Sunteți pe pagina 1din 44

Metodica predării schiului

în şcoală
Rolul schiului
Învăţarea şi practicarea schiului în şcoală, folosirea mijloacelor
specifice acestei discipline în organizarea activităţii de educaţie
fizică şi sportivă a elevilor, influenţează favorabil realizarea
următoarelor obiective:

- întărirea sănătăţii elevilor, creşterea rezistenţei organismului la


factorii de mediu, prin călire,
- dezvoltare fizică armonioasă;
- dezvoltarea calităţilor motrice de bază, cu accent pe îndemânare,
viteză, forţă.
- perfecţionarea deprinderilor motrice de bază, prin aplicarea lor în
condiţii foarte variate şi îmbogăţirea acestora cu deprinderi
specifice.
- stimularea capacităţii de practicare independentă a unei ramuri
sportive cu multiple valenţe formative.
Schiul mijloc important al
educaţiei fizice
Introducerea schiului în lecţia de educaţie fizică impune:

- măsuri de plasare corespunzătoare a lecţiei în orarul zilnic al


clasei, fie prin poziţionarea lecţiei în finalul programului zilei, fie
prin legarea celor două lecţii săptămânale în programul unei
anumite zile, numai în cazul în care nu se poate aplica prima
variantă.

- adaptarea structurii lecţiei în concordanţă cu recomandările


metodicii educaţiei fizice, privind lecţiile desfăşurate în aer liber pe
timpul sezonului rece;

- o asemene organizare a activităţii, încât întregul colectiv al


clasei să fie angrenat în lucru, chiar dacă numai o parte dintre
elevi au materialul necesar practicării schiului, prin ateliere de schi,
sanie, patinaj, jocuri în aer liber, etc.
Organizarea instruirii în regim extracurricular
(cerc sportiv)
Desfăşurarea acestor lecţii, presupune:
- conţinutul pregătirii este asemănător
antrenamentului sportiv;
- activitatea se poate realiza cu clasa sau pe grupe
de 10-15 elevi proveniţi din una sau mai multe
clase. Pentru fiecare grupă se pot acorda 1 - 3 ore
pe săptămână;
- acordarea lor (în norma didactică sau plata cu ora)
depinde de îndeplinirea unor obiective de
performanţă (participarea la concursurile şcolare
de schi);
- programul de pregătire se realizează în afara
orarului şcolii.
Activitatea turistică şcolară,
Taberele de vacanţă, taberele de pregătire
a elevilor pentru diferite ramuri sportive,
reprezintă forme de activitate în cadrul
cărora se poate organiza cu rezultate foarte
bune învăţarea şi practicarea schiului.
Particularităţile predării schiului
la vârstă preşcolară
Influenţa schiului asupra funcţiilor educaţiei fizice a
preşcolarilor
În raport cu obiectivele generale ale educaţiei fizice şi în
legătură cu funcţiile acestei activităţi la vârsta preşcolară,
prin învăţarea schiului sunt urmărite:
- dezvoltarea armonioasă şi multilaterală a organismului
preşcolarului;
- îmbogăţirea bagajului de deprinderi motrice necesar în
viaţă;
- călirea organismului şi întărirea sănătăţii;
- educarea unor calităţi motrice de bază cu accent pe
echilibru şi îndemânare.
Organizarea activităţii de predare a schiului.

Materialele folosite vor corespunde particularităţilor copiilor de această


vârstă şi anume:
- schiuri scurte, uşoare, elastice, fără canturi;
- legături mobile, uşoare, simplu de încheiat;
- îmbrăcăminte călduroasă dar care să nu stânjenească mişcările
copilului.

Activitatea va fi organizată sub formă de joc în are liber. Durata zilnică a


activităţii se va încadra între 20 şi 40 minute. Plasarea activităţii în
orarul zilnic al preşcolarului se va face şi în funcţie de luna în care
aceasta se desfăşoară si de condiţiile atmosferice.

Activitatea de învăţare la preşcolari se va desfăşura pe un teren amenajat


special de joacă standardizat, care obligă la constituirea unui sistem de
jocuri, cu aplicativitate la această vârstă. Instructorii grupelor de
preşcolari trebuie să fie persoane vesele, capabile să se joace în
permanenţă cu copii şi să-i ajute.
Conţinutul activităţii
În conţinutul activităţii vor predomina preocupările
pentru rezolvarea următoarelor probleme:
- familiarizarea cu mediul înconjurător;
- familiarizarea cu materialul şi echipamentul de
schi;
- mersul pe teren plat şi în uşor urcuş;
- coborâri directe uşoare;
- schimbarea direcţiei din alunecare prin pivotare
sau plug;
- ridicarea din căzătură.
Principalele mijloace
a. În echipament de schi, jocuri pe zăpadă.
b. Pregătirea pentru schi: prinderea şi desfacerea legăturilor;
c. Primele mişcări pe schiuri:
- copiii prinşi de o bară la înălţimea şoldurilor execută genoflexiuni,
ridicarea braţelor şi flexia trunchiului peste bară, paşi alunecaţi cu
sprijin la bară, întinderea alunecată a picioarelor spre înapoi şi
revenire la bară, etc.
- mersul pe schiuri, lateral faţă de o frânghie de care se ţin si se trag.
- coborâri: prinşi de o bară (jalon de plastic, băţ, etc.) ţinută de
profesor, cu oprire în plat; acelaşi cu extensia şi flexia picioarelor;
coborâri fără sprijin; coborâri prin “tunel” de beţe; coborâri cu
mişcări de braţe executate în diferite planuri; coborâri cu culegerea
diferitelor obiecte plasate pe pantă; jocuri în care tema principală
este evitarea căzăturii;
- schimbarea de direcţie din alunecare: coborârea “naturală” a unor
obiecte, câte doi ţinându-se de mâini, ocoliri înlănţuite; coborârea
după mingi mari şi uşoare de cauciuc lăsate pe pârtie; coborârea pe
pantă ocolind grămezi de zăpadă construite artificial; ocolirea unor
fanioane colorate; coborâri peste denivelări mici de teren, dispuse
într-o anumită ordine.
Indicaţii metodice

- Activitatea trebuie să aibă un caracter dinamic, atractiv.


- Trebuie evitat lucrul în zăpadă adâncă, urcările lungi, opririle
îndelungate.
- Lecţiile să nu aibă o structură rigidă.
- Cea mai bună metodă de predare la aceşti copii este încurajarea,
recunoaşterea reuşitei, lauda etc.
- Prin conţinutul activităţii şi comportarea sa, instructorul de schi trebuie
să satisfacă dorinţa permanentă de mişcare a copiilor, dorinţa lor de
a imita.
- Copii de această vârstă nu trebuie puşi să execute mişcări complexe
care pretind o conducere precisă a schiurilor, o coordonare precisă. Ei
reuşesc mai uşor, să execute mişcări cu angrenarea întregului corp.
Poziţia de plug este tipică pentru copiii de această vârstă. Greutatea
redusă şi lungimea redusă a segmentelor împiedică pe copii să
exploateze aceleaşi principii mecanice ca în cazul adulţilor.
Particularităţile predării schiului
la vârstă şcolară mică
Influenţa schiului asupra funcţiilor educaţiei fizice a
şcolarilor de vârstă mică.

Prin învăţarea şi practicarea schiului la această vârstă se


realizează următoarele obiective:

- călirea organismului şi întărirea sănătăţii prin folosirea


factorilor naturali în cadrul cărora se desfăşoară activitatea;
- stimularea creşterii şi dezvoltării copilului, perfecţionarea
funcţională, treptată a organismului acestuia, prin
angrenarea într-o activitate fizică complexă;
- pregătirea fizică generală, educarea echilibrată a
calităţilor motrice de bază;
- formarea unui bagaj cât mai larg de deplasare pe schiuri.
Organizarea activităţii de predare a schiului.
Materialele alese vor corespunde noii etape: schiurile vor
fi scurte, uşoare, cu canturi metalice, cu mecanisme
de siguranţă, bastoanele vor fi scurte şi uşoare.

Activitatea are un caracter mai organizat. Lecţia de schi


are o structură precisă. Prin lecţia de schi se realizează
o programă al cărei conţinut este particularizat grupei de
vârstă. Durata unei lecţii va fi cuprinsă între 60 şi 90
minute.

Şi în acest caz, apare este necesară amenajarea unui


teren corespunzător pentru activitate. Este vorba de “
terenul de exerciţii”, pe suprafaţa căruia elevul trebuie
să întâlnească acele profile care-l ajută să dea
execuţiilor sale un caracter cât mai tehnic.
teren amenajat special de
joacă
Conţinutul activităţii.

Activitatea pe schi trebuie să dea copiilor posibilitatea de mişcare, de


educarea echilibrului, de îmbogăţire a experienţei motrice prin
rezolvarea în teren a problemelor, să dobândească poziţii cât mai
naturale şi relaxate. Elevul trebuie să ajungă la însuşirea unor
automatisme tehnice, simple, de rezolvare a unor probleme de teren.

Succesiunea optimă a procedeelor tehnice este următoarea:


- obişnuirea cu materialul şi echipamentul;
- mersul pe teren plat, pe teren variat, prin zăpadă de consistenţă
diferită;
- mersul la urcarea pantei, prin pas bătut, în trepte, în foarfecă;
- coborârea, cu oprire în plat şi contrapantă, cu trecere peste denivelări
de teren prin adaptarea poziţiei corpului, prin amortizare;
- coborâre cu schimbarea direcţiei prin pivotare;
- oprire prin pivotare;
- cristiania spre vale prin rotaţie;
- jocuri pe schiuri;
- aplicaţii în teren variat şi pe trasee marcate.
Principalele mijloace.
Pe teren plat:
- exerciţii pe loc cu balans vertical,
- balans vertical cu uşoare sărituri pe verticală
şi laterale,
- ridicarea alternativă a schiurilor de pe
zăpadă,
- deplasare prin paşi adăugaţi în jurul vârfurilor si
cozilor schiurilor,
- balans în plan antero – posterior.
- deplasare cu paşi tropotiţi fără şi cu beţe,
- deplasare prin paşi alunecaţi, jocuri de
alunecare pe un picior,
- alunecare prin împingere simultană cu beţele,
- ştafete din mers şi alunecare;
Pe teren uşor înclinat, neted:
urcare
- în trepte,
- în foarfecă, variind amplitudinea paşilor de urcare şi
combinând în ritmuri diferite procedeele de urcare;
coborâre
- cu oprire în plat sau contrapantă,
- cu atingerea alternativă cu mâinile înaintea legăturilor şi
înapoia lor,
- cu atingerea alternativă a marginilor bocancilor,
- cu culegerea unor obiecte plasate lateral,
- cu balans vertical,
- cu trecere pe sub tunel de beţe,
- cu uşoare sărituri verticale,
- cu aruncare la ţintă,
- cu ridicarea alternativă a schiurilor de pe zăpadă,
- cu deplasare laterală prin paşi adăugaţi etc.
Pe teren înclinat, ondulat:în coborâre trecere
peste denivelări, prin amortizare.
Pe teren înclinat, neted:schimbarea direcţiei
de coborâre prin pivotare şi oprire prin
pivotare.
Peste movile: ocolire în jurul movilelor.
Terenul de exerciţiu: alcătuirea de parcursuri
aplicative şi legare de procedee.
Teren variat: deplasare de “durată”, legare de
procedee, rezolvarea problemelor cu caracter
aplicativ,jocuri şi întreceri
Indicaţii metodice
- Lecţiile de schi păstrează caracterul de joc, sunt dinamice şi
atractive.
- Nu se urmăresc execuţii tehnice “perfecte”, greşelile ce se
corectează sunt greşelile de bază (fundamentale) care dereglează
mecanismul mişcării.
- Nu trebuie date explicaţii exagerate care ar plictisi elevii.
- Terenul de lucru şi conţinutul activităţii se va schimba cât mai des
posibil.
- La această vârstă, copilul este sensibil la ritm, şerpuirea în forma ei
brută îi dă satisfacţii.
- Jocurile şi concursurile simple sunt un puternic stimulent: prin ele
copiii descoperă noi mişcări şi noi posibilităţi individuale.
- Ca temă de mişcare: să nu calce peste obiecte care se află pe pantă,
pe partea schiului din deal;
- Ca formă de concurs: “cine poate să alunece pe schiul din vale, ca
distanţă, cât mai mult”.
Specialiştii consideră această vârstă ca fiind cea mai propice pentru
învăţarea tehnicii. Este vârsta la care trebuie să se acorde atenţie
deosebită copiilor care vizează performanţa în schi. Sunt copii care
ajung, la această vârstă, să schieze cu foarte mare uşurinţă pe orice
fel de teren (abrupt, vălurit, îngheţat).
Particularităţile predării schiului
la vârstele mijlocie şi mare
Influenţa schiului asupra funcţiilor educaţiei fizice a elevilor de vârstă şcolară
mijlocie şi mare:
- îmbunătăţirea stării fiziologice a diferitelor organe, aparate şi sisteme, ceea
ce se răsfrânge în mod pozitiv asupra funcţiilor vitale ale organismului, a
creşterii capacităţii sale de muncă;
- perfecţionarea capacităţii de stăpânire a aparatului locomotor,
dezvoltarea percepţiilor de spaţiu şi timp, însuşirea unor noi sensibilităţii –
simţul alunecării, simţul echilibrului, simţul muscular specific,
În acelaşi timp:
- practicarea schiului în mijlocul frumuseţilor naturii, descoperirea prin schi a
bucuriilor iernii şi trăirea lor, au o influenţă formativă multidirecţională
Asupra elevilor;
- însuşirea mecanismelor de bază ale tehnicii schiului şi dobândirea capacităţii
de aplicarea lor permit elevilor să participe la o activitate sportivă plină
de satisfacţii;
- practicarea schiului permite formarea complexă a personalităţii elevilor, prin
învingerea greutăţilor pe care le oferă natura, folosind exerciţiile fizice
specifice tehnicii schiului.
Organizarea activităţii de predare a schiului
• Pentru începători se recomandă folosirea schiurilor
scurte, elastice, cu canturi metalice, cu legături fixe şi
mecanisme de siguranţă. Se recomandă menţinerea
încă a schiurilor de dimensiuni reduse, care permit
abordarea mai largă şi facilă a problemelor de tehnică,
fără solicitarea deosebită a calităţilor motrice, la cantare,
la manevrare şi stăpânire în condiţiile deplasării la viteză
mare.
• Pentru schiorii avansaţi se recomandă folosirea
schiurilor corespunzătoare taliei, greutăţii corporale,
nivelului de pregătire.
• În cadrul lecţiei de schi elevii vor fi organizaţi pe
subgrupe după nivelul de pregătire dobândit. Pentru
schiorii avansaţi vor fi stabilite sarcini individualizate
Conţinutul activităţii
Sub aspect tehnic scopul practicării schiului de
către elevii de această vârstă poate fi diferit şi
anume:
• Pentru un colectiv de elevi care numai le
această vârstă încep practicarea schiului,
scopul este acela de a reuşi, în timpul cel mai
scurt posibil, să parcurgă pe schiuri terenuri cu
profil variat, să-şi însuşească un bagaj minim
de mişcări specifice.
Faţă de acest scop şi în funcţie de nivelul de
pregătire fizică a elevilor, conţinutul activităţii
va fi corespunzător uneia dintre cele două căi de
învăţare a tehnicii, „calea directă” şi „calea
indirectă”.
Pentru cei cu un nivel mai scăzut de dezvoltare a calităţilor motrice de bază, se
recomandă calea indirectă, în cadrul căreia va fi parcursă următoarea
succesiune de învăţare a procedeelor tehnice:

1. obişnuirea cu schiurile şi alunecarea;


2. mersul pe teren plat şi la urcarea pantei;
3. schimbările de direcţie de pe loc;
4. coborârea directă;
5. frânare în plug şi ocolire prin frânare plug ;
6. coborârea oblică;
7. frânare în jumătate plug şi ocolirea prin frânare în jumătate plug;
8. cristiania spre vale cu deschidere.

Analizând acest conţinut remarcăm:


- prezenţa procedeelor tehnice care fac apel în măsură mai mică la echilibru,
îndemânare – coordonare, supleţe, forţă.
- abordarea procedeelor tehnice de ocolire cu schiurile neparalele care nu
presupune, din punct de vedere tehnic, schimbul de muchii alternativ,
reprezintă o activitate mai facilă pentru această categorie de elevi;

- prezenţa în cadrul succesiunii date, a trei etape, care sub aspect tehnic asigură
capacitatea de parcurgere a terenurilor variate: ocolirea în plug, ocolirea în
jumătate plug şi cristiania cu deschidere.
Pentru cei cu un nivel ridicat de dezvoltare a calităţilor motrice de bază, se
recomandă “calea directă” în cadrul căreia va fi parcursă următoarea
succesiune de procedee tehnice:
1. obişnuirea cu schiurile şi alunecarea;
2. mersul pe teren plat şi la alunecarea pantei;
3. schimbările de direcţie de pe loc;
4. coborârea directă;
5. ocolirea prin pivotare şi oprirea prin pivotare;
6. ocolirea prin pivotare cu balans;
7. coborârea oblică;
8. frânarea prin derapaj;
9. cristiania spre vale prin rotaţie.
Analizând şi acest conţinut, desprindem următoarele aspecte:
- prezenţa procedeelor tehnice care fac apel la echilibru, îndemânare,
coordonare, supleţe, forţă, viteză.
- abordarea procedeelor tehnice de ocolire cu schiurile paralele: frânarea prin
derapaj, ocolire prin pivotare, cristiania.
- prezenţa în cadrul succesiunii date, a două etape, care sub aspect tehnic
asigură capacitatea parcurgerii terenurilor variate: ocolirea prin pivotare
cu balans şi cristiania spre vale prin rotaţie.
Realizarea obiectivelor intermediare şi finale, pe ambele căi, depinde şi de
timpul alocat instruirii, de condiţiile instruirii şi de măiestria
profesorului.
Pentru un colectiv de elevi care are deja o practică îndelungată pe
linia schiului, obiectivele de instruire vizează perfecţionarea
tehnicii, însuşirea de noi procedee, dezvoltarea calităţilor
motrice specifice schiului, participarea la concursuri şcolare.
La nivelul unui asemenea colectiv, se va acţiona în sensul creşterii
eficienţei tehnicii. Pentru a realiza acest deziderat se impune:

- perfecţionarea poziţiei pe schiuri în vederea localizării mişcărilor


specifice la nivelul articulaţiilor şi segmentelor interesate, pentru un
randament sporit al elementelor de pivotare şi anticipare;
- obţinerea unei alunecări cât mai bune prin reducerea surselor de
frânare şi însuşirea elementelor de accelerare;
- obţinerea independenţei de lucru a picioarelor, ce se traduce în
activitatea pe pantă prin echilibru, dinamism, randament crescut;
- însuşirea şi perfecţionarea mai multor posibilităţi de declanşare a
ocolirilor;
- perfecţionarea cantării prin folosirea poziţiei arcuite a corpului şi a
sprijinului pe schiul exterior ocolirii;
- introducerea în instruire a elementelor caracteristice de concurs şi
apropiate de concurs (pante, trasee etc.)
Indicaţii metodice:

- în predare trebuie avut în vedere că se lucrează la vârstele la care


mişcările se învaţă conştient. Actele motrice pot fi explicate şi
înţelese de către elevi.
- comportarea faţă de elevi trebuie să fie plină de tact pedagogic. Se
vor lua toate măsurile pentru eliminarea din activitate a
cauzelor care conduc la apariţia accidentelor. Trebuie aplicată
pe sacră largă individualizarea (nici solicitare maximă, nici prudenţă
exagerată).
- perfecţionarea nu trebuie forţată. În corectare vor fi folosite
elemente ajutătoare: forme de teren, procedee intermediare,
materiale instructive;
- se vor include în activitate: plimbări, excursii, jocuri, concursuri
simple, urmărindu-se realizarea unui volum mare de lucru în
condiţii specifice de alunecare;
- o preocupare deosebită se va acorda educaţiei sportive a elevilor
care practică schiul, pentru menţinerea dragostei lor pentru această
ramură, prin stimularea dorinţei de întrecere şi cunoaşterea
regulamentului concursurilor de schi.
Particularităţile învăţării şi practicării
schiului sub formă recreativ - aplicativă
Obiectivele, formele de organizare şi conţinutul
activităţii.
Numărul persoanelor care doresc să înveţe şi să practice
schiul este în permanentă creştere. La această afluenţă a
practicării schiului au contribuit o serie de factori, dintre
care amintim:

a. dezvoltarea turismului, a staţiunilor de sporturi de iarnă


şi organizarea, în acestea, a centrelor de învăţare şi
practicare a schiului;
b. dezvoltarea producţiei de materiale şi echipament
specifice schiului, înfiinţarea centrelor de închirierea lor;
c. popularizarea schiului şi a binefacerilor lui.
Opţiunea unui număr tot mai mare de
oameni, pentru practicarea schiului, este
determinat în primul rând, de dorinţa
organizării pe plan calitativ superior a
odihnei active, urmărind:
a. recreere, fortificarea continuă în mijlocul
naturii, cunoaşterea zonelor montane;
b. menţinerea şi întărirea sănătăţii,
dezvoltarea calităţilor de bază;
c. menţinerea ridicată a capacităţii de
muncă.
Formele de organizare a activităţii de învăţare si
practicarea schiului la adulţi sunt determinate de mai
mulţi factori, dintre care amintim în primul rând, durata
activităţii. Astfel, activitatea se poate desfăşura:
a. pe durata concediului de odihnă sau vacanţă pentru elevi
si studenţi, când activitatea poate fi organizată pe cicluri
de pregătire continuă cu durata de 6 sau 12 zile.
b. pe durata taberelor de pregătire sportivă a diferitelor
formaţii când, activitatea poate fi organizată în cicluri de
10-15 lecţii:
c. în cadrul excursiilor de la sfârşit de săptămână, în cadrul
cărora activitatea se poate organiza sub formă cicluri de
trei lecţii (sâmbăta şi duminica), cicluri de două lecţii,
duminica sau sub forma unor consultaţii individuale (gen
„service”).
În determinarea conţinutului activităţii un rol
determinant îl au următorii factori:
a. scopul activităţii de învăţare şi practicare a
schiului;
b. particularităţile individuale ale cursanţilor
(nivel de pregătire fizică şi nivel de pregătire pe
schiuri);
c. perioada alocată activităţii;
d. materialul şi echipamentul de care cursantul
dispune;
e. terenul pe care se desfăşoară activitatea,
dotarea acestuia privind mijloacele mecanice de
urcare.
Luând în considerare factorii de mai sus se pot
stabilii categorii de cursanţii având următoarele
caracteristici:
Categoria “A” pentru care:

Scopul: învăţarea tehnicii schiului alpin, aplicaţii.


Particularităţi: adulţi, bine pregătiţi din punct de
vedere fizic, nu au mai schiat;
Perioada: concediu de odihnă, durata 6 sau12 zile.
Terenul: accesibil începătorilor, dotat cu mijloace de
urcare pentru schiul alpin.
Categoria “B” pentru care:

Scopul: petrecerea activă a concediului (vacanţei), perfecţionarea


deprinderilor şi participarea la concursuri cu caracter de masă.

Particularităţi: adulţi, bine pregătiţi fizic, au mai schiat.

Perioada: concediu de odihnă, 6 sau 12 zile de activitate.

Materiale: corespunzătoare scopului, taliei si greutăţii cursanţilor,


de bună calitate.

Terenul: accesibil, dotat cu mijloace mecanice de urcare.


Categoria “C” pentru care:

Scopul: recreere, contact social, “mişcare” în aer liber,


în mijlocul maturii.
Particularităţi: adulţi, nivel de pregătire fizică scăzut, nu
au mai schiat.
Perioada: concediu de odihnă, durata 6 sau 12 zile de
activitate.
Materiale: corespunzătoare începătorilor (schiurile să
nu depăşească talia cursantului, chiar mai scurte cu
5-10 cm.; legături dublu securit, reglate pentru o
declanşare mai rapidă).
Terenul: accesibil (pârtie nu foarte înclinată, de
preferat cu contrapantă), variat, propice plimbărilor
şi excursiilor.
Categoria “D” pentru care:
Scopul: recreere la sfârşit de săptămână, menţinerea şi
întărirea sănătăţii.

Particularităţi: adulţi. Nivel scăzut de pregătire fizică, nu au


mai schiat.

Perioada: la sfârşit, de săptămână sau ocazional, în lunile


de iarnă.

Materiale: corespunzătoare începătorilor.

Terenul: accesibil.
Categoria “E” pentru care:
Scopul: recreere la sfârşit de săptămână, perfecţionarea
deprinderilor de coborâre pe schiuri, participarea la
concursuri de masă.

Particularităţi: adulţi, au practicat diferite ramuri sportive,


au mai schiat.

Perioada: la sfârşit de săptămână sau ocazional, în lunile


de iarnă.

Materiale: bune.

Terenul: corespunzătoare perfecţionării


Categoria “F” pentru care:
Scopul: recreerea la sfârşit de săptămână, menţinerea şi
întărirea sănătăţii, creşterea capacităţii de muncă.

Particularităţi: adulţi, nivel diferenţiat de pregătire fizică,


nivel diferenţiat de pregătire la schi.

Perioada: la sfârşit de săptămână, solicitarea de


consultaţii.

Materiale: bune

Terenul: accesibil tuturor nivelurilor de pregătire


În orientarea conţinutului activităţii, trebuie să se
ţină seama de următoarele:

a. conţinutul activităţii trebuie stabilit în funcţie de


posibilităţile cursanţilor, în limite posibil de realizat;

b. conţinutul activităţii trebuie să corespundă dorinţelor


cursanţilor;

c. în stabilirea conţinutului activităţii un factor hotărâtor este


nivelul de pregătire la schi.

d. un element important îl constituie nivelul de pregătire


fizică a cursanţilor, gradul de stăpânire a unor calităţi
motrice utile schiului: îndemânare, viteză, forţă şi
rezistenţă.