Sunteți pe pagina 1din 7

LICEUL DE AGRICULTURĂ SI INDUSTRIE ALIMENTARĂ

ODOBEȘTI

 
LUCRAREA PENTRU CERTIFICAREA

COMPETENȚELOR PROFESIONALE
-NIVEL 4-

CALIFICARE PROFESIONALĂ TEHNICIAN ÎN


ACTIVITĂȚI DE COMERȚ

PROFESOR ÎNTRUMĂTOR: ELEV:


RACHERU NINA MIHAI GABRIELA
2020
TEMA:

STUDIUL OFERTEI MĂRFURILOR LA UN


MAGAZIN DE PRODUSE NEALIMENTARE
 
Argument
CAPITOLUL 1 : NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND STUDIUL
MĂRFURILOR NEALIMENTARE
CAPITOLUL 2 : MĂRFURI ELECTRICE
CAPITOLUL 3 : MĂRFURI DIN LEMN
CAPITOLUL 5 : MĂRFURI DIN PIELE ȘI ÎNLOCUITORI
CAPITOLUL 6 :MĂRFURI TEXTILE
CAPITOLUL 7 :MĂRFURI DIN STICLĂ
CAPITOLUL 8 : MĂRFURI CERAMICE
CAPITOLUL 9 : MĂRFURI CHIMICE DE UZ CASNIC
CAPITOLUL 10 : MĂFURI METALICE

Bibliografie
1.1 Generalități privind mărfurile nealimentare
Comerțul cu mărfuri nealimentare reprezintă,ca structură și varietate,cel mai
important sector al comerțului cu amănuntul. Oferta de mărfuri nealimentare
este practic nelimitată,pe piață fiind întâlnite produse provenite de la un
număr extrem de mare de producători și distribuitori,unii de tradi ție dar și o
serie de firme necunoscute ,interne sau externe,europene sau din cele mai
îndepărtate zone ale lumii.
Produsele ce fac obiectul comerțului cu mărfuri nealimentare satisfac o gamă
foarte diversificată de cerințe ale consumului populației,incluzând elemente
ce țin de consumul intermediar sau al stocurilor de investi ții. Din această
perspectivă,comerțul cu bunuri nealimentare presupune sisteme diversificate
de aprovizionare,de formare a sortimentelor,utilizarea unor tehnologii
comerciale,personal cu pregătire complexă,rețele vaste și neomogene de
desfacere cu amănuntul. Un aspect specific pieței produselor nealimentare
este acela că unitățile de desfacere cu amănuntul vin în contact cu segmente
de populație având o cerere caracterizată printr-o mare mobilitate,produsele
comercializate fiind,în cea mai mare parte fungibile,cumpărării având astfel
posibilitatea unor substituiri frecvente a acestora în procesul de consum.
Diversitatea produselor nealimentare a condus la structurarea comerțului cu
aceste produse pe diferite ramuri și subramuri,cum ar fi domeniile textilelor
și al încălțămintei,produselor metalo-chimice articolelor electrocasnice
,mobilierului materialelor de construcții și de amenajări interioare, produselor
ceramice și din sticla,produselor de sport-turism și divertisment,etc.
 
În economia României tranzacțiilor cu bunuri nealimentare destinate
populației reprezintă circa 45-50% din totalul desfacerilor de bunuri de
consum,acoperind peste 35% din rețeaua de comerț cu amănuntul ( Anuarul
Statistic al României,2007). Comercializarea mărfurilor nealimentare pe piața
românească este realizată după respectarea anumitor proceduri,mai ales în
cazul unor produse cu posibil impact negativ făcută numai după înregistrarea
legală și notificarea produselor de către autoritățile competente în domeniu,pe
baza unui dosar ce cuprinde documentația referitoare la producător sau
distribuitor. Din punct de vedere al utilității consumatorului,bunurile
nealimentare sunt folosite pentru acoperirea altor nevoi umane decât cele
specifice metabolismului uman. Astfel,mărfurile industriale sunt destinate:
protecției biologicE ( mărfurile tip îmbrăcăminte,încălțăminte,locuință), igienei
și sănătății personale (săpunuri,detergenți,medicamente),confortului
ambiental sau facilitării muncii în gospodărie,satisfacerii unor nevoi
sociale,culturale,sportive sau de divertisment.
Mărfurile nealimentare/industriale provin,în marea majoritate,din domeniul
anorganic,fiind fabricate din materii prime de tipul
mineralelor,rocilor,metalelor și semimetalelor,argilelor și nisipurilor,etc.
Produsele din lemn,carburanții,unele produse textile,produsele din piele și
blănuri au origine organică.
În etapa contemporană,cerințele consumatorilor și diversificarea continuă a
sortimentelor comercializate a condus la apariția unor produse mixte,în care sunt
utilizate componente de origine anorganică alături de cele de natură organică.
În majoritatea cazurilor produsele industriale au un grad avansat de prelucrare
tehnologică,aplicând în practică cele mai noi descoperiri în domeniul știin ței și
tehnicii. Ciclul de viață specific majorită ții produselor de acest tip este din ce în ce
mai mic,constatându-se creșterea frecvenței de apariție pe piață a unor produse
noi,ce depășesc tehnic produsele anterioare.
Mărfurile industriale vor fi concepute astfel încât pe durata existen ței să fie
compatibile cu mediul ambiant și cu persoanele ce le utilizează,să nu afecteze
securitatea,sănătatea sau chiar viața consumatorului. Acest lucru presupune
tehnologii moderne din care să rezulte ecoproduse neagresive fa ță de om și de
mediu,precum și posibilitatea de reciclare încât după terminarea consumului să
nu apară probleme de poluare a mediului. Reglementările actuale în domeniul
protecției consumatorilor tratează și problematica siguranței produselor.
Astfel,Legea 245/2004,corelată cu Directiva nr.2001/95/CE prevede și define ște
produsele sigure în consum ca fiind orice produse care,în condiții normale sau
rezonabil previzibile de utilizare,inclusiv de durată și,dupăcaz,de punere în
funcțiune,de instalare și de necesități de intreținere,nu prezintă niciun risc sau
numai riscuri minime compatibile cu utilizarea produsului și considere ca
acceptanile cu utilizarea produsului și considerate ca acceptabile și
corespunzătoare unui nivel ridicat de protec ție a sănătă ții și securită ții
consumatorilor.
Sunt evidențiate astfel în special următoarele aspecte:
-caracteristicile produsului ( compoziția ambalarea,condițiile de asamblare
și,după caz,de montaj și de întreținere );
- efectul asupra altor produse,în cazul în care utilizarea lui împreună cu alte
produse poate fi în mod rezonabil previzibilă;
prezentarea și etichetarea produsului;
-orice avertizări și instrucțiuni pentru utilizarea și distrugerea lui,precum și orice alta
indicație sau informație referitoare la produs
categoriile de consumatori expuse riscului în cazul utilizării produsului,în particular
copiii și persoanele în vârstă. Posibilitatea obținerii unor niveluri superioare de
securitate sau de disponibilitate a altor produse prezentând un grad de risc mai scăzut
nu trebuie să constituie un ca fiind periculos ( produs periculos-orice produs care nu
îndeplinește prevederile de la definiția “produsului sigur”).
Producătorii/ comercianți sunt obligați să pună pe piață doar produse sigure. Conform
legii,responsabili pentru siguranța produsului (în cazul în care este stabilit în România
sau într-un stat membru al Unirii Europene și orice altă persoană care se prezintă ca
producător prin aplicarea pe produs a numelui său,a mărcii sale sau a unui alt semn
distinctiv ori persoană care recondiționează produsul),reprezentantul producătorului ( în
cazul în care producătorul nu este stabilit în România ori într-un sat membru al Unirii
Europene,importantul produsului), alți operatori economici activită țile lor pot aduce
atingere caracteristicilor de securitate ale unui produs.