CURRICULUM

Teoria si metodologia curriculumului.

1. Conceptul de curriculum 
 Curriculum (sg.) / curricula (pl.) este un concept–cheie in
teoria si practica instruirii si provine din limba latina, de la
“curriculum, -a” – alergare, drum, cursa, intrecere…. 
sensul figurat:
 Curriculum, sensul figurat:
 curriculum solis = curs al Soarelui;
 curriculum lunae = curs al Lunii;
 curriculum vitae =curs al vieŃii.

 In sensul cel mai larg, curriculum semnifica intreaga

experienta de invatare dobandita in contexte
educationale formale, nonformale si informale. 
 In sensul cel mai restrans (sensul traditional),
curriculum semnifica:
 continuturile invatarii,
 obiectivate in planuri de invatamant,
 programe si manuale
Termenul de continut curricular se refera la anumite fapte, idei,
principii, probleme, incluse intr-un program de studii. 

 In acceptiune traditionala, conceptul de curriculum

reprezinta:
 un set de documente scolare/universitare care planificau
continuturile instruirii,
 un instrument de eficientizare sociala a activitatii
scolare/universitare,
 un program de invatare oficial, organizat institutional. 
 In acceptiune moderna, curriculum vizeaza: sistemul de experiente
de invatare, directe si indirecte, ale elevilor/studentilor. 
Prima formulare moderna a teoriei curriculumului are in vedere
urmatoarele aspecte: 
• obiectivele educationale pe care trebuie sa le urmareasca
scoala; 
• experientele educative care ar putea permite atingerea
obiectivelor; 
• modalitatea de realizare a acestor experiente educative; 
• modalitatea de stabilire a gradului in care au fost atinse
aceste obiective 

 Curriculumul este considerat astazi o resursa importanta a inovarii,

al carui scop este adaptarea institutiilor, programelor si practicilor
invatamantului la nevoile si la solicitarile unei societati dinamice. 
La ce se refera curriculum?
 Curriculumul se refera la programul activitatii educationale, la
ansamblul proceselor educative, la activitatile de invatare, la
evenimentele care se petrec in clasa si pune accent pe articularea
componentelor procesului de invatamant:
 obiective, continuturi,
 metode de invatare,
 metode si tehnici de evaluare.

 Curriculumul cuprinde insusi continutul procesului de invatamant,

care se concretizeaza in ansamblul documentelor scolare de tip
reglator:
 planuri de invatamant,
 programe,
 manuale scolare,
 ghiduri si indrumari metodice,
 materiale-suport. 
 Incepand cu anul scolar 1998 – 1999, in tara noastra a
devenit operant Curriculumul National, inteles ca
articulare a obiectivelor de formare, a continuturilor
invatarii, a metodelor de predare si invatare si a
evaluarii.

 Curriculumul National este alcatuit din doua

segmente:
 curriculumul nucleu
 curriculumul la decizia scolii. 
 Curriculumul nucleu reprezinta trunchiul comun,
adica numarul minim de ore de la fiecare disciplina
obligatorie prevazuta in planul de invatamant.

 Curriculum nucleu reprezinta unicul sistem de

referinta pentru diversele tipuri de evaluari si de
examinari externe din sistem si pentru elaborarea
standardelor curriculare de performanta. 

 Curriculumul la decizia scolii acopera diferenta de

ore dintre curriculum-ul si numarul minim/maxim de
ore pe saptamana, pe disciplina si pe an de studiu,
prevazute in planurile-cadru de invatamant. 
Definitie
 Desi nu exista inca, in literatura pedagogica actuala, un consens
asupra unei definitii unice a conceptului de curriculum, s-a conturat
totusi, cu claritate, cadrul sau referential: 

Curriculum desemneaza ansamblul coerent de continuturi, metode

de invatare si metode de evaluare a performantelor scolare,
organizat in vederea atingerii unor obiective determinate. 

Curriculum reprezinta intreaga experienta de invatare-formare

propusa de scoala prin activitati scolare si extrascolare. Aceasta
experienta se realizeaza prin ansamblul functional al componentelor
si tipurilor curriculare proiectate si aplicate in interdependenta. 

Caracteristicile esentiale ale curriculum-ului sunt: “coerenta,

cunoasterea interconexiunilor dintre elementele componente si
posibilitatea obtinerii unui feed-back semnificativ in raport cu
obiectivele urmarite”. 
 Componentele curriculum-ului: 

 • un sistem de consideratii teoretice asupra

educatului si a societatii;

 • continuturi sau subiecte de studiu selectionate si

organizate cu scopuri didactice; 

 • metodologii de predare-invatare; 

 • metodologii de evaluare a performantelor scolare; 

2.Aria curricularara
 Aria curriculara – reprezinta un grupaj de discipline scolare
care au în comun anumite obiective si metodologii si care
ofera o viziune multii inter-disciplinara asupra obiectelor de
studiu. Curriculumul National din România este structurat pe 7
arii curriculare, desemnate pe baza importantei diferitelor
domenii de studiu, precum si a conexiunilor dintre acestea. 

 Ariile curriculare: 
1. limba si comunicare, 
2. matematica si stiinte, 
3. om si societate, 
4. arte, 
5. educatie fizica si sport, 
6. tehnologii, 
7. consiliere si orientare. 
 Arii curriculare

 Limba si comunicare  Om si societate

 Limba latina  Geografie
 Limba spaniola  Religie
 Limba franceza  Discipline socio - umane
 Limba italiana  Istorie
 Limba germana 
 Limba rusa  Arte
 Limba şi literatura romana  Educatie plastica
 Limba engleza  Educatie muzicala
 
 Matematica si stiinte  Educatie fizica si sport
 Matematica  Educaţie fizica si sport
 Biologie 
 Chimie  Tehnologii
 Fizica  Educatie tehnologica si de
 specialitate
 Informatica
 Invatamant tehnic si
profesional

 Consiliere si orientare

Aria curriculara trebuie sa ramâna aceeasi pe toata durata învatamântului

obligatoriu, dar ponderea pe cicluri si clase este variabila. 
3.Tipuri de curriculum 
 1. Din perspectiva cercetarii fundamentale: 

 • Curriculum general are ca obiectiv oferirea unei

baze de cunostinte pentru toti cursantii pe parcursul
diferitelor etape de pregatire. El cuprinde trunchiul
comun de materii, obligatorii pentru toti elevii, pâna
la 80% din totalul disciplinelor; 

 • Curriculum specializat sau de profil reprezinta

seturile de discipline care tind sa formeze cunostinte
si valori specifice, abilitati si competente pe domenii
particulare de studiu (tehnic, artistic, teoretic,
sportiv); 
 • Curriculum subliminal sau ascuns reprezinta totalitatea
valorilor si experientelor de învatare pe care institutia de
învatamânt le transmite fara ca acestea sa fie prevazute în
programul educativ, respectiv ritualuri, reguli, principii,
conveniente, proceduri; în acest context scoala formeaza o
serie de conduite si atitudini precum: a sti sa petreci timpul
liber, a te apara, a te face placut, a învata sa ai succes, a-ti
afirma opiniile, a alege, a fi autonom; 

 • Curriculum informal se refera la oportunitatile si

experientele de învatare oferite de institutiile din afara
sistemului de învatamânt (organisme non- guvernamentale,
mass-media, muzee, alte institutii culturale si religioase,
comunitati locale, familie) care transmit valori, formeaza
atitudini si competente într-o maniera complementara
scolii. 
 2. Din perspectiva cercetarii aplicative: 

 • Curriculum formal desemneaza ansamblul documentelor

scolare de tip reglator, în cadrul carora se consemneaza
datele initiale privind procesele educative si experientele de
învatare pe care institutia de învatamânt le ofera cursantilor
în functie de etapa de pregatire; 

• Curriculum recomandat se refera la oferta pusa la
dispozitie de catre experti si specialisti, din care deriva o
serie de valori si cunostinte ce se propun utilizatorilor;
  
• Curriculum scris reprezinta acea ipostaza a curriculumului
explicitat în diferite documente scolare, care reprezinta
produsele curriculare (planuri de învatamânt, programe
scolare), ca expresie a prescriptibilitatii si programarii în
învatare; 
4.Factorii determinanti ai curricumului
 Dintre factorii determinanti ai curricumului invatamantului si
sursele generatoare de informatii privind continutul acestuia,
mentionam: 
• - progresul din domeniul stiintei, al tehnologiei de varf si
culturii; 
• - tendinta de informatizare a societatii; 
• - mobilitatea profesiunilor; 
• - aparitia unor stiinte de sinteza si stiinte de granita; 
• - rezultatele cercetarii stiintifice; 
• - dezvoltarea economica si sociala; 
• - interdependentele economice si culturale intre state; 
• - aspiratiile tineretului spre cultura; 
• - adaptarea continuturilor invatamantului la cerintele
societatii si ale formarii integrale, armonioase, autonome si
creative a personalitatii. 
Aplicatii
 Sunteti pusi in situatia de a gasi solutii la dificultatile
de adaptare a curriculumului la conditiile concrete
de organizare si realizare a activitatilor de predare-
invatare-evaluare. Care sunt dificultatile si ce solutii
propuneti?

 Ce intelegeti prin oferta curriculara a unei institutii?

(scoli)
5. Ciclurile curriculare
 Ciclurile curriculare reprezintă periodizări ale
şcolarităţii care au în comun obiective specifice
şi grupează mai mulţi ani de studiu, aparţinând
uneori de niveluri şcolare diferite.

 Aceste periodizări ale şcolarităţii se suprapun

peste structura formală a sistemului de
învăţământ, cu scopul de a focaliza obiectivul
major al fiecărei etape şcolare şi de a regla
procesul de învăţământ prin intervenţii de natură
curriculară.
 Ciclurile curriculare

Nivel de şcolaritate Clasa Ciclul curricular

XIII
Liceu teoretic (ciclul liceal XII Ciclul de Specializare
inferior şi superior), tehnologic, XI
vocaţional X
Ciclul de Aprofundare
IX
VIII Ciclul de Observare şi
VII orientare
Învăţământ gimnazial
VI
V
Ciclul de Dezvoltare
IV
III
Învăţământ primar II
  I Ciclul Achiziţiilor
fundamentale
CP
 Introducerea ciclurilor curriculare se exprimă la nivel de:
 obiective care particularizează finalităţile grădiniţei, ale învăţământului
primar şi ale învăţământului secundar;

 metodologie didactică specifică.

 Introducerea ciclurilor curriculare devine operativă prin:

 modificări în planurile de învăţământ, privind:
 gruparea obiectelor de studiu;
 momentul introducerii în planurile-cadru a unor anumite discipline;
 ponderea disciplinelor în economia planurilor;
 modificări conceptuale la nivelul programelor şi al manualelor
şcolare;
 modificări de strategie didactică (condiţionate de regândirea
formării iniţiale şi continue a profesorilor).

 Fiecare ciclu curricular oferă un set coerent de obiective de

învăţare, care consemnează ceea ce ar trebui să atingă elevii
la capătul unei anumite etape a parcursului lor şcolar. Prin
aceste obiective, ciclurile curriculare conferă diferitelor etape
ale şcolarităţii o serie de dominante care se reflectă în
alcătuirea programelor şcolare
Aplicatie
 Care sunt avantajele segmentarii perioadei
de scolarizare in cicluri curiculare?
 Ciclul Achiziţiilor fundamentale
(clasa pregătitoare şi clasele I şi a II-a)

 obiectiv major: acomodarea la cerinţele sistemului şcolar şi

alfabetizarea iniţială
Ciclul Achiziţiilor fundamentale vizează:
 asimilarea elementelor de bază ale principalelor
limbaje convenţionale (scris, citit, calcul aritmetic)

 stimularea copilului în vederea perceperii,

cunoaşterii şi stăpânirii mediului apropiat

 stimularea potenţialului creativ al copilului, al intuiţiei

şi al imaginaţiei acestuia

 formarea motivării pentru învăţare, înţeleasă ca o

activitate socială
 Ciclul de Dezvoltare
(clasele a III-a – a VI-a)

obiectivmajor: formarea capacităţilor de bază necesare pentru

continuarea studiilor
Ciclul de dezvoltare vizează:

 dezvoltarea achiziţiilor lingvistice şi încurajarea folosirii limbii

române, a limbii materne şi a limbilor străine pentru exprimarea în
situaţii variate de comunicare
 dezvoltarea unei gândiri structurate şi a competenţei de a aplica în
practică rezolvarea de probleme
 Familiarizarea cu o abordare pluridisciplinară a domeniilor
cunoaşterii
 constituirea unui set de valori consonante cu o societate
democratică şi pluralistă
 încurajarea talentului, a experienţei şi a expresiei în diferite forme
de artă
 formarea responsabilităţii pentru propria dezvoltare şi sănătate
 formarea unei atitudini responsabile faţă de mediu
 Ciclul de Observare şi orientare
(clasele a VII-a – VIII-a)

obiectivmajor: orientarea în vederea optimizării opţiunii şcolare şi

profesionale ulterioare
Ciclul de Observare şi orientare vizează:
 descoperirea de către elev a propriilor afinităţi, aspiraţii
şi valori, în scopul construirii unei imagini de sine
pozitive
 formarea capacităţii de analiză a setului de competenţe
dobândite prin învăţare, în scopul orientării spre o
anumită carieră profesională
 dezvoltarea capacităţii de a comunica, inclusiv prin
folosirea diferitelor limbaje specializate
 dezvoltarea gândirii autonome şi a responsabilităţii faţă
de integrarea în mediul social
 Ciclul de Aprofundare
(clasele a IX-a – a X-a)

obiectiv major: adâncirea studiului în profilul şi specializarea aleasă,

asigurând, în acelaşi timp, o pregătire generală pe baza opţiunilor din
celelalte arii curriculare
Ciclul de Aprofundare vizează:
 dezvoltarea competenţelor cognitive ce permit relaţionarea
informaţiilor din domenii înrudite ale cunoaşterii
 dezvoltarea competenţelor socioculturale ce permit integrarea
activă în diferite grupuri sociale

 formarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de acţiunile

personale cu impact asupra mediului social

 exersarea imaginaţiei şi a creativităţii, ca surse ale unei vieţi

personale şi sociale de calitate
 Ciclul de Specializare
(clasele a XI-a – a XII/XIII-a)

obiectiv
major: pregătirea în vederea integrării eficiente în
învăţământul universitar de profil sau pe piaţa muncii
Ciclul de Specializare vizează:
 dobândirea încrederii în sine şi construirea unei imagini
pozitive asupra reuşitei
 luarea unor decizii adecvate în contextul mobilităţii condiţiilor
sociale şi profesionale
 înţelegerea şi utilizarea modelelor de funcţionare a societăţii
şi de schimbare socială
Obiectivele ciclurilor conferă diferitelor etape ale şcolarităţii
o serie de dominante care se reflectă în structura
programelor şcolare.

Astfel, structurarea sistemului de învăţământ pe cicluri

curriculare contribuie la:
 crearea continuităţii la trecerea de la o treaptă de şcolaritate la
alta (preprimar-primar, primar-gimnaziu, gimnaziu-liceu)

 continuitate la nivel metodic prin transfer de metode de la un

ciclu la altul

 stabilirea de conexiuni explicite la nivelul curriculumului prin

intermediul ansamblului de obiective generale

 construirea unei structuri a sistemului de învăţământ mai bine

corelată cu vârsta psihologică a elevilor
  6. Programa şcolară, ca parte componentă a curriculumului
naţional,  reprezintă principalul document şcolar de tip reglator
– instrument de lucru al cadrului didactic.

 Programa şcolară stabileşte, pentru fiecare disciplină, oferta
educaţională (obiective/ competenţe şi conţinuturi ale învăţării)
propusă spre realizare în bugetul de timp stabilit prin planul-
cadru, pentru un parcurs şcolar determinat, în conformitate cu
statutul şi locul disciplinei în planul-cadru de învăţământ. 
 Programele şcolare pentru învăţământul primar şi gimnazial au
următoarele componente: 
- notă de prezentare, 
- obiective-cadru, 
- obiective de referinţă însoţite de exemple de activităţi de
învăţare, 
- conţinuturi ale învăţării, 
- standarde curriculare de performanţă.