Metoda Traditionala de fermentare in sticla sau Metoda Champenoise
Cea mai cunoscută este cea tradițională sau metoda
Champagne, în care cuvée-ul este îmbuteliat cu un amestec de zahăr și drojdie. Odata cu obtinerea vinului baza enologii pregatesc imbutelierea pentru a doua fermentare “in sticla” prin adaugarea unui “liqueur de tirage” (licoare de tiraj) – un amestec de drojdie selectionata, hrana (nutrienti) pentru drojdie si un agent de limpezire, de obicei bentonita. Este nevoie de aproximativ 24 g de licoare de tiraj pentru a obtine o presiune de 6 bari. O sticlă obișnuită de șampanie conține destul dioxid de carbon pentru a produce cifra de 250 milioane bule. A doua fermentare, in sticla, este una lenta realizata la o temperatura mai joasa, de 10°C. Drojdiile consuma incet hrana, o transforma in alcool prin eliberarea de energie si CO2. Dioxidul de Carbon format este prins si omogenizat in corpul vinului pana la o presiune de 5-6 bari, cu o crestere usoara a volumului de alcool de 1.2-1.3%. Este necesara o fermentare de minim 9 luni in sticla pentru a obtine faimoasele arome autolitice specific. Dupa finalizarea fermentarii, vinul spumant trece printr-un proces de remuaj, moment in care depozitul de drojdie este orientat catre dop pentru a usura extractia prin “degorjare” (proces de inghetare a gatului sticlei de spumant, si eliminarea dopului de drojdie prin presiunea din sticla). Dupa degorjare sticlele sunt completate cu “liqueur d’expedition” (licoare de expeditie) – acest sirop de zahar deteminand clasificarea spumantului final in: Brut Natur sau Zero Dosage (0-3 g/l zahar rezidual ramas in urma fermentarii) Extra Brut (0-6 g/l zahar rezidual) Brut (6-12 g/l zahar rezidual) Extra sec (12-17 g/l zahar rezidual) Sec (17-32 g/l zahar rezidual) Demisec (32-50 g/l zahar rezidual) Dulce (peste 50 g/l zahar rezidual) Metoda Charmat de fermentare in tanc Aceasta metoda a fost inventata de enologul Federico Martinotti în 1895, dar a fost brevetata în 1907 de catre Eugen Charmat. Metoda Charmat presupune utilizarea pentru fermentare a cisternelor presurizate din inox. Cea de-a doua fermentare avand loc într-un tanc mare din oțel inoxidabil, înainte de îmbuteliere. Drojdia proaspătă și zahărul sunt adăugate vinului, ceea ce stimulează rapid fermentarea în mediul presurizat. Odata atinsa presiunea dorita (aproximativ 5 bari) dupa o perioada de 2-3 luni, fermentarea este intrerupta prin racirea spumantului la -5C, vinul este ajustat cu nivelul de zahar rezidual dorit si imbuteliat sub presiune. Metoda impregnării cu dioxid de carbon Metoda impregnării cu dioxid de carbon este metoda folosită de asemenea pentru producerea băuturilor carbogazoase și presupune introducerea dioxidului de carbon în lichid, fără a fi necesară o a doua fermentare. În acest caz, dioxidul de carbon din lichid este de origine exogenă, nu endogenă. Această metodă produce un perlaj mare, ce se disipă rapid. Vinurile produse astfel se încadrează în categoria vin spumos, nu vin spumant. Prosecco Prosecco este un vin spumant, de origine italiană, produs din struguri Glera sau Prosecco. De obicei, vinul denumit prosecco se produce în regiunea italiană Veneto, în apropiere de Veneția. Prosecco se produce de sute de ani și a fost considerat la început drept „Șampania săracului”. Veneto si Friuli sunt regiunile italiene din care ar trebui să provină un Prosecco original. Ei bine, un fel de Prosecco poate fi făcut după metoda șampaniei, Conegliano Valdobbiadene – DOCG, dar restul se face după metoda “Charmat” Cava Este vinul spumant produs in Spania, regiunea Catalonia, din soiurile: macabeu, parellada, xarello. Metoda de productie este una traditionala iar fermentarea se produce in sticla. Dar Cava se mai poate face si din Chardonnay (struguri albi), Pinot Noir (struguri rosii), Garnacha (struguri rosii) si Monastrell (struguri rosii).