Sunteți pe pagina 1din 26

NURSING ÎN BOLI

INFECTO-CONTAGIOASE
NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Epidemiologia studiază bolile cu răspândire mare
în populație, studiază cauzele și modul de
răspândire ale acestora în mediul extern.
Inițial, epidemiologia a fost aplicată numai în bolile
infecțioase, dar astăzi conceptul de epidemiologie
se aplică și la bolile neinfecțioase, cu largă
răspândire în colectivitate.
FACTORI EPIDEMIOLOGICI
PRINCIPALI
Cei trei factori epidemiologici principali
sunt:
◦ Izvorul (sursa) de infecție
◦ Căile de transmitere
◦ Masa receptivă
1. IZVORUL DE INFECȚIE
◦ Îl constituie organismele vii (om, animale, artropode) în
care pătrunde agentul patogen și se multiplică,
eliminându-se pe diferite căi.
Eliminarea agenților patogeni de la omul bolnav,
covalescent, purtător cronic se face prin:
◦ Secreții nazofariniene și spută (scarlatină, difterie, tuse
convulsivă, rujeolă)
◦ Vărsături
◦ Materii fecale (hepatite de tip A și E, febră tifoidă,
dizenterie)
◦ Urină (febră tifoidă)
◦ Secreții genitale, lichid seminal (boli venerice, SIDA)
◦ Sânge (hepatita virală B, C și D, SIDA, malaria)
◦ Secreții purulente (piodermite)
Animalele pot elimina germenii prin:
◦ Dejecții (salmonella)
◦ Urină (leptospire)
◦ Salivă
◦ Lapte (B.K., unii strptococi și stafilococi)
◦ Sânge
◦ Carne
◦ Piele
2. CALEA DE TRANSMITERE în bolile
infecțioase este de două feluri.
◦ I) Transmiterea directă se poate produce prin
contact nemijlocit între persoana receptivă și
eliminatorul de germeni sau prin contact direct cu
produsul infecțios (infecții produse prin sânge-
SIDA, HBV).
II) Transmiterea indirectă se poate produce
prin intermediul unor elemente din mediul
extern (apă, aer, sol, alimente, obiecte) sau
prin agenți vectori (muște, gândaci, purici,
păduchi, țânțari, căpușe)
 Calea de transmitere a fost folosită drept
criteriu pentru clasificarea bolilor
contagioase astfel:
◦ Boli transmise prin contact direct
◦ Boli aerogene
◦ Boli digestive
◦ Boli transmise prin vectori
3) MASA RECEPTIVĂ
Prin masă receptivă se înțelege totalitatea
persoanelor dintr-o colectivitate care nu prezintă
imunitate față de o anumită boală infecțioasă.
O boală nu poate să apară decât la receptivi.
Opusul receptivității este starea de rezistență
față de îmbolnăvire.
Această rezistență este naturală sau artificială
(prin imunizări).
Imunitatea organismului poate fi:
◦ Imunitate congenitală (prin naștere)
◦ Imunitate dobândită – care poate fi naturală (ca
urmare a unei îmbolnăviri) sau artificială (creată prin
vaccinare)
FACTORI EPIDEMIOLOGICI
SECUNDARI
Factori naturali
◦ Meteoclimatici
◦ Casnici
◦ Geografici
◦ Telurici

Factori economico-sociali (locuința,


alimentația, condițiile de muncă,
rozătoarele, marile calamități, cultura
sanitară).
FORME DE MANIFESTARE ALE
PROCESELOR EPIDEMIOLOGICE
 SPORADICITATEA = apariția unui număr redus de
îmbolnăviri în populație
 EPIDEMIA = izbucnirea aceleași boli la un număr mai
mare de persoane dintr-o regiune și care au, cel puțin la
început, o sursă comună de infecție. Boli cu mare
contagiozitate: gripa, varicela, tusea convulsivă, hepatita,
dezinteria.
 ENDEMIA = acea situație particulară în care boala se află
în mod permanent în anumite teritorii (scarlatină, tusea
convulsivă, hepatita)
 PANDEMIA = boală infecțioasă care se extinde pe un
teritoriu foarte mare (țară, continent, toată lumea – de
exemplu: gripa, hepatita)
AGENȚII INFECȚIOȘI
Microorganismele patogene care produc
boala infecțioasă sunt foarte numeroși și pot fi
încadrați în următoarele grupe:
◦ Bacterii
◦ Virusuri
◦ Rickettsi
◦ Fungi (ciuperci)
◦ Protozoare
◦ Metazoare
◦ Micoplasme
◦ Chlamidii
DIAGNOSTICUL BOLILOR
INFECȚIOASE
Stabilireadiagnosticului în patologie, se
bazează pe trei grupe principale de date:
◦ Epidemiologie
◦ Clinice (manifestări de dependență)
◦ De laborator
I. DATE EPIDEMIOLOGICE
◦ Ancheta epidemiologică trebuie să stabilească:
 Izvorul de infecții
 Calea de transmitere
 Starea imunologică
DE REȚINUT:
◦ Se vor avea în vedere și factorii epidemiologici
secundari: vârsta, profesiunea, condițiile de
muncă, starea locuinței, precum și factorii
climatici (situația geografică, sezonul).
II. DATE CLINICE
◦ Această evoluție clinică cuprinde mai multe
perioade distincte:
 Perioada de debut = apar primele semne de boală
 Perioada de stare = desfășurare a întregii
simptomatologii a bolii
 Perioada de covalescență = regresiunea simptomelor;
perioada de vindecare a organismului
DE REȚINUT:
◦ În perioada de stare toate manifestările de
dependență ajung la apogeu, fiind prezente:
 Unele simptome infecțioase generale
 Unele simptome caracteristice unor boli sau grupe de
boli
II. DATE DE LABORATOR
◦ Examenul bacteriologic – punerea în evidență a
agentului cauzal se face din diferite produse: sânge,
umori, secreții, exudate, puroi, materii fecale, urină,
vomismente, etc.
◦ Frotiu – agentul cauzal poate fi pus în evidență prin
3 procedee = examen direct la microscop prin frotiu
din materialul recoltat
◦ Culturi
◦ Inoculare
◦ Examen serologic (reacții de imunitate)
◦ Analize complementare (hemoleucograma, VSH,
glicemie, ureea sanguină, examenul urinei,
examenul LCR, examen radiologic,
electrocardiografic, coprologic)
PROFILAXIA ȘI COMBATEREA
BOLILOR INFECTO-CONTAGIOASE
Profilaxia și combaterea bolilor infecto-
contagioase cuprinde totalitatea măsurilor
preventive si combative care trebuie aplicate
asupra celor trei factori epidemiologici
principali:
◦ 1. măsuri față de sursele de infecție
◦ 2. măsuri față de căile de transmitere
◦ 3. măsuri față de masa receptivă
1. MĂSURI FAȚĂ DE SURSA DE
INFECȚIE

◦ Măsurile față de sursa de infecție reprezintă


totalitatea măsurilor luate față de toate persoanele
care ar putea să transmită boala infecto-
contagioasă (bolnavi, purtători, suspecți,
contacții) precum și măsurile luate față de
animale.
MĂSURI FAȚĂ DE PERSOANE
◦ Depistarea și înregistrarea tuturor surselor de
infecție
◦ Instruirea persoanelor
◦ Izolarea și tratarea bolnavilor, contacțiilor,
suspecților, în funcție de boală și posibilitățile de
izolare la domiciliu.
◦ Anihilarea surselor de infecții
◦ Controlul medical al personalului din sectorul
alimentar, din colectivitățile de copii, din sectorul
de igienă comunală
MĂSURI FAȚĂ DE ANIMALE
◦ Față de sursele de infecție reprezentate de
animale, principalele măsuri sunt luate de medicii
veterinari în colaborare cu medicii umani.
◦ În cazul animalelor, atitudinea față de sursa de
infecție este diferită de la un caz la altul:
 Rozătoarele vor fi distruse
 În cazul celorlalte animale, se procedează de la caz la
caz: vaccinare, deparazitare sau sacrificarea animalului
(în caz de turbare)
2. MĂSURI FAȚĂ DE CĂILE DE
TRANSMITERE

◦ Întreruperea, blocarea permanentă a căilor de


transmitere a infecțiilor se realizează prin:
 Metode de dezinfecție mecanică
 Metode fizice și chimice de dezinfecție și sterilizare
 Prin dezinsecție și sterilizare
Pentru bolile infecțioase transmise pe cale
directă (prin contact direct) nu există măsuri
specifice.
Măsurile se rezumă la:
◦ Evitarea contactului – fie cu bolnavul, fie cu
produsul infecțios
◦ Măsuri mecanice de dezinfecție imediată, aplicări
locale de dezinfectante, cauterizări ( mușcături de
animal turbat), excizii chirurgicale (tetanos),
aplicări locale sau generale de antibiotice
Pentru bolile transmise pe cale indirectă,
măsurile vor fi luate în funcție de fiecare
cale.
Măsuri față de calea aerogenă
◦ Aerisirea repetată (în vederea reducerii
microbilor)
◦ Metode de dezinfecție a aerului
◦ Împiedicarea contaminării aerului prin picăturile
Pflugge
◦ Măsuri de antisepsie faringiană
◦ Evitarea aglomerării de paturi și de bolnavi
◦ Respectarea circuitelor funcționale
Măsuri față de calea digestivă
◦ Igiena personală
◦ Evitarea contaminării apei
◦ Protecția și dezinfecția apei, canalizare
corespunzătoare
◦ Interzicerea folosirea apei de râu
◦ Controlul bacteriologic periodic al personalului
care lucrează la instalațiile centrale de apă, în
industrie sau în comerțul alimentar, în instituțiile
de copii
◦ În caz de epidemii se va bea numai apă fiartă și
răcită
◦ Colectarea și îndepărtarea corectă și igienică a
resturilor alimentare, a excretelor, etc.
3. MĂSURI FAȚĂ DE MASA
RECEPTIVĂ

◦ Măsurile au drept obiectiv principal creșterea


rezistenței organismului, care poate fi obținută
prin:
 1. profilaxia specifică
 2. profilaxia nespecifică - CHIMIOPROFILAXIA

◦ PROFILAXIA SPECIFICĂ
 Cuprinde:
 Imunizare activă (vaccinoprofilaxia)
 Imunizare pasivă (seruri, imunoglobuline)
PROFILAXIA NESPECIFICĂ ȘI
CHIMIOPROFILAXIA

Se realizează prin cura de aer, apă, soare,


vitaminoterapie, administrare de microelemente (Ca,
Mg, K).
Pentru protecția persoanelor receptive față de
unele infecții se folosește și chimioprofilaxia
(administrare de antibiotice sau chimioterapice).
Metoda trebuie utilizată cu mult discernământ,
deoarece prezintă unele pericole, cum ar fi selectarea
unor germeni rezistenți: producerea de efecte
secundare alergice, toxice, ale antibioticelor
respective.
VĂ MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE!