Sunteți pe pagina 1din 17

Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie “ Nicolae Testemitanu”

Nanomedicina
Principii si domenii de utilizare
Nanomedicine
Outlines and domains of use
Elaborat de: Butcaru Nicole M-1619
Cuvinte-cheie
• Nanomedicina
• Nanomateriale
• Nanotehnologii
• Scara nanometrica
Cuprins
• Definitie
• Generalitati
• Principii
• Domenii de utilizare
• Bibliografie
Definitie:
Nanomedicina reprezinta aplicarea
nanotehnologiei in sectorul medical,
prin exploatarea proprietatilor fizice,
chimice si biologice imbunatatite si
adesea noi ale materialelor la scara
nanometrica, cu scopul mentinerii
si/sau imbunatatirii sanatatii.

Nanomedicina ofera solutii eficiente


solutii eficiente si mai putin costisitoare
si mai putin costisitoare pentru
prevenire si prevenire si diagnostic
diagnostic in stadiul incipient al bolilor
si pentru optimizarea metodelor de
tratament tratament.
Generalitati:
Domeniul este interdisciplinar si complex,
implicand utilizarea simultana a
cunostintelor din mai multe arii si discipline
stiintifice, cum sunt cercetarea din zona
clinica/medicala, biologia, chimia, fizica,
electronica, matematica, robotica.

Nanomedicina cuprinde mai multe arii care


se intrepatrund si se consolideaza reciproc:
nanomateriale si nanodispozitive,
nanotehnologie moleculara, imagistica la
nivel nanometric, sisteme inovative de
administrare a medicamentelor,
nanotoxicologie.
Principii:
• utilizarea metodelor si dispozitivelor/sistemelor inovative de
transport si eliberare controlata a medicamentelor; obtinerea unor noi
agenti terapeutici
• utilizarea unor nanomateriale biocompatibile inteligente care pot fi
utilizate in medicina regenerativa; utilizarea unor tehnici, tehnologii si
proceduri inovative pentru medicina regenerativa; terapii celulare
• utilizarea directiei de diagnostic in vitro si in vivo a afectiunilor si de
monitorizare a tratamentului cu ajutorul tehnicilor de imagistica
moleculara
Domenii de utilizare:
Farmacologie
Unele medicamente bazate pe
nanotehnologie care sunt
disponibile comercial sau în studii
clinice umane includ:
Abraxane- aprobat de Food and
Drug Administration din SUA pentru
a trata cancerul de sân, cancerul
pulmonar cu celule mici (NSCLC) și
cancerul pancreatic, este paclitaxelul
legat de albumina nanoparticulelor.
• Doxil- a fost inițial aprobat de FDA pentru
tratamentul sarcomului Kaposi legat de HIV.
Acum este utilizat pentru a trata, de
asemenea, cancerul ovarian și mielomul
multiplu. Medicamentul este încorporat în
lipozomi, ceea ce ajută la prelungirea
duratei de viață a medicamentului distribuit.
Lipozomii sunt structuri coloidale închise,
sferice, auto-asamblate, care sunt compuse
din straturi lipidice care înconjoară un spațiu
apos. Lipozomii ajută, de asemenea, la
creșterea funcționalității și ajută la
reducerea daunelor pe care medicamentul
le face specific mușchilor inimii.
Onivyde- liposomul irinotecan
încapsulat pentru tratarea cancerului
pancreasului metastatic, a fost aprobat
de FDA în octombrie 2015.
Rapamune este un medicament pe bază de
nanocristale utilizat pentru a preveni
respingerea organelor după transplant.
Componentele nanocristale permit
solubilitatea crescută și rata de dizolvare a
medicamentelor, ceea ce duce la o
absorbție îmbunătățită și biodisponibilitate
ridicată.
Oncologie:
Au fost revizuiti nanotransportatori potentiali si deja existenti
Nanoparticulele au raportul suprafeței și volumului ridicat. Aceasta
permite multor grupuri funcționale să fie atașate la o nanoparticula,
care poate căuta și se poate lega de anumite celule tumorale. În plus,
dimensiunile reduse ale nanoparticulelor (5 până la 100 nanometri), le
permite să se acumuleze în mod preferențial pe locurile tumorale
(deoarece tumorile nu au un sistem eficient de drenaj limfatic).
Limitările la chimioterapia convențională a cancerului includ rezistența
la medicamente, lipsa selectivității și lipsa solubilității.
Imagistica:
Imagistica in vivo este un alt domeniu în care sunt dezvoltate
instrumente și dispozitive. Folosind agenți de contrast de
nanoparticule, imaginile precum ultrasunetele și RMN-ul au o
distribuție favorabilă și un contrast îmbunătățit. În imagini
cardiovasculare, nanoparticulele pot potențializa vizualizarea
acumulării de sânge, ischemie, angiogeneză, ateroscleroză și zonele
focale în care este prezentă inflamația.
Purificarea sângelui
• Micro-particulele magnetice sunt instrumente de cercetare dovedite pentru
separarea celulelor și proteinelor din mediile complexe. Tehnologia este
disponibilă sub denumirea de sortare a celulelor activate magnetic sau
Dynabeads, printre altele. Mai recent, s-a arătat în modelele animale că
nanoparticulele magnetice pot fi utilizate pentru îndepărtarea diferiților
compuși nocivi, inclusiv toxine, agenți patogeni și proteine ​din sângele
întreg, într-un circuit extracorpore similar cu dializa. Spre deosebire de
dializă, care acționează pe principiul difuziunii legate de mărime a solutelor
și ultrafiltrarea fluidului pe o membrană semi-permeabilă, purificarea cu
nanoparticule permite țintirea specifică a substanțelor. În plus, pot fi
îndepărtați compuși mai mari, care nu sunt în general dializabili.
Procesul de purificare se bazează pe oxid de fier funcționalizat sau
nanoparticule metalice acoperite cu carbon, cu proprietăți
ferromagnetice sau superparamagnetice. Agenții de legare, cum ar fi
proteine, anticorpi, antibiotice, sau liganzi sintetici sunt legați covalent
la suprafața particulelor. Acești agenți de legare sunt capabili să
interacționeze cu speciile țintă care formează un aglomerat. Aplicarea
unui gradient de câmp magnetic extern permite exercitarea unei forțe
asupra nanoparticulelor. Prin urmare, particulele pot fi separate de
fluidul în vrac, astfel curățându-l de contaminanți.
Dimensiunile mici (<100 nm) și suprafața mare a nanomagnetelor
funcționalizate conduc la proprietăți avantajoase în comparație cu
hemoperfuzia, care este o tehnică utilizată clinic pentru purificarea
sângelui și se bazează pe adsorbția de suprafață. Aceste avantaje sunt
încărcarea ridicată și accesibile pentru agenții de legare, selectivitate
ridicată față de compusul țintă, difuzie rapidă, rezistență hidrodinamică
mică și doză scăzută.
Această abordare oferă noi posibilități terapeutice pentru tratamentul
infecțiilor sistemice, cum ar fi sepsis, prin îndepărtarea directă a
agentului patogen. Poate fi, de asemenea, utilizat pentru a elimina
selectiv citokine sau endotoxine sau pentru dializa compușilor care nu
sunt accesibile prin metode tradiționale de dializă.
Inginerie tisulară
Nanotehnologia poate fi folosită ca parte a ingineriei de țesuturi pentru a ajuta la
reproducerea sau repararea sau remodelarea țesutului deteriorat folosind schele
și factori de creștere adecvați pe bază de nanomateriale. Ingineria tesuturilor,
daca are succes, poate inlocui tratamente conventionale precum transplanturi de
organe sau implanturi artificiale. Nanoparticulele precum grafenul, nanotuburile
de carbon, disulfura de molibden și disulfura de tungsten sunt utilizate ca agenți
de întărire pentru fabricarea nanocompozitelor polimerice biodegradabile
puternice mecanic pentru aplicații de inginerie a țesuturilor osoase. Adăugarea
acestor nanoparticule în matricea polimerică la concentrații scăzute (~ 0,2% în
greutate) duce la îmbunătățiri semnificative ale proprietăților mecanice
compresive și flexive ale nanocompozitelor polimerice. Potențial, aceste
nanocompozite pot fi utilizate ca un compozit nou, puternic mecanic, cu greutate
ușoară ca implanturi osoase.
Bibliografie:
https://www.sciencedirect.com/book/9780857092335/nanomedicine
https://etp-nanomedicine.eu/about-nanomedicine/what-is-nanomedici
ne/
https://en.wikipedia.org/wiki/Nanomedicine#Applications
https://www.imt.ro/NANOPROSPECT/participanti/prezentari/Prez_prop
unere%20directie%20strategica_Nanomedicina.pdf