Tipuri de ecografe

(clasificare dupa modul de scanare)

Ecograf cu baleiaj mecanic a fasciculului
ultrasonor

Ecograf Philips
 Diagnoza si tratament cu
ultrasunete in oftalmologie
- Cu toate ca ochii reprezinta doar 0,1 % din suprafata totala a corpului si numai 0,27 %
din suprafata anterioare a corpului, importanta lor pentru individ si societate este in mod
disproportionat mult mai mare: oamenii primesc cele mai multe informatii de la mediul
inconjurator prin intermediul vederii. Cei cu probleme majore de vedere pot pierde
oportunitati legate de cariera, pot suferi schimbari majore in stilul de viata sau pot fi
desfigurati prin lipsa ochilor. In tarile industrializate traumele ochilor sunt cauze
importante pentru spitalizarea indelungata a pacientilor cu probleme oftalmologice. In
SUA sunt inregistrate in fiecare an aproape 2,5 milioane de cazuri de persoane cu
accidente la ochi. In Suedia sunt inregistrate 3 traume ale ochilor la 100 000 oameni in
fiecare an. Situatia in tarile in curs de dezvoltare este mult mai complicata (de exemplu
in Lituania numarul de pacienti cu traume la ochi este de 7 ori mai mare decat in
Suedia). Traumele ochilor sunt a doua cauza de orbire monoculara in lume si este pe
primul loc in Lituania de exemplu.
-Principalele tehnici imagistice folosite in oftalmologia si
trautomalogia oculara sunt CT (computed tomographic
scanning), MRI (magnetic resonance imaging) si ecografia.
- Ecografia, una din tehnicile cel mai folosite in oftalmologie,
furnizeaza imagini uni sau bidimensionale prezentate in timp
real pe ecranul unui osciloscop. Interpretarea necesita luarea
in considerare a pozitiei ochilor, pozitia sondei si cunoasterea
caracteristicilor ecogene a ochiului si a structurilor invecinate.
- Ecografia ultrasonora este modalitatea principala de diagnoza a ochilor. Este o
tehnica nepericuloasa, neinvaziva care ofera informatii rapide despre diferite
traume ale ochiului. Ecografia oftalmologica este utila in cazul mediilor oculare
opacizate cauzate de opacitati corneale, opacitati ale camerei anterioare,
cataracte, hemoragii ale vitrosului sau opacitati inflamatorii. Ecografia
oftalmologica este utila in prezenta mediilor oculare neopacizate pentru
evaluarea irisului, cristalinului, corpilor ciliari si a structurilor orbitale. Tumorile
intraoculare sunt analizate in mod curent, masurate si diferentiate cu ajutorul
tehnicilor ecografice.

- Ecografia furnizeaza imagini excelente ale ochilor si in mana unui medic

experimentat poate da informatii detaliate despre structurile oculare si orbitale.
Cand evaluarile oftalmoscopice sunt limitate sau nu sunt posibile, ecografia este
utila in determinarea densitatii opacitatilor vitroase si a sangerarilor precum si
informatii asupra intinderii detasarilor de retina si de coroida. Aditional,
ultrasunetele sunt utile in localizarea locurilor de rupturi coroidale si sclerale la
fel ca si in detectarea si localizarea corpurilor straine radio-opace si
radiolucente. Structurile orbitale pot fi observate cu ajutorul acestei tehnici.
 Avantaje ale ecografiei fata de CT si MRI:
- Spre deosebire de MRI si CT ecografia ultrasonora furnizeaza imagini in
timp real a ochiului si a orbitei;

-Frecventa mare a frecventelor utilizate (10 MHz) ofera rezolutii de ordinul

0,1 – 0,01 mm furnizand si informatii despre structurile intraoculare;

- Pot fi obtinute imagini ale sectiunii ochiului cu viteza mare chiar in sala
operatorie;

-Pot fi urmarite evolutiile postoperatorii in cazuri de detasare a retinei

precum si a coroidei;
-Tehnica ultrasonora este mai ieftina decat cea radiologica;

-Echipamentul ecografic este usor transportabil la pacientii netransportabili

si in salile operatorii;

-Exista echipamente portabile conectate la calculator prin USB care pot

transmite rezultatele prin internet.
 Dezavantaje ale ecografiei ultrasonore:

- Pentru ca ecografia presupune un contact direct cu ochiul, tehnica

nu poate fi utilizata in cazul ochilor cu risc mare de extractie a
continutului intraocular (rani mari) sau pacienti necooperanti.
In aceste cazuri ecografia poate fi efectuata intr-o sala operatorie
dupa ce globul ocular a fost inchis si pacientul este sub anestezie
genarala. Astfel examinarea ecografica este contraindicata in cazul
unui glob ocular cu ruptura, efectuarea ei depinzand de gravitatea
ranii si de experienta medicului;

-Pentru efectuarea si interpretarea rezultatelor se cere experienta si

cunostinte avansate de anatomie;

-Tehnica nu este utila in cazul fracturilor orbitale;

- Cateodata este dificil sa se determine locul si dimensiunile

corpurilor straine ce patrund in ochi in urma unor accidente.
 Frecvente utilizate si rezolutii obtinute:
-Localizarea superficiala a ochilor precum si coeficientii mici de
absorbtie ai structurilor apoase componente permite folosirea unor
frecvente mari. Frecventele utilizate in ecografele oftalmologice sunt
cuprinse intre 8 si 80 MHz (spre deosebire de alte aplicatii ale
ecografiei unde se folosesc frecvente cuprinse intre 2 si 6 MHz);
-Utilizarea frecventelor ridicate determina o rezolutie crescuta (0,1 –
0,01 mm) ceea ce este esential pentru evaluarea structurilor
oftalmologice de dimensiuni mici. Se folosesc de obicei sonde cu
ceramici piezoelectrice focalizate si cu scanare mecanica;
- Sondele multielement cu scanare electronica nu sunt folosite in
oftalmologie pentru ca este dificil sa se ansambleze sonde
multielement care sa aiba un spatiu egal cu o jumatate de lungime
de unda intre elemente;
- Anatomia unica a ochiului permite fasciculului ultrasonor sa atinga
toate zonele din ochi prin pozitionarea sondei sau prin miscarea
potrivita a ochiului.
Atunci cand evaluarea oftalmoscopica este limitata sau nu
este posibila, ecografia este utila in determinarea si
caracterizarea anatomiei interne a ochiului si pentru
determinarea corpurilor straine intraoculare:
- Detasarea de retina;
- Detasarea de coroida;
- Separarea vitroasa posterioara;
- Hemoragii vitroase si opacitati;
- Detectarea corpurilor straine radioopace
 INSTRUMENTATIE

In 1956 Mundt si Hughes au publicat primul raport privind o scanare in modul A a

unei tumori intraoculare. Tehnica de scanare in modul B in oftalmologie a fost
dezvoltata doi ani mai tarziu. Instrumentele cele mai folosite in oftalmologie sunt
ecografele in modul A, in modul B si biomicroscoapele cu ultrasunete. Ecografia
Dopple color si ultrasonografia tridimensionala au aplicatii limitate in oftalmologie.

Scanarea in modul A

In modul A se reprezinta amplitudinea ecourilor in functie de timp, pulsurile

verticale corespunzatoare intensitatilor ecourilor fiind afisate pe ecranul
ecografului in functie de timp. In oftalmologie sunt utilizate doua tipuri de ecografe
in modul A : ecografia in modul A standardizata si ecografia in modul A biometrica.
Fiecare utilizeaza frecvente de operare diferite precum si algoritmi de amplificare a
semnalelor diferiti.
 Ecografia in modul A standard

Ecograful oftalmologic utilizeaza o sonda cu frecventa de 8 MHz

si un amplificator de semnal cu banda larga. Echipamentul
permite detectarea si diferentierea tesuturilor intraoculare
anormale. Aparatul furnizeaza un puls cu intensitate mare pentru
retina. Structurile oculare dense (coroida si sclera) produc ecouri
de aceeasi amplitudine. Celelalte structuri care au densitati mai
mici decat retina, inclusiv opacitatile din umoarea vitroasa si
membranele oculare, produc ecouri de intensitate mai mica.
Tehnica permite evidentierea si diferentierea structurilor
tumorale oculare si orbitale.
In combinatie cu ecografia in modul B aceasta tehnica este
esentiala in diferentierea membranelor vitreoretinale
 Ecografia in modul A biometrica

Ecografia in modul A biometrica este optimizata pentru masuratori

axiale ale dimensiunilor ochilor. Sunt utilizate sonde cu frecvente de
operare de 10-12 MHz si amplificatoare liniare. Viteza de propagare a
ultrasunetelor in structurile oculare de-a lungul axului vizual si la
temperatura corpului omenesc sunt bine precizate, permitand masuratori
precise. Principala utilizare a ecografiei biometrice in oftalmologie este
determinarea lungimii axiale a ochiului la pacientii care au cataracta.
Rezultatele masuratorilor servesc la determinarea cu acuratete a
parametrilor cristalinului artificial ce trebuie implantat.
 Ecografia in modul A a ochiului normal.
Imaginea arata o scanare in modul A obtinuta prin indreptarea fasciculului
ultrasonor perpendicular pe retina (S – sclera; V – vitrosul; R – retina; O – tesut
orbital
 Scanarea in modul B

-Ecografia oculara in modul B furnizeaza o imagine bidimensionala a ecourilor cu scopul

de a arata forma, localizarea si intinderea structurilor interne ale ochiului;
- Punctele cu diferite straluciri din imagine reprezinta ecouri si intensitaea ecourilor este
data de stralucirea punctelor respective;
- Cele mai multe ecografe oftalmologice utilizeaza amplificatoare logaritmice de semnal
si frecvente de pana la 10 MHz;
-Sonda se poate pune in contact direct cu ochiul sau prin intermediul unei bai cu lichid
salin;
-Se utilizeaza 3orientari ale sondei in cazul examinarilor oculare: axiala, transversala si
longitudinala:
Scanarea axiala se obtine prin asezarea probei in centrul corneei. Este
orientarea cea mai usoara iar imaginea obtinuta prezita cristalinul si nervul optic.
Atenuarea ultrasunetelor de catre cristalin limiteaza utilizarea acestei orientari pentru
diagnoza.
Scanarea longitudinala si transversala cere ca sonda sa vizualizeze cavitatea
oculara fara ca fasciculul ultrasonor sa traverseze cristalinul. Imaginea obtinuta prin
scanare longitudinala arata o sectiune prin ochi si prezinta in partea de sus portiunea
anterioara a ochiului iar in partea de jos prezinta nervul optic. Scanarea transversala
produce o sectiune laterala a cavitatii oculare cu portiunea nazala in partea de sus si cu
portiune frontala prezentata in partea de jos a imaginii.
 Ecografie in modul B a unui ochi normal.

(A) Imagine obtinuta prin dirijarea fasciculului ultrasonor de-a lungul axei optice prin
cornee si cristalin; (B) Imagine obtinuta prin dirijarea fasciculului ultrasonor
transcleretal. Se observa nervul optic. (C) Scanare transversala transcleretala pentru
a obtine o sectiune nazal – frontala.

L – cristalinul; V – umoarea vitroasa; R – retina; S – sclera;

ON – nervul optic; O – tesut orbital.
Ecografia este metoda preferata pentru detectarea detasarii de
coroida. Decolarea de coroida apare cel mai frecvent dupa
interventiile chirurgicale pe globul ocular deschis si cu precadere
dupa operatiile de cataracta. In cazul cand apare postoperator
afectiunea evolueaza concomitent cu reducerea sau disparitia
camerei anterioare si este sesizata de bolnav prin scaderea brusca a
acuitatii vizuale.Daca are loc si hemoragie cu formarea unui cheag
de sange atunci examinarea ultrasonora este utila pentru
monitorizarea acestuia inainte de a se efectua o operatie de
drenare. In modul B de observare ecograma prezinta proeminente
circumscrise periferice, care nu ating pupila, dar care se pot reuni
in centrul globului. In modul A ecograma prezinta reflexiile la
nivelul interfetelor vitros – retina si coroida – spatiu subcoroidian.
Lichidul subretinian poate fi hemoragic si poate prezenta cateva
ecouri. Pe imaginea ecografica dezlipirea de coroida nu se
deosebeste cu nimic de dezlipirea de retina, spatiul subcoroidian
fiind, ca si spatiul subretinian, sonotransparent.
Ecografii in modul A si B a detasarii de coroida
Ecografia este o tehnica utila in detectarea si localizarea corpurilor metalice si
nemetalice care patrund in ochi. Rezolutia depinde de ecogenicitatea
materialului; limita de jos a rezolutiei fiind de aproximativ 0,2 mm in diametru.
Corpurile straine din globul ocular sau orbita produc un semnal puternic in
ecografia in mod B cu o umbra asociata depinzand de compozitia corpului strain.
Intr-o ecografie in mod A corpurile straine produc un puls puternic. Cand
un obiect a perforat globul atat anterior cat si posterior imaginea ecografica
prezinta un traseu hemoragic care se intinde de la intrare pana la iesire. Se
poate observa si urma prin tesuturile orbitale.
Ecografie in mod A si in mod B a unui corp strain cu fixare intraoculara
 Retina detasata apare ca o membrana densa, groasa, adesea pliata si mobila
care se gaseste in cavitatea oculara. Retina poate fi detasata in anumite zone
bine localizate sau poate fi detasata total. Pe o ecograma in modul A retina
detasata produce un puls mai intens si alungit, separat de pulsul corespunzator
partii anterioare a globului ocular.

Ecografii in modul A si B a retinei detasate

Ecografiile unui glob ocular cu rana deschisa prezinta un contur scleretal anormal
sau indoit. Ruptura sau locul de penetrare poate fi observata ca o discontinuitate
a sclerei, cu un traseu hemoragic in vitros pana la locul respectiv.

Ecografii in modul A si B a unui glob ocular cu rana deschisa

 Hemoragiile vitroase pot fi observate cu ajutorul ecografiei. La debutul unei
hemoragii importante sangele proaspat, bine separat de vitros, da ecouri variabile
ca amplitudine, adesea cu un ecou mai inalt la nivelul interfetei vitros – sange.

Fig. 6. Ecografii in modul A si B a unei hemoragii oculare

 TEHNICI SPECIALE

Biomicroscopia ultrasonora

Biomicroscopia ultrasonora foloseste frecvente intre 35 si 80 MHz

pentru evaluarea segmentului anterior al ochiului

Ecografia in modul B cu imersie

Ecografia in modul B cu imersie se refera la utilizarea unei solutii

saline intre sonda si suprafata ochiului. Vasul care sustine solutia salina
are numai peretii laterali, este asezat intre sonda si ochi intr-o pozitie
fixa. Mobilitatea sondei este limitata si nu permite evaluarea
structurilor posterioare. Ecografia in modul B cu imersie este
folositoare in evaluarea patologiilor localizate la limita anterioara a
retinei, o suprafata care este prea anterioara pentru a fi evaluata cu
ajutorul ecografiei in modul B obisnuita si este totodata prea
posterioara pentru a fi analizata cu ajutorul biomicroscopiei
 Ecografia tridimensionala

Ecograful tridimensional a fost dezvoltat de Ophthalmic

Technologies, Inc. (Toronto, Ontario, Canada). Ecograful
reconstruieste imaginile bidimensionale consecutive
obtinute in modul B si realizeaza o imagine
tridimensionala. Sonda este tinuta intr-o pozitie fixa
transcleretala si sunt obtinute imagini prin rotirea sondei
cu 200°. Un program ce ruleaza pe un calculator
transforma datele inregistrate pentru fiecare pozitie a
sondei intr-o imagine tridimensionala care poate fi
sectionata longitudinal, transversal sau oblic. Ecografia
tridimensionala s-a dovedit utila in vederea estimarii
volumului leziunilor intraoculare.
 Cataracta
Ochiul are in interiorul sau o lentila transparenta, de consistenta unui gel, care se numeste
cristalin. Dupa o anumita virsta aceasta isi pierde din proprietati, se opacifiaza si se
intareste, astfel scade progresiv acuitatea vizuala. Se pare ca peste 70% din oamenii
sanatosi, dupa 60 de ani, vor dezvolta, mai devreme sau mai tirziu, cataracta. Incidenta
cataractei in rindul miopilor este mai mare decit in rindul hipermetropilor. Un pacient cu
cataracta se plinge de reducerea acuitatii vizuale (vedere incetosata, contururi sterse),
senzatie de orbire la privirea surselor de lumina stralucitoare, vedere dubla cu un ochi; in
mod caracteristic, pacientul poate citi din nou fara ochelari (nu este un fenomen de
intinerire, ci doar o etapa de tranzitie spre un stadiu mai avansat al cataractei); in ultimul
stadiu, opacifierea cristalinului este atit de intensa incit vederea este foarte scazuta,
permitind vederea doar a umbrelor; uneori poate aparea vederea dubla la ochiul afectat. Se
recomanda ca in momentul in care se constata orice modificare a vederii, sa se consulte
medicul oftalmolog. Tratamentul este exclusiv chirurgical (operatie). Nici picaturile si nici
laserul nu au efect asupra cataractei odata constituite. Chirurgul inlocuieste cristalinul
cataractat (opacifiat) cu unul artificial. Operatia se efectueaza prin tehnica moderna de
facoemulsificare, folosind o sonda cu ultrasunete si incizii foarte mici (3,2 mm). Pentru
cataractele foarte avansate sau cind riscurile sint prea mari si depasesc beneficiile, se
opteaza pentru interventia de extractie extracapsulara manuala, care presupune incizii mai
mari. Se implanteaza un cristalin artificial foldabil (pliabil) sau rigid, de obicei in spatele
pupilei. Plaga operatorie poate necesita sau nu sutura. Recuperarea vederii este de cele mai
multe ori spectaculoasa. La ora actuala cele mai performante sint considerate cristalinele
artificiale foldabile multifocale de "Acrysoft" cu ajutorul carora pacientul, dupa operatie,
nu va mai purta ochelari de distanta sau de aproape.
 Cristalinul si aparitia cataractei
Lentila ochiului care se mai numeste si cristalin pentru ca este transparenta este localizata imediat in
spatele irisului. La omul matur cristalinul are un diametru de 9 mm si o grosime de aproximativ
4mm. Cristalinul este format din fibre de proteine si apa, fibrele fiind asezate intr-un patern care
permite trecerea luminii. Exista 3 straturi de celule in cristalin: un nucleu central, care devine din ce
in ce mai dens si mai dur pe masura ce peroana imbatraneste; un cortex care inconjoara nucleul care
contine celule care sunt metabolic active si continua sa creasca si sa se divida; si un strat de celule
intre cortex si capsula lentilei cunoscut sub numele de epiteliu subcapsular. Oftalmologii clasifica
cataracta in functie de locatia in lentila. Este posibil ca o persoana sa aiba mai multe tipuri de
cataracte.

Cataracta nucleara. Cataracta nucleara se dezvolta incet in decursul a mai multor ani si poate deveni
foarte mare si tare, ceea ce complica inlaturarea sa. Se mai numeste si cataracta bruna pentru ca se
caracterizeaza prin depunerea unui pigment brun care face ca lentila sa capete o culoare de ambra.
Acest tip de cataracta este asociat cu varsta si cu fumatul ca factor de risc.
Cataracta corticala. Cataracta in cortexul lentilei se dezvolta mai rapid decat cataracte nucleara dar
ramane mai moale si este mai usor de indepartat. Se crede ca se dezvolta prin acumularea de apa in
lentila. Factori de risc pentru acest tip de cataracta sunt sexul feinin si zona africana de locuit.
Cataracta subcapsulara posterioara
Acest tip de cataracta care se dezvolta intre lentila si capsula acesteia este cea mai moale si
care se dezvolta cel mai rapid. Acest tip de cataracta tinde sa imprastie lumina in timpul noptii si
influienteaza conducerea masinii in timpul noptii. Factori de risc asociati sunt diabetul si folosirea
steroizilor.

http://www.clinicareinoso.com/conditns/qx_cat.htm
http://www.youtube.com/watch?v=7IQs4M48NmY (illustration of procedure)
 Aspecte demografice si factori de risc

-Cataracte se dezvolta o data cu varsta;

-Institutul National al Ochiului (NEI – SUA) a raportat intr-un studiu efectuat in anul 2002
ca jumatate din rezidentii cu o varsta mai mare de 65 ani prezinta diferite forme de
cataracta;
-Persoanele care fumeaza prezinta un risc mai mare pentru a face cataracta la un ochi sau
la ambii ochi. Persoanele care fumeaza mai mult de 25 tigari pe zi prezinta o probabilitate
de 3 ori mai mare de a face cataracta nucleara fata de nefumatorii. Cataracta corticala nu
este cauzata de fumat;
-Expunerea intensa la soare (radiatia ultravioleta) fara ochelari de soare este o alta cauza
Cataracta corticala se dezvolta mai intens la oamenii cu expunere indelungata la soare;
cataracta nucleara nu se formeaza din aceasta cauza. Persoanele care locuiesc in zona
Ecuatorului prezinta un risc mai mare datorita expunerii la soarele puternic;

-Cataractele congenitale sunt determinate de defectele genetice sau expunerea la boli

contagioase in timpul sarcinii. In general cele mai comune forme de cataracta sunt
determinate de varsta;
-Conform studiilor facute cataracta se intalneste de cele mai multe ori la femei iar oameni
care traiesc in zona Caucazului prezinta cataracta cu o frecventa mai mare decat in alte
zone ale pamantului. Un studiu efectuat in America a aratat ca 53,3 % din femeile cu
varsta peste 60 ani prezinta cataracta nucleara comparativ cu 49,7 % la barbati; 25,9 %
dintre femei prezinta cataracta corticala fata de 21,1 % la barbati.
- Cataracta se poate forma la orice varsta si poate fi cauzata de expunerea la toxine,
datorita accidentelor oculare sau datorita unor boli ca diabetul;
-Consumatorii de alcool prezinta un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta cele 3 tipuri
de cataracte;
- In 1997 Organizatia Internationala a Sanatatii a aratat ca aceasta afectiune este
responsabila pentru aproximativ 50% din cazurile de orbire la nivel mondial
(aproximativ 19 milioane de oameni);
- Se estimeaza ca in anul 2020 se va .ajunge la aproximativ 50 milioane de cazuri;
- Publicatii recente arata ca 1,2 % din populatia Africii sufera de orbire, dintre aceste
cazuri 36% fiind cauzate de cataracta;
- Trei proiecte de cercetare din SUA, Anglia si Australia au aratat ca 50 % din
populatia peste 60 ani dezvolta diferite forme de cataracta, procentul atingand
aproape 100 % la populatia cu varsta peste 80 ani;
- In SUA se opereaza anual aproximativ 1,5 milioane de cataracte. Sunt rapoarte care
arata ca se cheltuie anual mai mult de 3,4 bilioane de dolari pentru tratamentul acestei
afectiuni;
-Operatia de cataracta este una dintre cele mai comune, mai sigure si una dintre cele
mai efective.
- Operatia care foloseste ultrasunete pentru indepartarea cristalinului cataractat este
cea mai raspandita la ora actuala.
 Extractia conventionala a cataractei
- Cu toate ca operatia prin facoemulsificare a devenit metoda preferata pentru
extractia cataractei (incepand cu 1990) metoda clasica de extractie numita
extractia extracapsulara este inca folosita pentru pacientii cu o cataracta
foarte dura sau care au un tesut epitelial slab in cornee. Undele ultrasonore
utilizate in facoemulsificare tind sa streseze corneea.

- O operatie clasica dureaza aproximativ o ora. Dupa igienizarea zonei din

jurul ochilor cu ajutorul unui antiseptic fata pacientului se acopera cu
materiale sterile. Pacientul este anesteziat local si ochiul este tinut deschis
cu ajutorul unei pense. Daca pacientul este agitat i se poate administra
sedative. Dupa ce anestezia si-a facut efectul, medicul face o incizie in cornee
acolo unde sclera se intalneste cu corneea. Cu toate ca lungimea tipica a fost
de 10 – 12 mm in 1990, dezvoltarea de lentile foldabile a dus la reducerea
inciziei la 5 – 6 mm. Dupa aceasta operatie medicul face o incizie circulara in
fata capsulei lentilei. Chirurgul indeparteaza nucleul intarit folosind
instrumente adecvate. Dupa aceea este indepartat cortexul moale al lentilei.
Un material special vascoelastic este introdus in capsula pentru a-i mentine
forma in timpul introducerii lentilei. Dupa fixarea lentilei in pozitia corecta
substanta vascoelastica este extrasa si apoi incizia este suturata cu doua sau
trei cusaturi.
 Extractia extracapsulara a cataractei.

In extractia extracapsulara a cataractei se face o incizie in ochi in apropierea

irisului (A). Lentila afectata este extrasa (B). Un cristalin artificial foldabil
(C) este introdus prin incizia facuta (D) si apoi este fixat in locul vechiului
cristalin (E)
 Facoemulsificarea

Phacoemulsificare – Indepartarea chirurgicala a cristalinului care este opacizat

de cataracta cu ajutorul ultrasunetelor

Charles Kelman a introdus tehnica in 1967 fiind inspirat de instrumentul cu

ultrasunete pentru detartrare folosit de dentisti
- Ochiul functioneaza ca o camera foto cu doua lentile. Prima lentila este
corneea, o membrana transparenta care acopera partea frontala a ochiului. A
doua lentila este cristalinul care este fixat in pozitie corecta intr-o capsula
localizata in spatele pupilei. Corneea este responsabila pentru aproximativ 70 %
din puterea de focalizare in timp ce cristalinul realizeaza focalizarea fina a
imaginii.

- In procedeul de facoemulsificare chirurgul face o incizie foarte mica

(aproximativ 3 mm) in partea alba a ochiului, la extremitatea corneei. O proba
ultrasonora cu diametru mic este introdusa prin aceasta incizie si este utilizata
pentru emulsificarea cristalinului. Materialul emulsionat este absorbit cu aceeasi
sonda care prezinta un canal central. Prima data este absorbita partea dura a
cristalinului si apoi partea moale, externa, a lentilei. Partea din spate a capsulei
este lasata in pozitie pentru a fixa in pozitie corecta lentila artificiala.
Dupa indepartarea cataractei, in locul ramas liber, este fixata lentila artificiala
in capsula lentilei. Lentila artificiala este pliata in interiorul unui tub subtire si
este introdusa prin aceeasi incizie prin care s-a inlaturat lentila cataractata.
Apoi este impinsa afara din tub cu ajutorul unui piston mic si este pozitionata in
pozitia corecta in centrul capsulei lentilei de catre chirurg. Noua lentila este
tinuta in pozitia corecta de catre niste fire solide microscopice atasate
implantului.
 Facoemulsificarea
In procedura de facoemulsificare se face o incizie mica in cornee, membrana exterioara a ochiului
(A). Un instrument pentru facoemulsie utilizeaza ultrasunete pentru a emulsifica cristalinul (B).
Materialul rezultant este absorbit in exterior(C). O lentila artificiala foldabila este introdusa prin
aceeasi incizie si (D) si apoi este fixata in locul celei extrase (E).
 Sistem vidare
65 cm ( 25" )
Ochi

Tub de irigare
Tub de aspiratie

Irigare& aspirare& emulsificare

Echipamentul pentru facoemulsificare

 Facoemulsificarea

Operatia cataractei se face cu ajutorul unei sonde pentru

facoemulsificare (in mana dreapta) si a unui bisturiu oftalmologic
(cu ajutorul unui microscop oftalmologic)
 Bisturiu oftalmologic
Acest instrument este realizat pentru a se obtine incizii cu dimensiuni mici in
vederea operatiei de facoemulsificare. Taietura realizata permite introducerea
sondei fara ca taietura sa fie prea mica sau prea mare

Sonda pentru facoemulsie Sonda si invelisul din plastic

Sonda pentru facoemulsificare
Varful sondei este utilizat pentru emulsificarea nucleului cristalinului. Aparatoarea din plastic
este fixata in timpul procesului si serveste ca un izolator. Apa care circula intre varf si
aparatoarea de plastic actoneaza
ca un lichid de racire si impiedica afectarea tesutului cornean.
 Sonda pentru emulsificare

- Sonda este realizata din titan si contine o ceramica piezoelectrica atasata la un

transformator acustic;
- Un curent alternativ este aplicat ceramicii si este transformat in oscilatii ultrasonore;
- Oscilatiile de amplitudine mare ale varfului sondei produc cavitatie la nivelul
cristalinului opacizat si determina emulsificarea acestuia;
- Materialul rezultat este absorbit printr-un canal practicat in sonda.