COXA VARA

CONGENITALĂ LA
COPIL
Petru Moroz, dr. hab. șt. med.,
profesor universitar
Argentina Sandrosean, conf.univ.
Iu. Sandrosean, dr. șt. med.

Chișinău 2018
SCURT ISTORIC

 Deformității de varus a colului femural sunt

consacrate o mulțime de publicații științifice
care pot fi repartizate în 2 grupe mari:
 I – pînă la descoperirea X Ray
 II – după descoperirea acestora.
 Medicul italian Paletta în 1785 a publicat
monografia consacrată scurtimii congenitale
a membrului inferior, în care a descris
pentru prima dată diverse forme de
deformități ale porțiunii proximale de femur,
printre care și poziția transversală a colului
femural.
SCURT ISTORIC

 Primele semne clinice ale deformității

colului femural au fost decsrise în 1881 de
Fiorani. În 1888 Muller a apreciat patologia
ca “patologie nouă a articulației șoldului”.
 Hofmeister (1894) și Kocher (1894) au fost
primii care au introdus noțiunea de coxa
vara.
NOȚIUNE

 Există multe denumiri a patologiei în cauză: coxa

vara congenitală,
 coxa vara progresivă,
 coxa vara în dezvoltare,
 coxa vara infantilă,
 idiopatică,
 coxa vara coli lizis,
 coxa vara asociată cu diverse anomalii ale
locomotorului,
 coxa vara cu modificări numai în articulația șoldului,
 coxa vara distrofică,
 coxa vara secundară,
 coxa vara congenitală displastică.
NOȚIUNE

 Pappas consideră coxa vara ca anomalie proximală

de femur și o include în grupa VII a clasificației
sale.
 Volkov apreciază coxa vara ca o variantă a
displaziei fizare locale a colului femurului la copil.
 Patologia dată constituie 5-9% din toată patologia
șoldului la copil.
 Coxa vara constă în micșorarea unghiului col-
diafizar, ceea ce provoacă dereglări semnificative
biomecanice în articulația șoldului. După debutul
mersului se majorează sprijinul vertical pe partea
laterală a capului femurului și suprasolicitarea la
nivelul colului femural.
SEMNE CLINICE
 Manifestarea clinică, după părerea multor autori, începe
după debutul mersului, stabilirea diagnosticului fiind
efectuată de obicei între 1-6 ani, dar mai frecvent în
perioada de 3-5 ani de viață. Cu părere de rău, acest
termen este foarte tradiv.
 Ca și în orice anomalie ortopedică la copil, d-ul de coxa
vara trebuie presupus de la nașterea copilului în baza
semnelor clinice. Aceste semne în majoritatea lor sunt
analogice celor malformației luxante de șold, cu excepția
semnului Putti, von Rosen, Marx, Ortolani.
 În coxa vara congenitală semnul de “click” este negativ. În
patologia unilaterală se evidențiază pozitiv semnul Ciaklin,
limitarea abducției în articulația șoldului, inegalitatea
membrelor inferioare cu scurtimea pe partea afectată.
 La vârsta de 4-6 săptămâni după naștere se
efectuează cercetarea imagistică – ultrasonografia
șoldului, care apreciază tablou adecvat al capului
femurului și în special dezvoltarea normală a cotilei.
 După vârtsa de 3 luni cercetarea radiologică a
articulației șoldului permite diferențierea cu
certitudine a malformației luxante de șold. Semnele
radiologice în coxa vara congenitală la sugari sunt
specifice.
 Pe parcursul creșterii copilului și a perioadei de mers
a lui, tabloul radiologic permite aprecierea definitivă
a patologiei date prin înclinarea colului femural,
micșorarea unghiului col-diafizar, Alsberg, Weinstein.
 Tratamentul conservator este paleativ și
poate fi recomandat la copiii cu vârtsa mai
mică de 2 ani.
 Tratamentul chirurgical este unica soluție
pentru corecția deformității de coxa vara
congenitală, având scopul de a corecta
mărimea unghiului col-diafizar, sinostozarea
în zona cartilajului de col femural în caz de
coli lizis.
 Datele literaturii apreciază 3 grade de coxa
vara
 Gr.I – unghiul col-diafizar până la 90 grade
 Gr.II - unghiul col-diafizar până la 70 grade
 Gr.III - unghiul col-diafizar sub 70 grade.
 Activitatea clinică ne permite să apreciem 4
grade în coxa vara
 Gr.I - unghiul col-diafizar până la 110 grade
 Gr.II – unghiul col-diafizar până la 90 grade
 Gr.III – unghiul col-diafizar până la 70 grade
 Gr. IV – unghiul col-diafizar sub 70 grade
 Majoritatea autorilor preferă efectuarea
corecției chirurgicale la vârsta peste 2 ani a
copilului cu indicii radiologici a unghiului col-
diafizar 120-110 grade și mai mic, Alsberg
sub 40, Weinstein 45-60 și mai mare.
TRATAMENT CHIRURGICAL
 În literatură sunt descrise peste 50 metode de
corecție chirurgicală în coxa vara congenitală. Toate
metodele pot fi grupate:
 I – intervenții la nivel de col femural
 II – intervenții în zona intertrohanteriană
 III – intervenții în zona subtrohanteriană
 IV – intervenții la trohanterul mare.
 Printre intervențiile la colul femural sunt cunoscute
metode propuse de Fiorani, Hofmeister, Lexer,
Codivilla, Ciaklin, Novacenco, Zațepin, Biezini și a.
 Aceste intervenții sunt intraarticulare și prezintă
pericol de dereglări circulatorii și posibile complicații.
TRATAMENT CHIRURGICAL
 Intervențiile în zona intertrohanteriană sunt
extraarticulare și sunt propuse de Whitmann, Hoffa, Bayer,
Drehmann, Șturm, Bogdanov, Groșin, Criuc Langenskiold,
Borderșin.
 Metodele diferă prin caracterul de osteotomie,
particularitățile de corecție și mijloacele de fixare
(transplant, tije, șurub..)
 Cele mai multe publicații sunt consacrate intervențiilor în
zona subtrohanteriană, zona cea mai simplă din punct de
vedere tehnic.
 Printre autorii acestor metode se numără Whitmann,
Hoffa, Lange, Mommsen, Cocev, Schanz, Vreden, Albee,
Novic, Amslutz și Wilson și a. Ele se diferențiază prin
traectul osteotomiei – transversale, oblice, cuneiforme,
semicirculare, unghiulare.
TRATAMENT CHIRURGICAL
 Există metode combinate de corecții (intra-
extraarticulare) propuse de Osten- Saken, Lange,
Peabody, Wilson, Lippmann, Vischer, Mayer și a. În
ultimul timp se constată o majorare a utilizării
construcțiilor metalice – plăci, tije, șuruburi
(Blount, Revenco, Ianson, Pawels, Wagner și a.)
 Intervențiile chirurgicale la trohanterul mare în
deformitatea de coxa vara se folosesc în cazuri
foarte rare și sunt extrem de complicate prin
metoda de transfer distal sau prin rezecție.
 Ca autori sunt cunoscuți Brandes, Miculicz, Key,
Lange, Mau. Metoda dată este paleativă și nu
obține corecția deformității de coxa vara.
TRATAMENT CHIRURGICAL
 Pe parcurs a peste 40 ani se utilizează metoda
personală a profesorului Moroz, având ca prototip
metoda Criuc.
 Tehnica chirurgicală include elemente tehnice cu
scopul de a
 obține corecția unghiului col-diafizar,
 alungirea colului femural,
 înlăturarea inegalității membrului inferior,
 corectarea poziției capului femurului în cotilă,
 restituirea biomecanicii șoldului la copil pe
perioada de creștere,
 profilaxia coxartrozei la adolescent.
 Tratamentul chirurgical depinde de
particularutățile morfologice a patologiei în
cauză.
 În coxa vara cu coli lizis se recomandă
tratament chirurgical precoce cu scopul
obținerii sinostozei zonei fizare proximale de
femur. Operația de corecție în coxa vara o
recomandăm după vârsta de 3 ani cu condiția
dobândirii preventive a sinostozei.
 Se cunosc cazuri cu tentativă de corecție a
deformității prin ignorarea sinostozei zonei
fizare.
 Procedeul Moroz include osteotomia
intertrohanteriană figurată, cu 3 zone, conform
gradului deformității, cu transferarea zonei 1 a
fragmentului distal la zona 2 a fragmentului central și
zonei 2 a fragmentului distal la zona 3 a fragmentului
central.
 Corecția dobândită este stabilizată prin osteosinteză cu
3 broșe introduse din partea laterală a fragmentului
distal cu traversarea fragmentului central prin colul
femural în diverse direcții (anterior, posterior,
central).
 Adapatera trohanterului mare cu tensionarea mușchilor
fesieri, fixarea trohanterului cu 2 broșe transosale prin
fragmentul distal finisează operația.
 Țesuturile moi sunt suturate pe straturi, plaga fiind
drenată. Se aplică aparat gipsat pelvio-pedan la
membrul operat cu imobilizarea articulației de șold pe
partea opusă.
CONCLUZII:

 Diagnosticul de coxa vara congenitală trebuie

stabilit pe parcursul primului an de viață în
baza semnelor clinice și r-ce (Rg efectuată la
3,6,12 luni.)
 În caz de suspecție de coxa vara, de la debut
se inițiază tratament kinetoterapeutic
analogic displaziei de șold.
 Constatarea de coli lizis în coxa vara
congenitală impune necesitatea
tratamentului chirurgical indiferent de vârsta
copilului.
CONCLUZII:

 Corecția deformității de coxa vara

congenitală se recomandă după vârsta de 3
ani și metoda cea mai argumentată include
osteotomia figurală intertrohanteriană cu
fixare fină a fragmentelor.
 Rezultatele tratamentului depind de
calitatea tehnicii chirurgicale, respectarea
regimului ortopedic, efectuarea
tratamentului de reabilitare.