TEMA: SOMNUL SĂNĂTOS.

ELEMENTUL DE BAZĂ AL REGIMULUI

ZILEI

Coordonat: Călăraș Carolina,

Student: Barabaș Olga
Somnul este o stare fiziologică periodică și reversibilă, caracterizată prin
suprimarea temporară a conștienței, prin abolirea parțială a sensibilității și
încetinirea funcțiilor vieții organice. În timp ce mulți dintre noi cred
că somnul este o întindere temporală în care nu se întâmplă nimic, somnul
este, de fapt, cel puțin din punct de vedere neurologic, o perioadă de timp
foarte aglomerată.

 Somnul are o mare importanță a vieții noastre, la fel ca aerul, apa şi hrana.
 TIPURI DE SOMN
SOMNUL LENT
Somnul lent este caracterizat electroencefalografic
prin unde lente de mare voltaj și sincrone.
În afara modificării conștiinței, în faza de somn
lent se produc și importante modificări în
activitatea SNC: creșterea pragului multor reflexe,
posibilitatea apariției reflexelor patologice,
diminuarea ușoară a reflexelor osteo-tendinoase,
contracția tonică a sfincterelor vezicii urinare și
anal.
SOMNUL RAPI/
PARADOXAL
Somnul cu unde rapide sau paradoxal alternează cu
perioadele de somn lent. În această perioadă subiectul
este foarte agitat, cu mișcări oculare și cu
modificări fiziologice diferite de cele din faza de
somn lent și care în ansamblu sugerează un somn
superficial, deși în realitate profunzimea somnului
este mai mare.
 Insomnia este o tulburare a naturii și duratei somnului. Insomnia este subdivizată în dificultățile de
adormire, treziri frecvente și prelungite, sau dorința de a adormi în continuare în ciuda unui somn cu o
durată adecvat.

Etiologia insomniilor - Patogenia insomniilor -

Cele mai frecvente cauze ale Mecanismele fiziopatologice
insomniilor sunt aferențele responsabile de producerea
senzitive și senzoriale intense insomniilor rezidă, probabil, în
care duc la o stare de modificările excitabilității
hiperexcitabilitate a sistemelor formațiunii reticulare și a
reticulate de trezire, structurilor hipnogene (lezarea lor
traumatică, tumori, infecții).
 TIPURI DE INSOMNII

- Insomnia de scurtă durată apare pe parcursul a câteva zile până la trei săptămâni. Insomnia de
lungă durată sau cronică durează luni și ani și prezintă reflexul obișnuit al unei situații psihiatrice
sau medicale cronice, utilizării unor medicamente sau o tulburare de somn primară.

- Insomnia psihofiziologică este o tulburare de comportament în care subiectul e preocupat de

faptul că nu poate adormi în timpul nopții. În acest caz, tulburarea de somn este declanșată de un
eveniment afectiv generator de stress. Acești pacienți adorm mai ușor la ore neobișnuite sau atunci
când se află în afara locului lor obișnuit.

- Insomnia extrinsecă (tranzitorie) poate surveni după o schimbare de mediu înainte sau după un
eveniment vital important, o boală, un accident profesional, un examen etc. Se manifestă prin
creșterea perioadei de adormire, treziri repetate sau trezire matinală precoce.

- Insomnie de altitudine se întâlnește în condiții de hipobarie și se manifestă prin treziri frecvente

după adormire, durata somnului fiind păstrată.
- Insomniile viscerale. După cauzele cele mai frecvente ele pot fi digestive (în
sindroame dispeptice sau dureroase - ulcer, crize gastrice, constipații), cardiace,
pulmonare, urinare (nefrite cronice, nicturie, adenoame de prostată cu polakiurie).

- Insomnii organice cerebrale din arteriopatii, tumori, debutul unor meningite,

sifilisul nervos, coreea acută gravă.

- Insomnii endocrine- boala Basedow, discrinii cu hipersimpaticotonie.

- Insomnii nevrotice: constituie varietatea etiologică cea mai frecventă. În acest grup
se încadrează o mare parte a așa-ziselor “insomnii esențiale”. Sunt determinate
îndeosebi de nevrozele obsesionale, obsesivo-fobice, anxioase și depresive.â
- Insomnii psihotice. Se manifestă în deosebi în cadrul psihozelor acute de tip
maniacal, delirant sau confuzional. O insomnie în aceste cazuri poate proceda o
apropiată reacutizare a simptomatologiei.

- Insomnii în cursul toxicomaniilor (prin droguri psihotrope, încetarea administrării de

hipnoticeâ etc).

- Insomnii prin intoxicații medicamentoase cu digitală, salicilați, efedrină.

- Insomnii prin consum exagerat de cafea și ceai.

 10 REGULI PENTRU UN SOMN
SĂNĂTOS LA COPII
1. Copilul ar trebui să meargă la culcare în fiecare seară la aceeași oră, preferabil cel
târziu la ora 21.00.
 
2. Stabilește-i copilului tău un program pentru somnul de după-amiază adaptat vârstei
lui.
 
3. Stabilește o rutină zilnică înainte de culcare.
 
4. Amenajează dormitorului copilului tău astfel încât să fie potrivit pentru somn:
aerisit, întunecos și lipsit de zgomote. Mai multe despre cum poți amenaja camera
copilului poți citi aici.
 
5. Încurajează-ți copilul să adoarmă singur.
 
6. Evită să aprinzi lumini puternice înainte de somn sau în timpul nopții, iar dimineață
încearcă să reduci cantitatea de lumină care intră în cameră, folosind draperii sau
jaluzele.     
 
7. Evită să îi dai copilului tău mâncăruri consistente și greu de digerat înainte de
culcare. De asemenea, evită excesul de effort al copilului tău înainte de culcare.
 
8. Produsele electronice precum televizor, laptop, tabletă sau telefon mobil nu ar trebui
să stea în pat și nu ar trebui folosite înainte de culcare.
 
9. Evită să îi dai copilului tău seara produse care conțin cafeină: ciocolată, ceaiuri,
sucuri care sunt bazate pe cafeină.
10. Păstrează un program regulat și în timpul zilei, cu ore prestabilite pentru masă,
somnul de zi, joacă etc. 
Durata somnului recomandată pentru fiecare grupă de vârste, conform
Fundației Naționale a Somnului:

- Nou-nascuții (0-3 luni) între 14-17 ore pe zi

- Copii (4-11 luni) între 12-15 ore pe zi
- Copii (1-2 ani) între 11-14 ore pe zi
- Copii (3-5 ani) între 10-13 ore pe zi
- Copii (6-13 ani) între 9-11 ore pe zi
- Adolescentii (14-17 ani) între 8-10 ore pe zi
- Tinerii adulti (18-25 ani) între 7-9 ore pe zi
- Adultii (26-64 ani) între 7-9 ore
- Adultii (peste 65 ani) între 7-8 ore
Lipsa somnului poate avea următoarele efecte:
- scăderea atenției, concentrării și memoriei;
- iritabilitate și modificări ale dispoziției;
- afectarea judecății și a timpului de reacție;
- scăderea coordonării fizice.