și dorinței lor pentru activitatea de
interacțiune. învățare;
Rolul profesorului − conducerea grupului de elevi;
• Profesorul, ca expert al actului de − îndrumarea persuasivă a elevilor, observarea
predare-invălare comportamentului acestora;
• Profesorul, ca lider − prezintarea unui model pozitiv de personalitate și
• Profesorul în ipostaza de consilier comportament pentru elevii săi;
• Profesorul, ca mode − întelegerea, reflectarea asupra întâmplărilor din
• Profesorul, ca profesionist reflexiv clasă, studierea fenomenelor psihopedagogice cu
• Profesorul, ca manage care se confruntă.
Comunicarea didactică
• Termenul comunicare îşi are rădăcina în limba latină communis,
communico - a face ceva împreună, a pune împreună, a amesteca,
auni;

• Comunicarea didactică exprimă un transfer complex, multifazial şi


prin mai multe canale a informaţiei între două entităţi (indivizi sau
grupuri) ce-şi asumă simultan şi succesiv rolurile de emiţători şi
receptori, semnificând conţinuturi dezirabile în contextul procesului
instructiv-educativ.
Comunicarea didactică

• formă a comunicării pedagogice, prin care se vehiculează


conţinuturi specifice diferitelor discipline de învăţământ, în
vederea generării unui act de învăţare;

• dimensiune explicativă a discursului didactic;

• structurare a comunicării conform logicii pedagogice, cu scopul


de a facilita înţelegerea unui adevăr şi nu doar simpla lui
enunţare;

• selecţionare şi organizarea conţinuturilor predate decătre


profesor, acesta ghidându-se după programa şcolară şi manual.
Ipostaze ale comunicării didactice
 În clasă identificăm un sistem de comunicare cu două circuite de bază:
 circuitul vertical -care stabileşte legătura dintre profesor şi elevi;
 circuitul orizontal -care reflectă comunicarea dintre elevi.
 După codul folosit decătrep rofesori şi elevi se diferenţiază
comunicarea:
 verbală
 nonverbală
 paraverbală.
Comunicarea verbală
• limbaj oral sau scris;

• mesaj codificat prin cuvinte, sub formă de expunere,


discurs, dialog etc.;

• necesită structurarea logică a conţinutului, precizia şi


claritatea exprimării, adecvarea masajului la nivelul
experienţei de cunoaştere şi lingvistice a
interlocutorilor.
Comunicarea nonverbală
• modifică, nuanţează sau chiar schimbă semnificaţia comunicării verbale;
• se realizează prin: gesturi, mimica, poziţia şi mişcarea corpului etc.

Comunicarea paraverbală
• nuanţează comunicarea verbală prin elementele ei prozodice şi
vocale,cum ar fi: caracteristicile vocii, particularităţi de pronunţie,
intensitatea rostirii,ritmul şi debitul vorbirii, intonaţia, pauza, tăcereaetc.;
• utilizate adecvat, aceste elemente conferă expresivitate comunicării
didactice.
Feedback-ul în comunicarea didactică

• Informează emiţătorul asupra calităţii emisiei şi asupra felului


în care a fost perceput sau înţeles mesajul transmis.

• Oferă informaţii prompte cu privire la rezultatele sau efectele


comunicării didactice, luându-se imediat măsurile necesare
pentru creşterea eficienţei acesteia.
Tipuri de feed-back(fb)
• fbI (al mesajului)- aduce informaţii de la receptor la emiţător, de
reglare a activităţii de transmiterea informaţiilor.
 Exemple: reacţia clasei în timpul predării, răspunsurile elevilor la
evaluare, reacţiile verbale ale elevilor („Mai tare!”,„N-am
înţeles!”), mimica, gestica, privirea elevilor, intonaţia, accentul în
vorbire, neatenţia clasei etc.
• fbII (al învăţării)- oferit de emiţător receptorului, care are ca
scop să regleze activitatea dominantă a receptorului, în cazul
nostru activitatea de învăţare a elevului.
 Exemple:corectarea temei, nota, critica, lauda, mimica şi gestica
profesorului, intonaţia, accentul în vorbire etc.
Lauda şi critica -modalităţi de realizare a feedback-ului
• Lauda-aprecierea şi încurajarea elevilor, stimularea acestora spre noi
performanţe, mai valoroase; atribuie succesul capacităţilor elevului şi
efortului depus de acesta.
• Critica-evidenţierea greşelilor, lipsurilor, arătând cauzele şi indicând
mijloacele de remediere, de îndreptare. Pentru a fi eficientă, critica
trebuie să respecte câteva condiţii:
- să fie realizată într-un loc privat, “între patru ochi”;
- să fie bazată pe fapte reale, iar elevului să i se spună unde a greşit;
- să sugereze posibilităţi de îmbunătăţire a situaţiei;
- să lase elevului posibilitatea de a-şi exprima sentimentele,
atitudinile;
- să evite tonul ridicat, sarcasmul şi etichetările verbale.
MULȚUMESC