Sabotorul intern

Maruša Zaletel
Definiția sabotorului intern

• Ego-ul anti-libidinal (Fairbairn) sau sabotorul

intern suprimă și controlează starea ego-ului
libidinal- o stare a ego-ului care conține
machetele a ceea ce ar fi adevărata natură a
persoanei.
• Conflictul care are loc la nivel intrapsihic în
scopul de a menține o asemănare a relației cu
îngrijitorii, prin suprimarea naturii adevărate a
persoanei (Erskine, 2003, p 84-85).
Dezvoltarea sobotorului intern (Little,
2001)

• Când copilul experimentează neglijare, sau

lipsă a rezonanței acompaniate de lipsa
reparației, copilul poate începe să-și
ascundă sentimentele și nevoile
relaționale.
• Rămâne un sine care se adaptează/zilnic
pentru a menține relația cu lumea în timp
ce sinele vulnerabil, retras se ascunde.
Scindarea inițială a ego-ului (Little,
2001)
 Dezvoltarea sabotorului intern
(Little, 2001)

• Pentru a furniza o stare de bine și de siguranță,

sinele de adaptare/ zilnic încearcă să mențină o
relație de toleranță față de obiectul extern.
Pentru a reuși să facă acest lucru, copilul se
scindează și mai târziu reprimă experiențele
negative pentru a le putea controla.

• Partea de copil vulnerabil a ego-ului este acum

scindată și va fi reprimată sau ascunsă de partea
ego-ului care menține contactul cu lumea.
Dezvoltarea sabotorului intern (Little,
2001)

• Sinele retras scindează în continuare pentru a

genera sabotorul intern (Părintele din copil,
părintele auto-generat), care se întoarce
împotrova copilului vulnerabil.
• Sabotorul intern servește la menținerea sinelui
vulnerabil ascuns și reprimat.
• Sinele vulnerabil este reprimat în continuare și
se desprinde de sinele de adaptare/zilnic care
menține relația cu lumea exterioară.
Dezvoltarea sabotorului intern (Little,
2001)

• Ca apărare împotriva unui atac din lumea

exterioară sau un atac și o respingere a obiectului,
sabotorul intern poate lansa un atac asupra sinelui
vulnerabil pentru a se pregăti de prevenirea unui
astfel de atac. Acesta are efectul de a opri sinele
vulnerabil în copul prevenirii atacului.
• Sinele retras poate intra și în exil, o retragere mai
adâncă a sinelui vulnerabil într-o stare similară
celei din pântec, care cauzează tulburarea
schizoidă.
Scindarea ego-ului (Little, 2001)
Scindarea ego-ului (Little, 2001)
Funcționarea sabotorului din
interiorul nostru
• Cu cât mai multe experiențe negative am avut în
copilărie, cu cât mai multe nevoi și emoții
reprimăm, cu atât devine mai puternic sabotorul și
cu atât mai slab și retras devine sinele vulnerabil.
• Copilul încearcă să mențină partea vulnerabilă
ascunsă și prin această formă protejează
împotriva a noi evenimente și traume dureroase.
• Costurile constau în faptul că re-experimentăm
permanent re-traumatizarea prin intermediul
sabotorului intern.
Funcționarea sabotorul intern din
interiorul nostru
• Sabotorul poate avea diferite forme, cum ar fi
auto-critica, sentimente de rușine sau vină, a
mânca prea mult, fumat, droguri, prea mult
alcool, tulburări psiho-somatice, sabotarea
succesului în diferite zone, comportament auto-
distructiv, gânduri suicidale, chiar tentative de
suicid, atacul asupra oamenilor care vor să se
aproprie de noi …
• Această parte folosește amenințări, cinism,
suspiciune pentru a convinge copilul vulnerabil
că este în interesul său să rămână ascuns.
Funcționarea sabotorului în
interiorul nostru
• În timp ce această parte este centrată în principiu pe
sine, copilul se va închide și va amenința altă persoană
dacă simte că sinele vulnerabil este în pericol de a fi
descoperit sau că încearcă să se concteze cu persoana
respectivă.
• Avem nevoie să înțelegm și să valorificăm intenția de
iubire și protejare din spatele acestor acțiuni ale
sabotorului.
• Kalshed (1996): “În timp ce toată lumea înțelege cât
sunt aceste apărări de maladaptative în viața de adult a
individului, foarte puțini scriitori au conștientizat natura
miraculoasă a acestor apărări – sofisticarea salvatoare
de viață a naturii și sensului lor arhetipal”.
Părintele - fantezie
• Aceasta este o altă formă a sabotorului sau a Părintelui
auto-generat.
• Părintele-fantezie poate fi ca o nașă-zână protectivă care
iubește și are grijă de copil chiar atunci când părinții reali
sunt reci sau absenți ori abuzivi.
• Această imagine generată servește ca un mediator între
figurile parentale actuale și dorințele, nevoile și
sentimentele copilului tânăr. Dar menține partea
vulnerabilă ascunsă.
• Disconfortul de a trăi într-o lumea imperfectă este mai
tolerabil datorită figurii-fantezie care oferă ceea ce
lipsește la părinții reali (Erskine and Moursund, 1988).
 Părintele fantezie
• Unii copii își creează propriul “bau-bau”, o creatură
care îi înspăimântă cu anumite consecințe pentru
mici fapte greșite.
• Investirea în părintele fantezie, cu toate aspectele
negative și înspăimântătoare ale faptului de a avea
părinți îi permite copilului să își mențină părinții la fel
de perfect de iubitori și buni. (Erskine and Moursund,
1988).
• În timp ce copii se maturizează și trec la faze de
dezvoltare târzii, ei adesea renunță la imaginile auto-
generate. Dacă acest lucru nu se întâmplă, odată cu
trecerea anilor, Printele auto-generat operează
similar cu starea ego-ului de păinte.
Reacția terapeutică negativă
(juxtapunerea)
• Rezonanța în terapie mobilizează nevoile relaționale ale sinelui
vulnerabil retras, mai ales dacă terapeutul preia unele funcții
ale sistemelor de apărare, prin urmare lăsând clientul să
experimenteze sinele vulnerabil.
• “Echipa” formată din obiectul respins, sinele de
adapatare/zilnic și sabotorul intern vor ataca sinele reprimat
anterior (Little, 2001).
• Acest lucru înseamnă că sabotorul poate deveni mai puternic
în timpul terapiei dacă relația cu terapeutul devine mai
profundă , dar de asemenea contactul cu sinele vulnerabil
devine mai bun..
• Sabotorul dorește să restabilească sabotorul intern și desigur,
se teme de dezamăgire dacă clientul ar avea încredere și s-ar
deschide terapeutului
• Trebuie să avansăm încet în terapie dacă sabotorul este foarte
puternic.
 Terapia sabotorului
• În terapia cu sabotorul intern este foarte
important în primul rând ca individul să
recunoască sabotorul –faptul că este separat de
sinele real. Putem folosi psiho-educația, atenția
aici-și-acum, întărirea Adultului …
• Dacă simțim că sinele nostru real este sabotorul,
condiția noastră psihică se înrăutățește mai mult.
Sabotorul devine mai puternic și partea
vulnerabilă devine mai slabă.
• În timpul terapiei, sentimentul sinelui real trebuie
să devină una cu sinele vulnerabil.
Terapia sabotorului
• Este de asemenea important să explorăm funcțiile
sabotorului intern. Prin această explorare putem vedea
de ce este dificil să schimbăm sau să diminuăm
sabotorul. În primul rând trebuie să înlocuim aceste
funcții și apoi putem diminua sabotorul.
• Este foarte importantă întărirea sinelui vulnerabil,
stabilirea contactului cu obiectul de lucru, de exemplu
munca regresivă.
• În terapie, de obicei la început, separăm părțile
diferite, astfel sabotorul devine viu. Clientul vorbește
despre sabotor ca parte separată. Este bine că clientul
vede sabotorul ca ajustare creativă a copilului și că nu
este un inamic. La sfârșitul terapiei, obiectivul este
integrarea tuturor părților.
 Auto-compasiune
• În lucrul cu sabotorul, dezvoltarea auto-compasiunii este
foarte importantă.
• Compasiunea înseamnă că avem o bunătate bazică cu o
conștientizare profundă a suferinței altora și a suferinței
noastre. În același timp avem dorința de a diminua
suferința. Ne oferim sprijinul și înțelegerea când ceilalți
greșesc și atunci când noi greșim și nu reacționăm prin
critică. Simțim că imperfecțiunea, suferința și eșecurile
sunt experiențe împărtășite de toate ființele umane.
• Auto-compasiunea are 3 elemente:
 Bunătatea față de sine
 Umanitatea comună
 Atenția aici-și-acum
Referințe
• Erskine, R. G. in Moursund, J. P. (1988/1998).
Integrative Psychotherapy in Action. New York: The
Gestalt Juornal Press, Inc.
• Fowlie, H. (2005). Confusion and Introjection: A Model
for Understanding the Defensive Structures of the Parent
and Child Ego States. TA Journal, 35, 2, 192-204.
• Gilbert, P. (2010) The Compassionate Mind. London:
Constable.
• Little, R. (2001). Schizoid Processes: Working with the
Defences of the Withdrawn Child Ego State.
Transactional Analysis Journal, 31 (1), 33-43.