Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs de
Management Instituţional
UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA
Facultatea de Management Marketing
CURS 2
După 1990 - s-a creat un cadru legal adecvat pentru a reglementa modul de
funcţionare a instituţiilor publice
STATUL –AUTORITATE SUVERANĂ
Definiţie
Statul - Autoritate administrativă şi politică suverană exercitată asupra unui popor cu următoarele caracteristici:
Ocupă un teritoriu delimitat de frontiere recunoscute în care locuieşte poporul
Are o istorie comună
Are o putere politică proprie
cele 3 autorităţi
Funcţiile statului care determină şi corespunzătoare ale
statului
Autoritatea legislativă
Legislativă se exercita prin
elaborarea şi aprobarea
legilor
Autoritatea executivă
Executivă
are ca obiectiv
aplicarea legilor
Autoritatea
judecătorească
Juridică
are rol de identificare şi
corectare a abaterilor
de la lege
Stat de drept – cele trei autorităţi (legislativă, executivă, judecătorească) sunt exercitate de persoane
diferite, ce activează în instituţii specializate diferite, cu atribuţii disjuncte şi complementare. Intr-un stat
de drept legile sunt scrise, publicate şi respectă principiile şi reglementările internaţionale
Stat democratic– statul în care politica organelor puterii de stat reprezintă voinţa liber exprimată a
majorităţii populaţiei apte de a vota
Stat unitar – statul în care toate activităţile sunt reglementate de autorităţi unice la nivel naţional (există
nivele de autonomie a deciziilor la nivel local, fără ca acestea să contrazică principiile de funcţionare ale
unui stat unitar)
Conceptul de stat - o colectivitate umana, situată pe un teritoriu bine delimitat, supusă unei autorităţi
suverane
Naţiunea– reprezintă o colectivitate umană, relativ omogenă, care îndeplineşte două criterii:
o istorie comună
Curtea de Conturi
Preşedinte
Consiliul Suprem
Administrația de Apărare a Tarii
AUTORITĂŢI Prezidenţială
PUBLICE Forţele Armate
Autoritatea
Administrația
Executiva
Publică
Centrală/Locală
Guvernul
Prefecturi
Consiliul Superior
al Magistraturii
Judecătoriile
Tribunalele
Curţile de Apel
SISTEMUL INSTITUŢIONAL AL STATULUI II
Sindicate/Patronate
ORGANIZAŢIIL
E SOCIETĂŢII Asociaţii/Fundaţii/Culte
CIVILE
Mass Media
SOCIETATEA POLITICĂ ŞI SOCIETATEA CIVILĂ
Raportul dintre Societatea Politică şi Societatea Civilă - esenţial pentru
caracterizarea gradului de democratizare a unui stat
Societatea Politică
cuprinde statul cu cele trei puteri ale sale, partidele politice, organizaţiile
implicate în orice formă în vederea organizării şi conducerii societăţii, sau a
obţinerii puterii de stat
alcătuită din guvernanţi şi cei care doresc să devină guvernanţi, care intr-un
stat de drept, acţionează în interesul cetăţenilor, respectând fundamentele
acestuia
Societatea Civilă
grupează totalitatea cetăţenilor statului, şi organizaţiile economice, culturale,
profesionale, de creaţie, etc. cu caracter apolitic
Cetăţenii care temporar fac parte din organizaţii politice nu pierd calitatea
originară de membri ai societăţii civile
Intr-un stat democratic societatea politica deserveşte interesele societăţii
civile
Intre cele două societăţi trebuie să existe un echilibru, iar în lipsa acestuia există
riscul apariţiei statului totalitar
Rolul de mediator intre cele două societăţi revine preşedintelui ţării
INSTITUŢIA PREZIDENŢIALĂ I
PREROGATIVELE PREŞEDINTELUI
Preşedintele
adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme
politice ale naţiunii
poate dizolva* Parlamentul numai în condiţiile în care acesta nu a acordat
votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 60 de zile de
la prima solicitare şi după respingerea a doua solicitări de investitură
consultă Parlamentul pentru organizarea unui referendum pe probleme de
interes naţional
*Dizolvarea se poate face numai o singură dată într-un an şi nu în ultimele şase luni ale
mandatului preşedintelui
INSTITUŢIA PREZIDENŢIALĂ V
RAPORTURILE CU GUVERNUL
Preşedintele
Preşedintele poate
lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional, privind
politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului ministru,
şi în alte situaţii
CONSILIUL LEGISLATIV
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ I
unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România, independentă faţă de
orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei, a cărei supremaţie o
garantează
Modul de organizare şi funcţionare este stabilit prin lege organică, îşi desfăşoară
activitatea în plen
Cvorumul de lucru este de două treimi din numărul judecătorilor, iar actele emise se
adoptă cu votul majorităţii judecătorilor
Se compune din 9 judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, ce nu poate fi prelungit
sau înnoit. Trei sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de preşedintele ţării
Cei 9 judecători îşi aleg preşedintele prin vot secret pentru o perioadă de trei ani, iar plenul
curţii se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei din trei în trei ani
Judecătorii Curţii trebuie să aibă o vechime de minim 18 ani în activitatea juridică, sau în
învăţământul juridic superior, iar funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă
funcţie publică, sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior
ALTE INSTITUŢII ALE AUTORITĂŢII LEGISLATIVE
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ II
ATRIBUŢII
Se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, şi regulamentelor
Parlamentului
Hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecătoreşti
privind neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor
Veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui
României şi pentru organizarea referendumurilor
Dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a
Preşedintelui României şi constată existenţa împrejurărilor ce justifică
interimatul în exercitarea acestei funcţii
Deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii pentru toate
autorităţile, au putere numai pentru viitor şi se publică în
Monitorul Oficial al României
ALTE INSTITUŢII ALE AUTORITĂŢII LEGISLATIVE
ORGANIZARE ŞI FUNCTIONARE
funcţionează pe lângă Parlamentul României
exercită controlul asupra modului de formare şi administrare ale resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.
esteuna din instituţiile fundamentale ale statului de drept şi se bucură de independenţă financiară, funcţională, organizatorică
şi operaţională
înfiinţată în 1864, iar în perioada comunistă a fost desfiinţată, fiind reînfiinţată în anul 1992
controalele se iniţiază din oficiu şi nu pot fi oprite decât de Parlamentul României în cazul depăşirii competenţelor stabilite de
lege
Raportul de audit financiar întocmit la finalul verificării cuprinde constatările auditorilor, iar în cazul constatării unor
nereguli, la final are loc o etapă de conciliere. Dacă nici după această etapă nu se emite certificat de conformitate, atunci se iau
măsuri de recuperare a prejudiciului şi se sesizează, după caz, instanţa sau organele penale competente
Activitatea se organizează pe Departamente (exista 12departamente ), Camere de Conturi teritoriale şi un Secretariat General
În cadrul Curţii de Conturi pot fi organizate direcţii, servicii, birouri şi compartimente de specialitate
Conducerea activităţii se realizează de către Plen (compus din 18 membri), iar conducerea executivă de către Preşedinte,
ajutat de 2 Vicepreşedinţi, care sunt consilieri de conturi
În cadrul Curţii de Conturi funcţionează Autoritatea de Audit, ca organism independent din punct de vedere operaţional,
fiind singura autoritate naţională competentă să efectueze audit public extern, asupra fondurilor comunitare nerambursabile
Exista 9 departamente de control şi audit, care efectuează controale pe domenii de activitate.
ALTE INSTITUŢII ALE AUTORITĂŢII LEGISLATIVE
ATRIBUŢII
Curtea de Conturi efectuează controale privind:
Formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat/bugetelor asigurărilor sociale de
stat/bugetelor administrative teritoriale, precum şi modul în care se realizează
mişcarea fondurilor între aceste bugete
Utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a transferurilor şi subvenţiilor primite
Formarea şi gestionarea datoriei publice, situaţia garanţiilor guvernamentale pentru
credite interne şi externe şi a fondurilor special şi de tezaur
Administrarea patrimoniului public şi privat al statului
Gestionarea resurselor financiare privind protecţia mediului
Alte domenii stabilite prin lege
ALTE INSTITUŢII ALE AUTORITĂŢII
LEGISLATIVE
Controlul exercitat de Curtea de Conturi este ulterior, iar datele cuprinse în rapoartele
elaborate sunt prezentate Parlamentului.
Parchetele de pe lângă curţile de apel sunt conduse de procurori generali, iar cele
de pe lângă tribunal şi judecătorii de prim-procurori
INSTITUŢIILE AUTORITĂŢII JUDECĂTOREŞTI
CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII
garantul independentei justiţiei.
alcătuit din 19 membri, dintre care:
14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi sunt validaţi de Senat.
Aceştia sunt organizaţi în 2 secţii, una pentru judecători, compusă din 9 persoane şi una
pentru procurori compusă din 5 persoane
2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, aleşi de Senat.
Aceştia participă numai la lucrările în plen
Ministrul Justiţiei
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Preşedintele CSM este ales pentru un mandat de un an dintre magistraţii prevăzuţi în primul
paragraf. Durata mandatului membrilor CSM este de 6 ani.
Preşedintele României poate participa la şedinţele CSM, pe care le şi prezidează.