TRIUNGHIUL

NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Definiţie: Tringhiul este figura geometrică formată din
reuniunea a trei segmente determinate de trei puncte
necoliniare.

Notaţie: Dacă A, B şi C sunt trei A

puncte necoliniare, atunci triunghiul
determinat de segmentele [AB],
[BC] şi [CA] se notează ΔABC.
Deci : ΔABC = [AB][BC][CA]
B C
 Elementele triunghiului ABC sunt:
- laturile triunghiului (adică segmentele care determină
triunghiul): segmentele [AB],[BC] şi [CA].
- vârfurile triunghiului (adică extremităţile laturilor
triunghiului): punctele A, B şi C.
- unghiurile triunghiului (adică unghiurile care au ca
laturi laturile triunghiului): <ABC, <BCA şi <CAB.
- interiorul triunghiului (adică intersecţia interioarelor
celor trei unghiuri ale triunghiului): Int(ΔABC).
Int(
Deci: Int(ΔABC)
Int( = Int(<ABC)∩
Int(<ABC Int(<BCA)∩
Int(<BCA Int(<CAB)
Int(<CAB
- exteriorul triunghiului (adică mulţimea punctelor care
nu se află nici în interiorul triunghiului şi nici pe laturile
sale): Ext(ΔABC).
Ext(
Dacă α este planul în care se află ΔABC atunci:
Ext(ΔABC)
Ext( = α – (Int(ΔABC)∩ΔABC)
Int(
- perimetrul triunghiului (adică suma lungimilor laturilor
triunghiului): PΔABC.
Prin convenţie se notează: |BC| = a, |AC| = b şi |AB| = c
şi atunci: PΔABC= a + b + c
Vom spune că, în triunghiul ABC, unghiul <BAC este
opus laturii [BC], sau că latura [BC] este opusă <BAC.
Exprimări analoage vom folosi şi pentru unghiul <ABC
şi latura [AC], respectiv unghiul <ACB şi latura [AB].
Latura care, în triunghi, nu este opusă unui unghi se
numeşte alăturată acelui unghi.
CLASIFICAREA TRIUNGHIURILOR
Clasificarea triunghiurilor se face după: măsura
unghiurilor şi lungimea laturilor. Astfel după măsura
unghiurilor avem: 
m AOB
- triunghiul ascuţitunghic  0
0

(are toate unghiurile ascuţite) A

m(<A) < 90 ,
m(<B) < 90 ,
m(<C) < 90 . 
m COD  180 0
B C
- triunghiul dreptunghic C
(are un unghi drept şi două
unghiuri ascuţite)
m(<A) = 90 ,
m(<B) < 90 ,
m(<C) < 90 . A B
- triunghiul obtuzunghic
(are un unghi obtuz şi două C
unghiuri ascuţite)
m(<A) > 90 ,
m(<B) < 90 ,
m(<C) < 90 . B
A
 După lungimea laturilor avem:
A
- triunghiul oarecare (scalen)
(are toate laturile de lungimi diferite)
|AB|  |BC|  |CA| sau a  b  c
B C
- triunghiul isoscel (are două laturi
de lungimi egale sau are două laturi
A
congruente)
|AB| = |CA| (sau c = b)
sau [AB]  [CA]
B C
- triunghiul echilateral (are toate laturile A
de lungimi egale sau are toate laturile
congruente)
|AB| = |BC| = |CA| (sau a = b = c)
sau [AB]  [BC]  [CA] B C
LINII IMPORTANTE ÎN TRIUNGHI
1. Mediana
Să considerăm triunghiul ABC.
Definiţie: Segmentul de dreapta care uneşte vârful unui
triunghi cu mijlocul laturii opuse se numeşte mediană.
Exemplu: Segmentul de dreapta care A
uneşte vârful A cu mijlocul A' al lui
[BC] se numeşte mediana
corespunzătoare laturii
[BC] a triunghiului ABC. B A’ C
Deci, în ΔABC există trei mediane [AA’], [BB’] şi [CC’]
câte una corespunzătoare fiecărei laturi a triunghiului.
Teoremă: Cele trei mediane ale unui triunghi sunt
concurente (adică trec prin acelaşi punct).
Punctul lor comun se numeşte centrul de greutate (sau
baricentrul) al triunghiului (notat cu G).
Teoremă: Centrul de greutate al unui triunghi este situat
pe fiecare mediană la o treime de bază şi la două treimi
A
de vârf.
C’
G B’
1 2
GA’ = 3 AA’; AG = 3 AA’
1 2
GB’ = 3 BB’; BG = 3 BB’
1 2 B A’ C
GC’ = 3 CC’; CG = 3 CC’.
Pentru lungimile medianelor se mai utilizează notaţiile:
AA’ = m a , BB’ = m b şi CC’ = m c.
 Punctul G este interior triunghiului ABC indiferent de
tipul triunghiului: ascuţitunghic,
C
obtuzunghic sau dreptunghic.
C A’
B’
A’
B’ G
G
A C’ B A C’ B
2. Bisectoarea
Pentru a da definiţia următoare, avem nevoie de o
noţiune preliminară.
Să considerăm un unghi propriu <AOB.
Definiţie: Se numeşte bisectoare interioară a unghiului
<AOB semidreapta interioară unghiului, cu originea în
vârful unghiului, care formează cu laturile unghiului două

unghiuri congruente. A
Faptul că [OM este bisectoarea
M
unghiului <AOB se scrie
O B
matematic astfel: <AOM  <MOB

Revenind la triunghiul nostru ABC, vom da următoarea

Definiţie: Segmentul de pe bisectoare interioară a unui
unghi al unui triunghiului ABC, cuprins între vârful
unghiului şi latura opusă, s. n. bisectoare în triunghi.
Exemplu: Bisectoarea unghiului <BAC A
se numeşte bisectoarea corespunzătoare
unghiului <BAC a triunghiului ABC. C’ I B’
Am notat cu A' punctul de intersecţie
B’ A ’ C
al bisectoarei unghiului <BAC cu
latura [BC]. Deci, în ΔABC, există trei bisectoare [AA’
[BB’, [CC’ câte una coresp. fiecărui unghi al triunghiului.
Teoremă: Cele trei bisectoare ale unui triunghi sunt
concurente (adică trec prin acelaşi punct).
 Punctul lor comun se numeşte centrul cercului înscris
triunghiului (notat cu I).
Punctul I este interior triunghiului ABC indiferent de
tipul triunghiului: ascuţitunghic, obtuzunghic sau
dreptunghic. C
C
A’ A’
B’ B’
I I
A B A C’ B
C’
3. Înălţimea
Definiţie: Se numeşte înălţime a unui triunghi segmentul
de dreaptă care uneşte un vârf al triunghiului cu piciorul
perpendicularei dusă din acel vârf pe latura opusă.
Exemplu: Segmentul de dreaptă care A
uneşte pe A cu piciorul perpendicularei
A' , dusă din A pe latura opusă [BC]
a triunghiului ABC se numeşte
înălţimea corespunzătoare B C
A’
laturii [BC] a triunghiului ABC.
Deci, în ΔABC există trei înălţimi [AA’], [BB’] şi [CC’]
câte una corespunzătoare fiecărei laturi a triunghiului.
Teoremă: Cele trei înălţimi ale unui triunghi sunt
concurente (adică trec prin acelaşi punct).
Punctul lor comun se numeşte ortocentrul triunghiului
(notat cu H).
Poziţia punctului H fată de triunghi depinde esenţial de
tipul triunghiului: ascuţitunghic, obtuzunghic sau
dreptunghic.
A
În cazul în care triunghiul
C’ B’
ABC este ascuţitunghic
ortocentrul H este situat în H
interiorul acestuia.
B A’ C
 În cazul în care triunghiul C
A’
ABC este obtuzunghic
ortocentrul H este situat în C’ B
A
exteriorul acestuia.
B’

În cazul în care triunghiul H C

ABC este dreptunghic în A
ortocentrul H coincide cu A’
punctul A.
H=A B
 4. Mediatoarea
Pentru a da definiţia următoare, avem nevoie de o
noţiune preliminară.
Să considerăm un segment [AB] şi M mijlocul său.
Definiţie: Se numeşte mediatoarea segmentului [AB]
dreapta perpendiculară pe dreapta suport a segmentului,
dusă prin mijlocul segmentului.
Faptul că (d) este mediatoarea
segmentului [AB] se scrie matematic d
astfel: (d)  [AB], (d)  [AB] ={M}, A M B
[MA][MB].
Revenind la triunghiul nostru ABC, vom da următoarea
Definiţie: Se numeşte mediatoare a triunghiului ABC o
mediatoare a uneia dintre laturile triunghiului.
Exemplu: Mediatoarea segmentului
[BC] se numeşte mediatoarea
A
corespunzătoare laturii [BC] A’’
a triunghiului ABC. Am notat
cu A' punctul de intersecţie
al mediatoarei laturii BC
d
cu latura [BC].
B C
A’
Deci, în ΔABC, există trei mediatoare A’A’’, B’B’’ şi
C’C’’ (aici A' este mijlocul lui [BC] şi A" este un punct
arbitrar pe mediatoarea laturii [BC]) câte una
corespunzătoare fiecărei laturi a triunghiului.
Teoremă: Cele trei mediatoare ale unui triunghi sunt
concurente (adică trec prin acelaşi punct).
Punctul lor comun se numeşte centrul cercului
circumscris triunghiului (notat cu O).
Poziţia punctului O fată de triunghi depinde esenţial
de tipul triunghiului: ascuţitunghic, A
obtuzunghic sau dreptunghic. C’’
C’ B’’
În cazul în care triunghiul O B’
ABC este ascuţitunghic
punctul O este situat în C
B A’
interiorul acestuia.
A’’
 În cazul în care triunghiul A
ABC este obtuzunghic B’
C’
punctul O este situat în C
exteriorul acestuia. B O A’

A” C”
B”
B A
În cazul în care triunghiul C’
ABC este dreptunghic în A
B“

O=
punctul O coincide mijlocul B’

A’
ipotenuzei [BC] .
A” C
C”
PROPRIETĂŢILE TRIUNGHIURILOR
Vom demonstra în cele ce urmează că, indiferent ce
măsuri ar avea unghiurile unui triunghi, suma acestor
măsuri este întotdeauna aceeaşi.
Teoremă: În orice triunghi, suma măsurilor unghiurilor
sale este 180. A (d)
Demonstraţie: Considerăm un 1 2
triunghi oarecare ABC şi prin
vârful A ducem o paralelă la BC. 1 2
Cum (d) / BC, avem : B C
<A1  <B (alterne interne determinate de secanta AB) şi
<A2  <C (alterne interne determinate de secanta AC) .
 Atunci m(<A) + m(<B) + m(<C) = m(<A) + m(<A1) +
+ m(<A2) = 180.
Această teoremă are câteva consecinţe imediate:
1. Un triunghi poate avea cel mult un unghi drept sau un
unghi obtuz.
2. Într-un triunghi dreptunghic suma măsurilor
unghiurilor ascuţite este de egală cu 90.
3. Într-un triunghi dreptunghic isoscel unghiurile ascuţite
au măsura de 45 .
4. Toate unghiurile unui triunghi echilateral au măsura
de 60 .
Definiţie: Se numeşte unghi exterior al triunghiului ABC
unghiul suplementar şi adiacent cu un unghi al
triunghiului.
A
În figura alăturată, prelungind
laturile triunghiului ABC,
observăm că se formează
şase unghiuri exterioare,
B C
congruente două câte
două, cu vârfurile în punctele A, B, C.
Teoremă: Măsura unui unghi exterior unui triunghi este
egală cu suma măsurilor unghiurilor triunghiului A
neadiacente cu el. 1
Demonstraţie: Fie ΔABC şi <B1 unghi 2
B C
exterior triunghiului . Atunci:
m(<A) + m(<B2) + m(<C) = 180 m(<A) + m(<C) =
180- m(<B2) , dar m(<B1) = 180 - m(<B2), deci
m(<B1) = m(<A) + m(<C) .