TEHNICI PENTRU

PRELEVARE SANGUINĂ
 IMPORTANŢA TEHNICII

sângele este cea mai importantă sursă de informaţii;

sângele venos preia substanţele rezultate din activitatea
celulară;
sângele venos poartă informaţii referitoare la funcţiile
organelor şi ţesuturilor de la care transportă substanţele;
se poate evalua dacă un organ sau un ţesut îşi desfaşoară
funcţiile în mod normal sau nu.
 IMPORTANŢA TEHNICII

 În funcţie de tipul de analiză şi de substanţele sau celulele

sanguine care trebuie să fie cercetate, există mai multe
moduri de recoltare a sângelui venos:
recoltare pentru teste biochimice din ser sanguin,
recoltare pentru teste biochimice din plasmă sau din sânge
integral,
recoltare pentru teste hematologice pe sânge integral,
recoltarea pentru teste de coagulare,
recoltare pentru examene bacteriologice.
 ADITIVI DE RECOLTARE

1. ADITIVI DE RECOLTARE PENTRU TESTE

BIOCHIMICE DIN SER SANGUIN
În afara organismului sângele coagulează.
După ce are loc retracţia cheagului, sângele se separă în
două componente, cheag (de consistenţă solidă) şi ser
(lichid).
Pentru analizele care se realizeaza pe ser sanguin, sângele
se poate recolta, simplu, în recipiente fără aditivi.
În unele cazuri se pot folosi recipiente în care se găseşte
gel activator - cu rol de a accelera coagularea şi separarea
serului.
 ADITIVI DE RECOLTARE

2. ADITIVI DE RECOLTARE PENTRU TESTE

BIOCHIMICE DIN PLASMĂ SAU DIN SÂNGE
INTEGRAL
Aditivii utilizaţi pentru obţinerea sângelui integral nu
trebuie să modifice, ei înşişi, componentele biochimice
ale plasmei.
sângele este amestecat, imediat după recoltare, cu
subsţante anticoagulante.
Este numit sânge integral pentru că, astfel recoltat,
sângele păstrează toate elementele componente, inclusiv
substanţele care se consumă în timpul coagulării.
 ADITIVI DE RECOLTARE

Prin centrifugarea sângelui integral, acesta se separă în două

componente: o componentă lichidă numită plasmă şi o
componenta solidă alcatuită din elementele celulare din sânge.
Recoltarea pentru examene biochimice care sunt realizate cu
sânge integral sau plasmă se face folosind ca aditiv (substanţă
anticoagulantă) heparina.
Se utilizează heparină-sare de sodiu sau heparină-sare de
litiu. Heparina împiedică sângele să coaguleze prin inactivarea
protrombinei. Determinarea concentraţiei de glucoză în sânge
integral se face pe sîngele venos recoltat cu fluorură de sodiu.
 ADITIVI DE RECOLTARE

3. ADITIVI DE RECOLTARE PENTRU EXAMENE

HEMATOLOGICE
Recoltarea sângelui venos pentru hematologie se face, în general,
pe Na2-EDTA sau K2-EDTA.
Moleculele de EDTA sodic (sau potasic) au proprietatea de a
extrage calciul din plasmă şi de a-l fixa pe molecule. În lipsa
calciului procesul de coagulare nu mai poate avea loc.
Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor este o analiză
hematologică ce necesită un anticoagulant special. Este vorba
despre citratul trisodic (soluţie apoasă 3,8%). Citratul de sodiu
fixează calciul din sânge împiedicând astfel coagularea sângelui.

Se utilizează 0,4 ml citrat 3,8% pentru 1,6ml sânge

 ADITIVI DE RECOLTARE

4. ADITIVI DE RECOLTAREA PENTRU TESTE DE

COAGULARE
Testele de coagulare se lucrează pe sânge integral.
Anticoagulantul care nu influenţează testele de coagulare
este amestecul de oxalat de sodiu şi oxalatul de
amoniu.
Oxalatul fixează calciul din sânge, împiedicând astfel
coagularea sângelui.
Se utilizează 1ml amestec oxalat pentru 9ml sânge
Se mai poate folosi ca anticoagulanţi pentru testele de
hemostază citratul de sodiu 3,8% sau oxalatul de sodiu
1,34%.
 ADITIVI DE RECOLTARE

5. ADITIVI DE RECOLTARE PENTRU EXAMENE

BACTERIOLOGICE
Recoltarea sângelui venos pentru examenele
bacteriologice trebuie să respecte condiţiile speciale de
sterilitate impuse de activitatea din bacteriologie.
Recipientul în care se recoltează trebuie să fie steril!!!
De obicei se recoltează direct în recipientul în care se
află mediul de cultură steril. Pentru a preveni coagularea
sângelui şi izolarea microbilor în reţeaua de fibrină, se
poate folosi ca anticoagulant o soluţie de citrat de
sodiu 2%.
 MATERIALE NECESARE

Materiale pentru dezinfecţia locală şi pentru

hemostază.
Instrumente pentru puncţionarea propriu-zisă:
 Sistemul ac+ seringă,
 Sistemul venoject (vacutainer).
Recipiente şi aditivi pentru colectarea sângelui
 Tuburi vidate (vacutainere),
  Sticlute tip penicilină, eprubete
Materiale pentru înregistrarea datelor.
 MATERIALE NECESARE

MATERIALE PENTRU DEZINFECŢIE:

Vată hidrofilă ,
Alcool sanitar (alcool etilic 70o) ,
Tinctură de iod (recoltarea sângelui pentru examenele
bacteriologice necesită dezinfecţia suplimentară).
MATERIALE PENTRU HEMOSTAZĂ
Pentru evidenţierea mai accentuată a venelor care pot fi
puncţionate se întrerupe circulaţia în venele antebraţului.
Întreruperea circulaţiei în vene se realizează prin legarea
braţului, deasupra zonei de puncţie, cu ajutorul unui tub elastic
(garou).
 INSTRUMENTE PENTRU
PUNCŢIONAREA PROPRIU-ZISĂ
 
ACUL DE SERINGĂ
tub metalic foarte subţire care are un vârf secţionat oblic
(bizou) şi o bază care se adaptează la seringă (ambou).
Acele de seringă pot fi clasificate în funcţie de utilitatea lor şi
de caraceristicile lor constructive în:
1. ace de tip intradermic. Sunt ace scurte, subţiri, şi cu bizoul
foarte ascuţit. Sunt utilizate pentru injecţii intradermice.
2. ace de tip subcutanat. Sunt ceva mai lungi decât cele
intradermice. Sunt utilizate pentru injecţiile subcutanate.
3. ace de tip intramuscular. Sunt ace lungi, relativ subţiri, cu vârf
ascuţit. Pot avea mai multe dimensiuni. Sunt folosite la
injecţiile intramusculare.
 INSTRUMENTE PENTRU PUNCŢIONAREA
PROPRIU-ZISĂ
4. Ace de tip intravenos:
 Sunt ace mai groase. Permit trecerea mai rapidă a sângelui prin ac.
Dacă acul este prea subţire, fluxul de sânge prin lumenul acului este
subţire şi încet, şi, dacă presiunea din vene nu este mai mare, există
posibilitatea ca sângele să coaguleze pe ac. Acul se înfundă astfel
înainte de terminarea prelevării, şi este necesară altă puncţie venoasă
şi alt ac.
 Sunt ace mai scurte decât cele intramusculare. Nu este necesară o
lungime prea mare deoarece venele puncţionabile sunt vene
superficiale, iar pătrunderea acului în venă este de circa 1 cm.
5. Ace de tip special (ace de puncţie osoasă, ace de puncţie
ganglionară, ace de puncţie sinusală, ace de perfuzie cu cateter, ace
de perfuzie permanentă ş.a.)
 Se utilizează numai ace de unică folosinţă!!!
 SISTEMUL VENOJECT (VACUTAINER)

Denumirea venoject sau denumirea vacutainer se referă la

acelaşi sistem de recoltare a sângelui venos pentru
examenele de laborator. Denumirea diferită este datorată
producătorilor diferiţi.
Sistemul Venoject este format din:
a) acul de puncţie;
b) holderul;
c) tuburile vidate
 SISTEMUL VENOJECT (VACUTAINER)

a) acul de puncţie are o construcţie specială cu trei porţiuni:

vârful anterior (porţiunea care pătrunde în venă). Este un tub
metalic subţire cu vârful secţionat oblic, aşa cum sunt acele
obişnuite de seringă; vârful acului care pătrunde în venă este
protejat de un capac de plastic. Acesta se desprinde doar
înainte de puncţionarea propriu-zisă a venei.
inelul de prindere (porţiunea mediană). Este din material
plastic care, posterior, are o zonă filetată. Cu ajutorul acestui
filet se înşurubează în holder;
vârful posterior (porţiunea care pătrunde în tubul vidat). Este
un tub metalic, cu vârful secţionat oblic. Este mai gros decât
tubul care patrunde în venă. Acest vârf posterior al acului de
puncţie are rolul de a perfora dopul de cauciuc al tubului vidat.
 SISTEMUL VENOJECT (VACUTAINER)

 Pentru a schimba între ele mai multe tuburi vidate, fără să curgă
sânge din momentul desprinderii unui tub vidat până la momentul
prinderii tubului următor (cu acul în venă!) vârful posterior al acului
are un manşon obturator de cauciuc.
 Atunci când vârful posterior al acului patrunde prin dopul tubului
vidat, manşonul se strânge, dezgolind varful metalic şi permite
trecerea sângelui din lumenul acului în recipientul în care se
colectează sângele. Când se desprinde tubul vidat din ac, manşonul
de cauciuc revine la poziţia iniţială şi obturează vârful posterior al
acului. Astfel, chiar dacă rămâne acul singur în venă, nu se scurge
sânge în afara sistemului venoject. Şi tubul posterior este livrat cu
capac de protecţie din plastic. La acele neutilizate cele doua capace
sunt legate cu o bandă de hârtie de siguranţă.
 În momentul alegerii acului pentru puncţie se verifică
integritatea benzii de siguranţă!!!
 SISTEMUL VENOJECT (VACUTAINER)

b) Holderul este un suport din plastic cu o formă

asemănătoare corpului unei seringi obişnuite. Este suficient de
mare pentru a fi ţinut în mână şi suficient de mic pentru a nu
împiedica executarea manevrelor de recoltare.
c) Tubul vidat - reprezintă recipientul în care se recoltează
sângele. Are forma unei eprubete cu pereţii mai groşi pentru a
rezista la o presiune mai mare. Este prevăzut cu un dop de
cauciuc care închide ermetic volumul interior.
În tuburile noi, din fabricaţie se crează un vid relativ. Datorită
presiunii interne scăzute, în momentul perforării dopului de
către vârful posterior al acului sângele venos este absorbit în
tub. În acest fel nu mai este nevoie de un piston care să tragă
sângele, ca în cazul seringilor.
 SISTEMUL VENOJECT (VACUTAINER)

Fiecare tub vidat este etichetat.

Pe etichetă sunt înscrise:
volumul de sânge care poate fi aspirat în tub,
informaţii privind prezenţa sau absenţa anticoagulantului,
informaţii privind tipul de analiză care se poate executa,
informaţii despre datele personale ale pacientului de la
care se recoltează sângele.
 SISTEMUL VENOJECT - Codul de culoare

Fiecare tip de vacutainer are o anumită culoare pe dop sau pe etichetă.

Culorile reprezintă un mod suplimentar de a atrage atenţia la scopul
pentru care a fost pregătit tubul vidat încă din procesul de fabricaţie.
Exemple :
 recipientele în care se recoltează sângele pentru teste biochimice din ser:
~ cele fără aditivi sunt reprezentate cu o culoare (roşu cărămiziu),
~ recipientele în care se află gel activator sunt reprezentate cu altă culoare
(roşu vişiniu),
 tuburile heparinate sunt reprezentate cu verde,
 tuburile cu EDTA potasic sunt violete,
 tuburile cu citrat trisodic pentru teste de coagulare (raportul
sânge/anticoagulant este 9/1) sunt albastre,
 tuburile cu citrat trisodic pentru VSH (raportul sânge/ anticoagulant este
de 4/1) sunt portocalii sau negre.
 RECIPIENTE ŞI ADITIVI

Recipientele în care se recoltează sângele pot fi:

Tuburile vacuumate menţionate mai sus.
sunt gata pregătite pentru recoltare,
în momentul alegerii pentru recoltare, sunt verificate din
punct de vedere al integrităţii lor, şi al menţinerii
aspectului lor normal.
 Articole recoltare

1. Eprubeta pentru examen sumar urină

2. Urocultor (Urocultură)
3. Tub recoltare sânge clot activator + pentru determinarea analizelor
biochimice si imunologice (capac roşu)
4. Tub recoltare sange clot activator + gel separator – pentru determinarea
analizelor biochimice şi imunologice (capac galben)
5. Tub recoltare sânge K2-EDTA – pentru determinarea analizelor
hematologice (capac mov)
6. Tub recoltare sânge 3,2% citrat de sodiu pentru determinarea testelor de
coagulare (capac bleu)
7. Tub recoltare sânge 3,8% citrat de sodiu – pentru determinarea VSH
(viteza de sedimentare a hematiilor (capac negru)
8. Tub recoltare sânge Sodium F-K3-EDTA – pentru determinarea
glicemiei (capac gri)
9. Coprocultor (materii fecale)
10. Coprocultor cu mediu de transport (materii fecale - coprocultură)
 ETAPELE PRELEVĂRII SÂNGELUI VENOS

1. Chemarea şi/instalarea pacientului pentru recoltare

2. Adunarea şi/sau verificarea datelor depre pacient
3. Alegerea materialelor
4. Pregatirea materialelor pentru puncţie
5. Alegerea locului pentru puncţie
6. Punerea garoului
7. Dezinfectarea locului puncţiei
8. Realizarea puncţiei venoase şi distribuirea sângelui
9. Eliminarea materialului utilizat pentru puncţie
10. Identificarea tuburilor pentru recoltare
11. Completarea fişei de recoltare
 INSTALAREA PACIENTULUI PENTRU
RECOLTARE
 Recoltarea se poate face în secţia în care este internat bolnavul sau
în punctul de recoltare amenajat în laborator.
 În laborator se poate preleva sânge într-o cameră specială în care se
dispune de o masă de lucru, de un scaun cu spătar şi de o canapea
sau de un pat de spital.
 Recoltarea sângelui venos nu se va face niciodată ţinând pacientul
în picioare!
 Pacientul se instalează pentru recoltare pe scaun, cu mâna sprijinită
de spatar.
 Poziţia pacientului pe scaun trebuie sa fie comodă.
 Copiii mai mici, care nu ajung cu mâna pe spătar pot fi ţinuţi în
braţe.
 Pacienţii cu probleme la recoltare se instaleză pe pat, cu faţa în sus
şi cu mâna din care se recoltează întinsă în lateral şi sprijinită.
 ADUNAREA ŞI/SAU VERIFICAREA
DATELOR DEPRE PACIENT
Înainte de începerea recoltării se înregistrează datele
depre pacient, date care sunt apoi notate în foaia de
însoţire a probelor de sânge.
Se notează pe biletul de însoţire al probei datele personale
ale pacientului: nume, prenume, vârsta, domiciliul
(secţia), diagnostic prezumtiv, cine solicită analizele şi ce
analize sunt solicitate din proba respectivă.
În timpul pregătirii materialelor şi în timpul recoltării
propriu-zise se ţine pacientul de vorbă pentru a i se
distrage atenţia!
 ALEGEREA MATERIALELOR

Pentru puncţie se aleg recipientele corespunzătoare

analizelor pentru care se recoltează sângele.
Tuburile vacuumate sunt special pregătite pentru
recoltare, şi alegerea lor se face respectând codul
culorilor.
Recoltarea sângelui pentru hemocultură se face în
recipiente special pregătite în acest scop şi necesită
precauţii speciale pentru menţinerea condiţiilor de
sterilitate a materialelor utilizate la recoltare.
 PREGATIREA MATERIALELOR
PENTRU PUNCŢIE

se îmbibă vata cu alcool,

se pun la îndemână garoul şi instrumentele pentru puncţia
propriu-zisă,
se pun recipientele în ordinea recoltării.
 ALEGEREA LOCULUI EFECTUĂRII PUNCŢIEI

Locul efectuării puncţiei se alege examinând atent ambele

braţe ale pacientului în următoarea ordine:
A. Plica cotului
vena mediană
vena bazilică
vena cefalică
B. Antebraţul
vena cefalică
C. Dosul palmei
arcada dorsală a palmei
Pentru a facilita găsirea venelor este necesar:
 să se pună garoul,
 să se încline braţul în jos,
 sacientul să strângă pumnul,
 pentru recoltarea din dosul palmei se alege locul puncţiei la
intersecţia a două vene.
Situaţii speciale
 O venă normală este uşor de palpat. Ea este compactă, suplă şi
elastică, ceea ce o deosebeşte de muşchi şi de tendoane.
 Arterele sunt, ca şi venele, sunt palpabile, dar sunt şi pulsatile (puls
arterial).
 Daca venele nu sunt vizibile şi/sau palpabile, este recomandabil,
pentru a le dilata:
 să se menţină braţul înclinat în jos
 să se închidă şi să se deschidă de mai multe ori pumnul
 să se maseze braţul dinspre pumn catre pliul cotului
 să se tapoteze diferitele locuri pentru puncţie cu două degete
 să se încalzeasca braţul, fie introducându-l în apă călduţă, fie cu ajutorul unui
tampon imbibat cu apă caldă.
 UTILIZAREA GAROULUI SI
DEZINFECTAREA LOCULUI PUNCŢIEI
 Rolul garoului este acela de a facilita găsirea venelor. În timpul recoltării
este recomandat a-l slăbi.
 Se pune garoul la aproximativ 10 cm deasupra puncţiei.
 Pulsul trebuie să rămână perceptibil.
 În cazul unei staze normale, presiunea atinge aproximativ 80-100mm Hg.
Situaţii speciale:
 Dacă pacientul are senzaţia de rece sau prezintă frisoane, se slăbeşte garoul
care este fie prea strâns fie a fost pus de prea mult timp.
 Dacă între extremitatea braţului şi garou apare o cianoză se slăbeşte, de
asemenea, garoul.
O stază venoasă prea lungă (peste 3 minute) antrenează modificări ale
parametrilor biologici, de aceea este recomandat ca înaintea recoltării:
 Să se identifice locul recoltării.
 Să se slăbească garoul timp de 2-3 minute.
 Să se repună garoul.
 UTILIZAREA GAROULUI SI
DEZINFECTAREA LOCULUI PUNCŢIEI

Dezinfecţia locului puncţiei

Odată ales locul puncţiei, se dezinfectează cu grijă.
Nu se palpează niciodată locul după dezinfectare!!!
Pentru examenele bacteriologice condiţiile de sterilitate
trebuie să fie mai exigente.
De aceea, se dezinfectează suplimentar cu alcool iodat, şi
nu se vorbeşte deasupra locului puncţiei în momentul
realizării ei.
 PUNCŢIONAREA VENEI ŞI DISTRIBUIREA
SÂNGELUI
PUNCŢIONAREA VENEI CU SISTEMUL AC-SERINGĂ
Prinderea seringii
=> se montează în condiţii de sterilitate acul la seringă,
=> se verifică acul dacă are vârful bine ascuţit,
=> se verifică acul dacă are lumenul neobturat prin plimbarea
pistonului în corpul seringii.
În momentul puncţiei, pistonul trebuie să fie impins de tot la
vârful seringii.
=> se prinde seringa între degetul mare şi degetele mediu,
inelar şi mic ale mâinii drepte - degetul arătător se pune pe
ambou, fixând mai bine acul la seringă.
 PUNCŢIONAREA VENEI ŞI DISTRIBUIREA
SÂNGELUI
Fixarea venei
 În condiţiile în care braţul pacientului este menţinut în extensie,
înclinat în jos, cu pumnul strâns, se întinde pielea din zona puncţiei,
fără a atinge locul ales pentru puncţionare, pentru a facilita
penetrarea acului şi a imobiliza vena.
 Poziţia corpului seringii faţă de braţul pacientului trebuie să formeze
un unghi de 150.
Pătrunderea în venă
 =>se introduce acul în venă, penetrând mai întâi pielea, apoi
peretele venei.
 la pătrunderea în venă, peretele opune o rezistenţă perceptibilă.
 dacă acul a patruns în venă, sângele trece din venă, prin ac şi se
vede la nivelul amboului.
 PUNCŢIONAREA VENEI ŞI DISTRIBUIREA
SÂNGELUI

Probleme de recoltare cauzate de poziţionarea incorectă a acului

în venă
 Introducerea corectă a acului în venă => sângele curge liber prin ac
 Vârful acului pe peretele superior => sângele nu curge prin ac
 Vârful acului pe peretele inferior => sângele nu curge prin ac
 Acul introdus prea adânc => acul perforează vena, iar sângele nu
curge
 Acul introdus parţial în venă => se formează hematom - sângele
poate curge prin ac în cantitate mică
 Vena colabată => sângele nu curge prin ac
 Unele analize (exemplu: VSH-ul) necesită recoltare fără stază, deci
se va desface garoul ânainte de aspirarea sângelui în seringă
 PUNCŢIONAREA VENEI ŞI DISTRIBUIREA
SÂNGELUI

Aspirarea sângelui
=> Se introduce sub seringa mâna cealaltă, cu degetul
arătător pe ambou, celelalte degete susţinând corpul
seringii
Atenţie! Nu se va misca acul, pentru a nu părăsi lumenul
venei.
=> Cu mâna dreaptă (degetul mare şi cel mediu) se prinde
capătul pistonului şi, sprijinind arătătorul pe corpul
seringii, se trage de piston în afară. Astfel se aspiră sănge
în seringă.
 PUNCŢIONAREA VENEI ŞI DISTRIBUIREA
SÂNGELUI

Scoaterea acului din venă

după ce s-a aspirat sânge atât cât este necesar pentru analize se
fixează din nou mâna dreaptă pe seringă, susţinând cu indexul
amboul acului adaptat la seringă.
se cere pacientului să deschidă pumnul
se desface garoul
tamponul imbibat cu alcool se fixează pe locul punctiei
se trage acul din venă, adaptat la seringă
se cere pacientului să apese tamponul de vată pe locul puncţiei
se cere pacientului să nu se uite la locul puncţiei 4-5 minute
se cere pacientului să rămână aşezat până când se inchide
sângerarea de la locul puncţiei
 Repartizarea sângelui în recipiente

Se desprinde acul de la serigă la capacul special al cutiei

pentru deşeuri înţepătoare; Nu se recapişonează acul!!!
se descarcă sângele din seringă în recipiente în cantităţile
necesare şi în raport corespunzător faţă de aditivi.
recipientele cu sânge şi anticoagulant se agită uşor, prin rotire
pe o suprafaţă plană.
Nu se agită prin răsturnare!
Nu se agită puternic!
Sângele recoltat pe anticoagulant, după agitare, îşi schimbă
uşor culoarea de la roşu închis, la roşu uşor mai deschis.
 SITUAŢII SPECIALE

Dacă sângele nu se scurge în tub, este recomandat să

se procedeze în felul următor:
Vă asiguraţi că tubul este corect împins în holder
 Dacă acul nu perforase dopul tubului vidat, după împingerea tubului
sângele curge. Se continuă recoltarea
 Dacă sângele nu curge, se trece la etapa următoare
Împingeţi acul cu atenţie
 Sângele curge; acul nu intrase suficient în venă
 Sângele nu curge; se trece la etapa următoare
Răsuciţi acul cu 180 de grade
 Sângele curge; peretele intern al venei aderă la orificiul acului. Se
continuă recoltarea
 Sângele nu curge; se trece la etapa următoare
 SITUAŢII SPECIALE

 Retrageţi acul, dar fără a-l scoate din venă

 Sângele curge; acul traversase vena
 Sângele nu curge; se trece la etapa următoare
 Scoateţi tubul pentru a lăsa vena sa revină la forma iniţiala, apoi
reintroduceti tubul
 Sângele curge; vena era colabată
 Sângele nu curge; se trece la etapa următoare
 Scoateţi tubul, scoateţi acul şi cautaţi alt loc pentru puncţie
 Vena este în întregime colabată sau acul este lângă venă
 În timpul introducerii tubului în holder presiunea de impingere se va exercita asupra celor
două degete ce susţin aripioarele holderului şi nu asupra vârfului acului aflat în venă
 =>se slăbeşte garoul pentru ca sângele să patrundă în primul tub
 În tot acest timp sistemul ac-holder rămâne nemişcat fiind susţinut de
mâna aflată sub holder.
 Schimbarea tubului vidat

Ordinea prelevarii in tuburi

 flacoane pentru hemocultură
 tuburi fără aditivi
 tuburi pentru studiul coagulării
 alte tuburi cu aditivi
 =>când tubul este plin se slăbeste presiunea exercitată de degetul gros
 => se menţine holderul imobil
 =>se ţine tubul vidat în mână şi sprijinând degetul gros pe holder se trage tubul
plin din holder.
 În timpul extragerii tubului din holder, forţa de tractiune se va exercita cu degetul
gros sprijinit asupra holderului şi nu asupra vârfului acului aflat în venă
 =>se introduce un nou tub vidat într-un mod asemănător introducerii primului tub.
 Se omogenizeză cu grijă conţinutul tubului cu anticoagulant prin câteva răsturnări
lente.
ELIMINAREA MATERIALELOR UTILIZATE LA
RECOLTARE

Acele şi seringile de unică folosinţă se aruncă în

recipientele de infecte speciale.
La fel şi tamponul de vată.
Holderul de la sistemul venoject se poate refolosi, fiind
un simplu suport.
INSCRIPŢIONATEA RECIPIENTELOR CU
DATELE PACIENTULUI
COMPLETAREA FIŞEI DE ÎNSOŢIRE A
PROBELOR RECOLTATE
 
 SUCCES!!!

VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIA ACORDATĂ!!!