GRUPE SANGVINE

Microcurs chirurgie – anul IV

→ Noţiuni Generale (I):
 Transfuzia: metodă terapeutică, care constă în
introducerea de sânge în sistemul circulator al bolnavului.

 Cardanus (sec. XVI) – a avut ideea transfuziei bazat pe

presupunerea că sângele de la tineri transfuzat la bătrâni
i-ar întinerii;

 Prima transfuzie reuşită de la om la om a fost comunicată

de J.B. Blundell – 1818.

 Landsteiner (1900) a descoperit grupele sangvine;

 Dr. Wienner (1941) – factorul Rh.
 Numeroase sisteme antigenice: M, N, L, K, Lewis, HLA,
etc..
→ Noţiuni Generale (II):
 La începutul secolului XX – mecanismul imunologic care stă la baza
accidentelor transfuzionale, rezultat a unei reacţii antigen-anticorp →
aglutinare → hemoliză;

 Antigenii (aglutinogene→hemaglutinogen): situaţi pe eritrocite;

 Anticorpii (aglutinine→hemaglutinină): situaţii în plasmă;

 Landsteiner a împărţit oamenii în patru grupe sangvine, după cum

posedă sau nu pe eritrocite aglutinogene A şi B:
 Grupa 0 (I): nu are aglutinogen;

 Grupa A (II): are aglutinogen A;

 Grupa B (III): are aglutinogen B;

 Grupa AB (IV): are aglutinogene A şi B.

 → Noţiuni Generale (III):
 Repartiţia aglutininelor în serul uman se face după “regula repartiţiei
reciproc inversă” Landsteiner → nu poate coexista aglutinina de
acelaşi fel cu aglutinogenul!

0 (I) → aglutinogen (-);

aglutinine α,β. (36%)

A (II) → aglutinogen A, A1,A2; B (III) → aglutinogen B;

Aglutinină β. (40%) Aglutinină α. (17%)

AB (IV) → aglutinogene A, B;
Aglutinine (-). (7%)
→ Sistemul Rh:
 Descoperit în 1941;

 84% din oameni posedă aglutinogen sau factor Rh pe

eritrocite (Rh+), indiferent de sistemul ABO;

 16% nu posedă factor Rh (Rh-);

 În mod normal nu există aglutinină antiRh, dar se

formează dacă se transfuzează sânge Rh+ la cei cu Rh-
sau dacă o mamă este Rh- iar fătul este Rh+, ceea ce
produce izoimunizarea cu reacţii antigen-anticorp→ icter
hemolitic al nou-născutului sau eritrobastoză.
→ De reţinut:
 Cunoscând grupele sangvine şi a Rh stabilim compatibilitatea între
sângele primitorului şi cel al donatorului → lipsa antagonismului
imunologic (lipsa reacţiei aglutinogen-aglutinină);

 Practic, nu se poate administra sânge care să conţină

aglutinogenele de pe eritrocite de acelaşi fel cu aglutininele din
plasma primitorului;

 Corect este a se administra sânge din acelaşi grup donator-primitor:

izogrup, izoRh;

 Excepţie (→250-270 ml) fac grupele:

 0(I) – donator universal, la care aportul de aglutinină se diluează şi nu se
produc reacţii;

 AB (IV) – primitor universal, care neposedând aglutinine poate primi limitat

sânge din celelalte grupe.
 Probe de compatibilitate sangvină şi de
verificare obligatorii în sistemul ABO şi Rh
 Beth-Vincent: caută aglutinogenele A şi B: ser hemotest + sânge de cercetat.

α,β β α

0 (I) A (II) B (III) AB (IV)

 Sinonim: caută aglutininele α şi β: hematii cunoscute ABO + plasmă de cercetat.

0 (I) A (II) B (III)

ser ser ser

0 (I) A (II) B (III) AB (IV)

  Rh-ul: ser antiRh + sânge de cercetat cu martori Rh+ şi Rh-

Martor + sânge Rh (+) Sânge de cercetat Martor + sânge Rh (-)

 Jeambreau la rece: proba directă: sânge donator + plasmă primitor;

 Jeambreau la cald: în termostat la 3 0C;

 Beth-Vincent la flacon: verificarea flaconului care va fi transfuzat;

 Beth-Vincent din degetul bolnavului: imediat înainte de instalarea

transfuziei (evită confundarea bolnavului);

 Oelecker (probă biologică): se transfuzează 20 ml din sângele de

transfuzat, apoi se opreşte transfuzia şi se observă dacă bolnavul
are reacţii (temperatură, frison, urticarie, dureri în lombe, semne de
şoc anafilactic).
→ Preparate derivate din sânge:
 Sângele integral are indicaţii din ce în ce mai restrânse prin faptul că
depistându-se corect defectul hematologic, acesta va fi suplinit exact
cu derivatul sangvin preparat:
 Masă eritrocitară: centrifugarea sângelui integral, extracţia plasmei şi
înlocuirea cu soluţie de resuspendare şi nutritivă pentru eritrocite;
 Masă leucocitară: se obţine printr-un aparat programat de centrifugare
şi absorbţia stratului dintre plasmă şi eritrocite;
 Concentrat trombocitar: indicat în transfuzii masive şi stări de
trombocitopenii severe (<20.000/ml). Trombocitele transfuzate au
durată de viaţă scurtă şi transmit viruşii hepatitici, citomegalici şi HIV;
 Plasmă proaspătă congelată:
 La -60 0C se păstrează mai multe luni;
 La -30 0C păstrează toţi factorii labili V-VIII;
 Este vector de patologie virală;
 Controlul imediat al hemoragiilor prin hipovitaminoză K, prin transfuzii
masive, purpură trombocitopenică în cursul plasmaferezei şi în deficit de
factori II, V, VII, X, XI;
 Şoc, ocluzie, peritonite, pleurezii, arsurile, etc
 Crioprecipitat:
 Conţine factori VIII, I, XIII şi fibronectină;
 Indicaţii în: hemofilie, boala von Willebrand, CID.

 Crioconcentrat de factor VIII

 Plasmă fără crioprecipitat: este plasma proaspătă congelată fără factori I,
VIII, XIII şi fibronectină. Indicată ca expander plasmatic.
 PPSB – concentrat de protrombină (II, VII, X, XI) indicat în hemofilia B,
hipovitaminoza K, insuficienţă hepatică.
 Antitrombina III – sub formă liofilizată, indicată în şoc cu CID şi accidente
tromboembolice, rezistenţă la heparină. T ½ 2-3 ore.
 Imunoglobuline polivalente sau specifice:
 Imunoglobuline specifice IgG anti D; ex. se administrează în 48 ore de la
naşterea unui copil Rh + din mamă Rh -, sau la toate cazurile cu α imunizare Rh.

 Albumina (5%, 20%):

 se prepară din plasmă sau din sângele conţinut în placenta umană;
 Indicaţia majoră este refacerea volemică;
 Risc nul de transmitere virală, deoarece prepararea sa implică T de 60 0C mai
multe ore.