• Iunie este o verde poveste… Ȋn zori, un zmeu cu aripi de foc trece cu
repeziciune pe cer ṣi un râu falnic de lumină se revarsă peste hotarul pământesc. • Pe malul mării de secară, ici-colo, pâlpâie maci, urziţi parcă dintr-un înflăcărat amurg de vară. Ȋmi trec mâinile printre flori, dar nu arde nimic. Pajuri rotesc peste câmpie, adăstând prin ierburi de mătase. Aerul e-n neclintire…. • Pe car, un copilandru priveşte-n depărtare, acolo unde se leagănă al pădurii verde cerc… N-are copilul mai mare bucurie decât de-a prinde- n palme-ncetişor căpşorul mieilor şi de-a le căuta corniţele sub năstureii moi de lână. • De prea mult soare, crapă boabele de grâu, comori ascunse în spicele cu părul de aur. Prin văzduhul topit, albinele tânjesc după raiuri de ceară. Vara alunecă trasă de fluturi îmbrăcati în moi hăinuţe de catifea, abia lopătând prin aer spre flori de-nu-mă-uita. • Ȋn lan, o fată morgana, frumoasă ca o închipuire de fum, cu gene lungi ca spicele de orz, strânge cu privirea snopii de senin ai cerului ṣi cântă. În iarbă a rătăcit un condur cu şireturi subţiri de mătase, aşteptând să se umple cu flori. Timpul îşi întinde leneş clipele şi aţipeşte în umbra florilor de mac. La ureche-i ţârâie un greier. Un dulce vânt adie potolit, lumina amurgeşte… E seară. Un ṣir amar de cocori zboară tainic, urmând ultimele raze somnoroase de soare. Un miros sfios de iarbă tăiată învăluie tăriile cerului. Stelele aurite curg peste sfinte recolte, iar Luna umblă prin roua albastră… O singură fetiţă în noapte aude greierii ṣi-o clipa surâde Lunii…