Conf. Univ. Dr.

Paraschiva Postolache
Arteriopatia
UMF "Grigore T. Popa", Iasi
obliterantă
a
membrelor
inferioare
Se deosebesc două categorii de valvulopatii:

1) Arterite obliterante propriu-zise

 Arterite acute infecțioase
 Arterita diabetică
 Arterita sifilitică

2) Sindroame vasomotorii
(tulburăti funcționale ce realizează un tablou clinic ce se confundă cu
cel de arterită)
 Sindromul Raynoud
 Tulburări vaso-motorii din degerături sau șoc traumatic
Arteritele acute infecționase
= o complicație a reumatismului articular acut, care apare în cursul
gripei

Arterita diabetică și cea sifilitică (luetică)

= evolueză pe un teren tarat cu un tablou clinic mai grav și cu
evoluție
rapidă spre gangrenă

Trombangeita obliterantă (boala Burger)

= proces de tromboză limitată a arterelor și venelor membrelor
inferioare
 Etiopatogenie

– Frecvența maximă a bolii este între 20 – 40 ani

– Mai interesat sexul masculin
 Fiziopatologie

– Reacție vasoconstrictivă
– Hipertonia sistemului nervos simpatic
– Spasm arterial
– Tromboză
 Simptome

– Oboseală anormală a membrelor inferioare făcând

mersul dificil
– Apariția unor crampe musculare
– Senzația de furnicături în picior după câteva minute de
stat în șezut cu gambele încrucișate
– Senzația de răceală în picioare
– Claudicația intermitentă
– Tumefacții a halucelui sau a feței dorsale a piciorului
– Tulburările trofice (unghii îngroșate, ulcerații
periungheale, ulcerații secretante)
Inspecția

o Diferența de culoare a pielii la nivelul piciorului

o Atrofia musculară
o Piele uscată sau edematoasă
o Temperatura locală scăzută
o Se face comparativ cu membrul opus
Oscilometria

o Absența oscilațiilor arată că trunchiul principal este

obliterat deasupra segmentului explorat
o Existența unor oscilații mici (1/2 din diviziune)
traduc pulsațiile colateralelor
o Se face comparativ cu membrul opus
Arteriografia

o Examenul cel mai important

o Precizează locul și întinderea trombozei
o Furnizează date exacte asupra circulației colaterale
o Aspectul morfologic este acela al unor artere
neregulate cu perete subțire
 Diagnostic

Nu orice sindrom de obliterare arterială este de natură

arteritică. Trebuie excluse:

 Obliterarea arterială post-traumatică evidentă în caz

de plăgi, fracturi vechi etc.
 Tulburări consecutive degerăturilor
 Obliterarea secundară unui anevrism aortic
 Arterita arteromatoasă
Tratamentul
profilactic
Eliminarea factorilor favorizanția: Se indică:
х  Regim alimentar
Nicotina х  Cura cu ceiuri și sucuri
Frigul  Apiterapia
х  Balneofizioterapia
Infecțiile
х Excesul
de muncă
fizică
х
Traumele
psihice
Tratamentul
curativ
1. Evitarea agravării procesului degenerativ al peretelui
vascular arterial (suprimarea fumatului, stresului,
grăsimii animale, alcoolului)
2. Combaterea trombozei (medicamente
anticuagulante)
3. Îmbunătățirea regimului circulator prin creșterea
debitului arterial (direct –restabilirea traiectului arterelor
principale sau indirect – intermediul sistemului colateral)
4. Oprirea evoluției bolii prin corijarea dezechilibrului
metabolic
5. Tratamentul simptomatic al sindromului dureros cu
analgezice, tranchilizante și antidepresive
6. Tratamentul leziunilor cutanate
7. Înlăturarea obstacolului și restituirea chirurgicală a
fluxului sanguin
8. Oxigenoterapia (fie sub forma de injecții intra-
articulare fie prin inhalarea oxigenului)
9. Tratamentul balnear și fizioterapia (apele minerale
carbogazoase, apele sulfuroase, apele radonice, bioxidul
de carbon, hidroterapia)
Tratamentul
chirurgical
Se recurge la acest tip de tratament doar dacă medicamentele nu
au putut realiza vasodilatația.

A. Simpatectomia lombară
- Precedată de o probă a eficacității suprimprii simpaticului
- Infiltrații cu novocaină
- Se urmărește dacă membrul respectiv s-a încălzit și dacă
bolnavul nu mai are dureri
- Rezultatele cele mai bune se obțin în stadiul pregangrenă (
când leziunea este localizată pe femurala superficială sau
arterele superficiale ale gambei)
B. Arteriectomia
- Rezecția segmentului de arteră obliterat, care devine punctul
de plecare a unor reflexe vasocontrictoare periculoase

C. Suprarenalectomia
- Îndepărtarea unilaterală a suprarenalei (în vederea scăderii
cantității de adrenalină care produce spasmul arterial)
D. Chirurgia reparatorie

- Stabilirea circulației pe calea arterială principală prin

dezobstrucție
Recuperarea în
arteriopatiile
periferice
Mecanismele prin care antrenamentul fizic duce la mărirea
capacității de efort a musculaturii arterei stenozate:

 Creșterea fluxului sanguin colateral

 Scăderea rezistenței periferice
 Creșterea cu 30% a debitului circulator în gamba ischemiată
 Îmbunătățirea economiei actului motor
 Creșterea coeficientului de utilizare a O₂ în musculatura
antrenată
Stimularea și dezvoltarea circulației colaterale se realizează
prin două mecanisme:

 Creșterea presiunii de perfuzie în timpul exercițiilor fizice

 Mărirea dozată a hipoxiei în musculatura ischemiată prin
contracții musculare de intensitate și durată
corespunzătoare
Înaintea stabilirii unui program de recuperare se va întocmi
anamneza și examenul clinic, ce va încadra afecțiunea într-unul
din următoarele stadii:

1) Stadiul de claudicație intermitentă

2) Stadiul de necroză
3) Stadiul de gangrenă
Explorări funcționale

• Proba mersului
• Măsurarea presiunilor de perfuzie segmentară
• Ultrasonografia Doppler
• Pletismografia de impedență
Metode de

recuperare
 Metode pasive

 Măsuri de protecție cutanată

• Purtarea de pantofi din piele suplă
• Menținerea picioarelor la cald
• Spălarea zilnică
 Masaj
 Exerciții de postură (gimnastica Bürger)
 Metode fizice
 Termoterapia (zonele reflexe)
 Mecanoterapia
 Hidroterapia la 30⁰
 Metode active
 Mersul
 Gimnastica specifică – de tip analitic
 Ergoterapia
 Exerciții musculare globale:
• Kinetoterapia respiratorie
• Gimnastica generală
Măsuri de prevenție
secundară

→ Suprimarea fumatului
→ Reducerea aportului de glucide și lipide
→ Scăderea în greutate
→ Evitarea sedentarismului
 Metodologia recuperării
Stadiul I
- Măsuri de prevenire primară și secundară a factorilor de risc

Stadiul II
– Sejur spitalicesc în scopul realizării unui bilanț medical și funcțional
realizarea programului de recuperare (ce va fi ulterior învățat de
bolnav)

Stadiul III
- Măsuri de protecție cutanată
- Exerciții respiratorii
- Evitarea atrofiei musculare
Arteriopatiile
membrelor
superioare
o Obstrucțiile arteriale ale membrelor
superioare, se asociază cu cele ale membrelor
inferioare
o Apar la subiecți cu boli metabolice
o Reeducarea are la bază aceleași principii și
tehnici ca la membrele inferioare
o Probele de efort se pot realiza la
cicloergometrul pentru brațe