EXPLORAREA RADIOLOGICA

SI IMAGISTICA A GLANDELOR SALIVARE

In patologia glandelor salivare imagistica aduce
informatii morfologice si functionale precise in
patru circumstante clinice:
- colica salivara,
- tumefiere glandulara si intermitenta,
- tumefiere persistenta
- hiposialie.
Aceste modificari pot avea ca substrat leziuni cu
sediu glandular sau extraglandular.
Din punct de vedere anatomo-patologic, pot fi :
 inflamatii acute sau cronice;
 distrofii;
 litiaza;
 boala de sistem;
 tumora
 leziune traumatica
Numai glandele salivare parotide si submaxilarele
sunt accesibile examenului radiologic.
 PRECIZARI ANATOMICE
Se disting 2 categorii de glande salivare: accesorii si principale.

Glandele salivare accesorii – sunt situate submucos si

fiecare lob izolat se deschide printr-un microorificiu in cavitatea
bucala. Sunt glande molare, jugale, linguale. Aceste glande nu
se pot explora radiologic

Glandele salivare principale – sunt voluminoase

si foarte diferentiate. Sunt glande salivare propriu-zise. Sunt
perechi si situate simetric in raport cu planul medio-sagital,
cranio-facial si, implicit, cu articulatiile temporo-mandibulare.
Ele sunt plasate din spate inainte, de la suprafata catre
profunzime si descresc ca volum in ordinea: Glande parotide,
submaxilare, sublinguale. Numai glandele parotide si
submaxilare au canal excretor care poate fi catetizat, deci
accesibil introducerii substantelor de contrast.
POSIBILITATI DE EXPLORARE RADIOLOGICA
Ca de obicei, explorarea radiologica va fi adaptata circumstantelor clinice si este de
consemnat ca: patologia parotidiana este predominant inflamatorie sau tumorala, litiaza
fiind mai putin frecventa, iar in cazul glandei submaxilare patologia este cel mai adesea
litiazica.
In cazul patologiei parotidiene se va apela la:
- O.P.T(ortopantograma)
- Examen radiografic in incidenta”mandibula defilata”, incidenta”tangenta pentru ramul
ascendent al mandibulei”, axiala (pentru a pune in evidenta lobul faringian) si incidenta
Parma;
- Sialografie, care se realizeaza prin injectare de produs de contrast dupa cateterism al
canalului Stenon, evidentiindu-se diversii timpi ai opacifierii si evacuarii glandei.
In cazul patologiei glandei submaxilare se va apela la urmatoarele posibilitati de
explorare radiologica:
- O.P.T
- Radiografii in incidenta “mandibulara defilata”
- Filme ocluzale: ortoocluzal inferior si disocluzal postero-anterior.
ASPECTE SIALOGRAFICE NORMALE
 Sialografia este cea mai veche metoda de explorare a glandelor salivare
si isi pastreaza importanta in cazul litiazelor, al sialadochitelor si
sialodenitelor sau in patologia autoimuna si in sialoze.
 Sialografia a fost pusa la punct si adoptata ca metoda de investigatie in 1925.
metodei i se aduc imbunatatiri in ultimii 10-15 ani, datorita ameliorarii
calitatii imaginilor prin intaritorul de luminozitate, utilizarea zonosialografiei
sau, mai nou, a computer-tomografiei si a imageriei prin rezonanta
magnetica.
Indicatiile sialografiei
Se considera ca sialografia da relatii importante de diagnostic privind urmatoarele situatii clinice:
 atrofia si hipertrofia glandelor salivare;
 procesele inflamatorii
 procesele tumorale
 leziunile traumatice
 anomalii ale sistemului canicular
 precizarea raporturilor glandelor cu structurile vecine
 aprecierea activitatii functionale a glandelor salivare
 constatarea aspectelor regenerative, de vindecare.
 Sialografia are si o valoare terapeutica.

Contraindicatii ale sialografiei

Acestea sunt legate de intoleranta la iod, cu posibila aparitie a reactiilor alergice, mai ales in cazul pacienilor cu :
 antecedente de reactii adverse la substante de contrast iodate
 alergii polivalente (rinita alergica, astm bronsic)
 Un risc crescut al aparitiei reactiilor adverse exista in cazul:
 hipertiroidiei latente
 insuficineta cardiaca
Tehnici sialografice
 Sunt multiple si folosesc ca substante de contrast
substante iodate, liposolubile si hidrosolubile. Se
introduc 15-25 ml de substanta de contrast , urmarindu-
se umplerea corecta a sistemului canalicular.
Radiografiile se realizeaza in incidentele frontale,
sagitale, tangentiale, axiale si se urmareste evitarea
suprapunerilor osoase peste canalul Stenon. Primele
radiografii se fac la 5-8 minute, si se iau imagini pana la
20-30 minute, urmarindu-se contrastarea canalului
principal, a canalelor eferente, a parenchimului
glandular.
Sialograma parotidiana
 Contrastat, canalul lui Stenon se
proiecteaza pe imaginea de profil sub
forma unei linii radioopace, de
aproximativ 2 mm grosime, cu margini
paralele, care se intinde de la molarii
superiori pana catre marginea
posterioara a ramului ascendent al
mandibulei.
Are urmatoarele segmente.
 un segment anterior (jugal si
maseterin), practic extraglandular,
care se dirijeaza oblic postero-caudal,
si poate primi un canal accesor situat
deasupra canalului lui Stenon.
 Un segment posterior, submastoidian,
relativ vertical, in directie craniala,
situat in vecinatatea imediata a
ramului ascendent al mandibulei.
Retentie de lipiodol dupa 36 luni de la investigatie
 Parenchimul acino-canalicular
Cand este suficient injectat, realizeaza imagine
de nor. Pe incidenta de profil, imaginea
parenchimului are forma relative triunghiulara, cu
varful situate inaintea mastoidei, putin sub gonion.
Lobulatia zonei glandulare nu apare decat
foarte discret , conturul lobulilor fiind estompat,
difuz.
In regiunea posterioara a glandei,
suprapunerea lobilor superficial si profund explica
prezenta unei zone mai opace.
Pe incidenta de fata, glanda parotida se
proiecteaza ca o suprafata ovalara, cu marele ax
vertical la jumatatea inferioara a mastoidei si pe
gonion. Pe incidenta axiala Hirtz se constata bine
partea profunda a glandei
 Sialograma glandei submaxilare

Canalul Wharton este putin mai

gros decat canalul lui Stenon si are un
prim segment care se intinde de la
regiunea retro-incisiva catre zona
preagulara a marginii bazilare a
mandibulei. Poate primi un canal al
glandei sublinguale
Un al doilea segment, intraglandular
are directie verticala si in el dreneaza
canalele de prim ordin; acestea sunt
scurte si primesc canale de ordin doi,
care colecteaza saliva din cele de
ordinul trei.
 IMAGINI SIALOGRAFICE PATOLOGICE

Aceste imagini sunt dependente de procesele lezionale care le

determina, iar aspectele evocatoare intalnite mai frecvent sunt
urmatoarele:
- opacifierea anormala a parenchimului acino-glandular;
- dilatatii caniculare;
- imagini de calcificari;
- imagini de difuzare a substantei de contrast;
- imagini lacunare;
- imagini de amputatii
Imaginile sialografice pot evidentia:
 accentuare, in masa, a desenului glandular, datorita unei impregnari acinoase persistente. Acest aspect se
intalneste mai frecvent in caz de hiposialie functionala, in cursul tratamentelor medicale cu psiholeptice;
 aspect punctat al imaginii sialografice ca rezultat al dilatarii canaliculelor se intalneste in infiltratele
inflamatorii limfocitare si in afectiuni cronice
 opacifiere parenchimatoasa slaba, neomogena. Aspectul se obtine in modificari parenchimatoase supurative
acute si subacute sau mai ales virale;
 aspecte de lacuri de substanta de contrast, bine delimitate- in parotiditele supurate, abcedate. Comparatia
cu impuscatura de alice –microabcese este semnificativa, cand cresc este comparat cu portocal cu fructe.
Procesele inflamatorii cronice care determina modificari ale arborelui canalicular, sugereaza un pom uscat.
 imagini cu picaturi radioopace diseminate sunt date de ectazii chistice ale sistemului canalicular-parotiditele
copilului
 dilatatii ale canalelor se intalnesc si in procese distrofice de cauze generale, in cadrul unei parotidomegalii
bilaterale- la alcolici, gurmanzi, diabetici.
 dilatatii ale sistemului canalicular de cauza reflexa dischinezii
 aspect de stenoza a canalului principal si/sau a canalelor aferente de prin ordin, cu opacitatea intrerupta,
se intalneste, frecvent, in boala litiazica. in cazul canalului unic, dilatatia este in amonte fata de acesta.
Concretiunile salivare, Acestea obiectiveaza formarea litiazei in sistemul excretor glandular si pot fi radioopace
sau transparente, vizibile mai bine in timpul evacuarii glandulare. Majoritatea concretiunilor se formeaza in
sistemul canalicular, dar se pot constata si intraparenchimatos.

Litiaza glanda submandibulara Litiaza glanda parotida

Imaginile lacunare reprezinta un defect de opacifiere a unei zone a parenchimului acino-glandular, cu dimensiuni
variabile, iar cand sunt de cauza extraglandulara realizeaza o amprenta pe conturul glandei.
Lacunele de cauza intraglandulara sunt realizate de tumori bine delimitate, care deplaseaza sistemul glandular
canicular din vecinatatea lor. Este cazul tumorilor benigne si dintre acestea cele mai frecvente sunt adenolimfoame
sau chisturi. Cand sunt strict intraglandulare, sugereaza aspectul unei mingi tinute in mana.
Lacunele rau delimitate pledeaza pentru un proces malign, cu infiltrarea sistemului canalicular.
Rareori poate fi vorba de o tuberculoza nodulara.
 imagini de amputatie , reprezentate de absenta opacifierii in mai multe zone ale glandei respective, pot fi
determinate de un proces tumoral, pseudotumoral, inflamator cronic si distrofic;
 fistula salivara traumatica realizeaza imagine de amputatie, mai ales cand fistula intereseaza canalul principal
al glandei.
De reţinut :
 abcesele dau imagini conturate, hiperdense central
 chisturile şi mucocelele-imagini hipodense, bine delimitate, cu peretele subţire
 conţinutul dă o densitate variabilă ( ±lichidiană )
Tumorile benigne:
 - sunt net conturate, omogene
 -frecvent hiperdense
Aspecte radio-imagistice in leziunile glandelor salivare
Litiaza glandelor parotide se evidentiaza prin :
OPT, incidente de “ mandibula defilata”, incidente
axiale.
Pentru calculii situati in canalul Stenon se
recomanda: incidenta tangenta A – P pe ramul
ascendent al mandibulei + / -; o incidenta cu film
muscat (ocluzala); ecografie Doppler color pentru a
evidentia o hipervacularizatie tumorala.
Radiografic :
- calculul apare ca o radioopacitate neomogena,
rotunda sau alungita, fuziforma.
Litiaza glandei submandibulare se evidentiaza prin
OPT, incidente “ mandibula defilata”, ecografie
Doppler color.
Radiografic: calculii apar ca mici opacitati neomogene (sau o opacitate), net conturate, situate intre marginea
bazilara a mandibulei si osul hioid. Litiaza canalului Wharton se evidentiaza prin incidente cu film ocluzal in
incidenta Bellot sau Simpson.
Radiografic:
 o opacitate, sau mai multe situate posterior de fata interna a corpului mandibular
 cand simptomatologia pledeaza pentru calcul salivar dar care nu apare vizibila radiografic se recomanda o
explorare sialografica in care calculul apare ca o radiotransparenta inconjurata proximal si distal, de catre
substanta de contrast
Sialodochitele
 Dilatatiiale canalelor excretoare provocate de calculi sau
corpuri straine, ascoiata cu o infectie ascendenta

Sialografic:
 diametrul canalului este crescut uniform;
 lumenul canalului poate fi ingustat,
 aspect moniliform cu dilatari si ingustari
Chisturile glandelor salivare
Aceste leziuni sunt rare putand fi:
 cele mucoase sunt de retentie – obstructia glandelor salivare accesorii
 cel mai cunoscut chist de retentie datorat obstructia conductului sublingual
este ranula, care poate sa apara la varste diferite.
 Congenitale sau dobandite, mai mult unilaterale in glanda parotida
 CT:
 ranula apare ca o leziune hipodensa, bine circumscrisa, cu perete care prinde contrast
 chistul parotidian este o leziune hipodensa bine circumscrisa cu perete fin, moderat iodofil
IRM:
 in cazul unor pacienti cu HIV putem intalni chisturi parotidiene multiple cu hipersemnal in secventa T2 cu
pereti fini cu priza moderata de contrast si limfadenopatii cervicale.

Chisturi limfoepiteliale parotidiene benigne recidivate in lobul superficial si profund al glandei parotide drepte, sectiuni IRM